CURTEA DE APEL B R A Ş O V
SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 62/M
Şedinţapublicădin 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
Pe rol fiind judecarearecursului formulat de pârâta_ T._ Făgăraşîmpotriva sentinţei civile nr.1201/8.11.2007 pronunţată de Tribunalul B r a ş o v în dosarul nr(…).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se constată prezintă N. I. pentru recurenta pârâtă_ T._ Făgăraş şi intimata contestatoare G. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că la dosar, prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare de către intimata contestatoare.
Instanţa comunică reprezentantei recurentei pârâte un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar, care arată că nu solicită termen pentru studiu.
Întrebate fiind de către instanţă, părţile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanţa constată dezbaterile închise în temeiul art.150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului, susţinând motivele de recurs aşa cum au fost formulate în scris.
Precizează că, intimata contestatoare a fost angajata societăţii în funcţia de casier încasator până la data de 1.10.2007 când i s-a desfăcut contractul de muncă disciplinar datorită refuzului acesteia de a merge pe teren la încasarea facturilor. Desfacerea contractului individual de muncă a urmat toţi paşii disciplinari, societatea încercând în repetate rânduri prin referate, ca intimata contestatoare să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu, iar această decizie s-a luat după mai multe abateri disciplinare ale contestatoarei, care a refuzat categoric să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu..
Solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi susţinut.
Intimata G. N. solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.
Arată că nu a refuzat categoric să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu, însă avea prea mult de lucru şi nu mai putea face faţă solicitărilor societăţii.
În replică consilier juridic N. I. pentru recurenta pârâtă precizează că era prima lună când apăruseră facturile de încasat în com.I..
CURTEA,
Asupra recursului de faţă:
Constată că prin sentinţa civilă nr.1201/2007 a Tribunalul u i B r a ş o v a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta G. N., în contradictoriu cu pârâta_ T. SERV_ , şi în consecinţă:
– A anulat decizia nr.66/27.09.2007 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei.
– A dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior concedierii.
– A obligat pârâtă să achite reclamantei drepturile salariale de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.X.2007 şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta a fost angajată în cadrul societăţii pârâte în funcţia de casier încasator, pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.07.2001, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar .
Prin Decizia nr.66/27.09.2007, pârâta prin reprezentantul său legal a dispus, în baza art.61 lit.a din C o d u l M u n c i i desfacerea disciplinară a contractului de muncă, reţinându-se că aceasta a refuzat să procedeze la încasarea facturilor de salubritate emise pentru comuna I..
Analiza legalităţii deciziei de sancţionare sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de formă prevalează examinării temeiniciei acesteia.
Verificând elementele obligatorii pe care ar trebui să le cuprindă orice decizie de sancţionare, conform dispoziţiilor art.268 alin 2 C o d u l M u n c i i, instanţa a constatat că decizia contestată în cauza dedusă judecăţii nu precizează care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare. Potrivit dispoziţiilor art.268 alin. 2 din C o d u l M u n c i i ,,sub sancţiunea nulităţii absolute în decizie se cuprind, în mod obligatoriu”, menţiunile prevăzute la punctele a-f din acest text.
Norma juridică este imperativă şi omisiunea oricăruia dintre elementele obligatorii enumerate în alin 2 atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare.
În efectuarea cercetării prealabile angajatorul nu se poate limita doar la luarea unei note explicative, acesta fiind obligat de dispoziţiile art.268 alin 2 lit. c din C o d u l M u n c i i să verifice şi apărările salariatului şi să menţioneze în decizie şi motivele pentru care a înlăturat aceste apărări sau să se menţioneze faptul că nu şi-a făcut nici o apărare.
Pentru considerentele expuse, instanţa a apreciat ca fiind întemeiat primul petit, admiţându-l şi a dispus anularea deciziei de concediere contestate.
Referitor la petitul privind drepturile salariale cuvenite din momentul emiterii decizie şi până la reintegrarea efectivă, instanţa a apreciat ca fiind întemeiat, în raport de dispoziţiile art.78 din C o d u l M u n c i i ce vizează repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere şi la art.154 alin 2 şi art.163 alin 1 C o d u l M u n c i i ce prevăd obligaţia angajatorului de plată a salariului.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta_ T._criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie:
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că desfacerea contractului de muncă al reclamantei a fost luată datorită refuzului acesteia de a proceda la încasarea facturilor pentru prestaţia de salubritate în comuna I., deşi avea această sarcină în fişa postului.
Motivarea sentinţei atacate, referitoare la faptul că decizia de concediere ar fi trebuit să cuprindă şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, apare ca lipsită de temei deoarece angajata nu a formulat nici un fel de apărări, recunoscând că nu doreşte să meargă la încasarea facturilor, lucru care era principala sa sarcină în contractul de muncă.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulateinstanţa apreciază că recursul nu este întemeiatşi în consecinţă va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Cerinţele impuse de disp. art. 268 alin 2 din C o d u l M u n c i i sunt imperative şi lipsa lor este sancţionată cu nulitatea decizie de sancţionare.
Aşa cum a reţinut instanţa de fond cercetarea prealabilă administrativă nu trebuie să fie pur formală, limitându-se doar la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, ci trebuie să respecte şi dispoziţiile imperative ale c o d u l u i m u n c i i privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului. Prin urmare criticile din recurs care în principal vizează faptul că este lipsit de temei, un asemenea demers, sunt nefondate şi în consecinţă vor fi respinse.
Pentru toate aceste considerente instanţa apreciază că recursul nu este întemeiat şi în consecinţă va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurenta_ T. Serv_ Făgăraş împotriva sentinţei civile nr.1201/2007 a Tribunalul u i B r a ş o v.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică azi 23 Ianuarie 2008.
