Conventie întemeiata pe o cauza falsa. Actiune în constatarea nulitatii acesteia. Admisibilitate.
Potrivit art.966 “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect”.
Conform textului de lege mai sus evocat, conventia încheiata între parti, întemeiata pe o cauza falsa nu poate produce nici un efect în temeiul art.966 si 968 Cod civil, cât timp a fost garantata prin conventia respectiva o creanta rezultata dintr-un contract de munca, creanta care la data respectiva nici nu era certa, lichida si exigibila, iar contractul încheiat era intitulat “contract de împrumut”.
(Decizia civila nr.832/R/ 20 mai 2008;
Dosar nr.2316/218/2006 a Curtii de Apel Oradea)
Prin sentinta civila nr. 1342/27.06.2007, Judecatoria Carei a respins ca neîntemeiata exceptia insuficientei timbrajului, invocata de reprezentantul intimatei, cu privire la cel de-al doilea capat al actiunii si a respins ca neîntemeiata actiunea civila intentata de reclamantul K. H. L., împotriva paratei, SC H. SRL Satu Mare, având ca obiect anulare act.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca între reclamant în calitate de persoana fizica si pârâta SC H. SRL, a fost încheiata o conventie la decizia de imputare si contract de împrumut cu garantie imobiliara conform filei 2 din dosar 4427/2006 al Tribunalului Satu Mare. Acest contract este semnat atât de catre reprezentantul societatii SC H. SRL, cât si de catre cei doi debitori K. H. R. si K. H. L., acesta fiind redactat la 15 februarie 2006, data la care cei doi erau sot si sotie, acestia divortând ulterior la data de 29 iunie 2006, prin sentinta de nr. 1068/2006 data în dosar 1413/2006. Motivele nulitatii absolute a acestuia contract din conceptia reclamantului sunt ca acesta este un act fictiv, potrivit art. 1175 Cod civil.
De asemenea, s-a retinut ca pe tot parcursul procesului nu s-a facut dovada de catre reclamant ca acest act ar fi unul de natura fictiva, fiind semnat personal de catre reclamant, acest lucru presupune ca reclamantul la data respectiva nu a avut un consimtamânt viciat si de buna voie a semnat actul. Conform extrasului de carte funciara, imobilul în favoarea caruia s-a instituit ipoteca este un bun al reclamantului si cu atât mai mult la data semnarii contractului de garantie, acesta nu s-a opus acestui lucru cu toate ca stia ce consecinte poate avea acest act .
Deoarece nu s-a facut dovada faptului ca actul este fictiv, prima instanta a considerat acest act valabil si prin urmare valabil fiind, îsi produce efectele juridice fata de partile semnatare.
Fata de cele de mai sus si întregul material probator administrat, prima instanta a constatat ca în cauza nu sunt îndeplinite conditiile prevazute cu privire la nulitatea absoluta a unui act, conform prevederilor legale, astfel ca a respins ca neîntemeiata actiunea reclamantului împotriva pârâtei având ca obiect anulare act si, de asemenea, a respins ca neîntemeiata exceptia insuficientei timbrajului invocata de reprezentantul pârâtei cu privire la cel de al doilea capat al actiunii, deoarece în speta nu este vorba de o suma de bani, ci doar de restabilirea situatiei anterioare. Cheltuielile de judecata nu au fost justificate.
Împotriva acestei hotarâri reclamantul a declarat apel, solicitând admiterea caii de atac exercitate, modificarea în tot a sentintei atacate, în sensul admiterii actiunii privind constatarea nulitatii absolute a actului intitulat “conventie la decizia de imputare si contract de împrumut” cu repunerea în situatia anterioara în sensul radierii ipotecii înscrise asupra imobilului ce constituie proprietatea apelantului din CF nr.12425 Carei sub nr.top.9275/29 foaia C, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr.297/Ap din 16 noiembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.2316/218/2006, s-a admis apelul declarat de reclamantul K. H. L., domiciliat în Carei, str. Ignisului bl. 6, judetul Satu Mare, în contradictoriu cu intimata SC H. SRL, cu sediul în Satu Mare, str. Careiului nr. 162, prin administrator C. G. R.V., împotriva Sentintei civile nr. 1342/27.06.2007 a Judecatoriei Carei si în consecinta, a fost schimbata în parte sentinta apelata în sensul admiterii actiunii reclamantului-apelant si drept urmare:
S-a constatat nulitatea absoluta a actului denumit “Conventie la decizia de imputare si contract de împrumut” din 15.02.2006, s-a dispune restabilirea situatiei anterioare în CF 12425 Carei sub nr. top. 2975/29 prin radierea ipotecii din foaia de sarcini.
A fost obligata intimata sa plateasca apelantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocatial.
S-a mentinut din hotarârea apelata solutionarea exceptiei de insuficienta timbrare.
Pentru a pronunta în acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia invocata de intimata, s-a retinut a fi nefondata, deoarece taxa de timbru a fost calculata în raport de disp.art.3 lit.a1 din Legea 146/1997, fiind vorba de o actiune în declararea nulitatii unui act juridic pentru care nu se cere restituirea prestatiilor, iar repunerea în situatia anterioara nu se refera la redobândirea dreptului de proprietate care ar reclama o taxa de timbru la valoare în conditiile art.2 din Legea 146/1997.
Conventia încheiata de parti asa cum rezulta chiar din denumirea stabilita reprezinta o anexa la decizia de imputare nr.51/14.02.2006 emisa în sarcina debitoarei K. H. R. fosta sotie a apelantului, dar în acelasi timp conventiei i se atribuit si caracterul unui contract de împrumut cu garantie imobiliara. Din continutul conventiei rezulta ca, intimata si-a atribuit calitatea de creditor, debitor fiind sotii K. casatoriti la vremea respectiva. Desi nu exista nici un împrumut acordat, debitorii se obliga sa achite la termenele stipulate în favoarea creditorului suma de 149.844 lei ce provine din pagubele cauzate de debitoarea K.H. R. M.în calitate de angajata a creditorului, paguba constatata prin decizia nr.51/14.02.2006 emisa de societate. Debitorii consimt sa constituie în favoarea creditorului ipoteca de rang I asupra apartamentului nr.6, situat în Carei, str.Ignisului, înscris în CF 12425 Carei.
Clauzele contractuale s-au format prin consimtamântul partilor dar sunt fondate pe o cauza falsa. În structura actului juridic civil cum este si contractul, intra doua elemente, respectiv scopul imediat si scopul mediat, primul fiind numit si scopul obligatiei iar al doilea reprezinta scopul actului juridic si consta în motivul determinant al încheierii acestuia, cuprinzând însusirile unei prestatii.
Pentru a fi valabila însa, cauza actului juridic trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii, respectiv sa existe, sa fie reala, licita si morala.
Obligatia fondata pe o cauza falsa conform art.966 Cod civil nu poate avea nici un efect si cauza nu este reala atunci când exista eroare asupra motivului determinant, adica asupra scopului mediat. Concordanta cauzei actului juridic cu legea confera acesteia caracterul de cauza licita si morala, în caz contrar ea nu produce nici un efect la fel ca si cauza falsa în conditiile art.966 C.civ.rap.la art.968 C.civ. Daca pentru ipoteza cauzei false desfiintarea actului se produce prin invocarea nulitatii relative, sanctiunea care intervine în cazul cauzei ilicite, imorale este nulitatea absoluta a actului juridic respectiv.
Potrivit art.967 Cod civil conventia este valabila si în situatia în care cauza nu este expresa, aceasta fiind prezumata pâna la dovada contrarie si cum prezumtia este relativa cel care invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei prin orice mijloc admis de lege.
Revenind la primul element al cauzei respectiv scopul imediat denumit si scopul obligatiei, s-a observat ca în cazul contractelor sinalagmatice, cum este si contractul de împrumut, contraprestatia este reciproca între parti si tine de esenta contractului, ori în conventia partilor litigante lipseste acest element, nefiind vorba de un contract de împrumut încheiat în conditiile prevazute de art.1576 si urmatorii Cod civil cu atât mai mult cu cât titlu de care s-a prevalat creditoarea a si fost anulat prin sentinta civila nr.854/2006 a Tribunalului Satu Mare.
Pentru recuperarea pagubei materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu angajatului, Codul muncii reglementeaza conditiile raspunderii patrimoniale stabilind în art.270 raspunderea patrimoniala a salariatilor, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului.
Fiind desfiintata decizia de imputare nr.51/14.02.2006 emisa de intimata, este evident ca numai pe calea dreptului comun va putea obtine constatarea pagubei si întinderea cuantificata a acesteia, neavând în prezent un titlu executoriu împotriva debitoarei. La data încheierii conventiei,respectiv 15.02.2006 decizia de imputare emisa cu încalcarea dispozitiilor Codului muncii, îi conferea calitatea de creditor pe care însa ulterior a pierdut-o în urma pronuntarii sentintei civile nr.854/11.10.2006 a Tribunalului Satu Mare, conditii în care contraprestatiile nu mai sunt reciproce, cauza este falsa dar si imorala atribuind caracterul de titlu executoriu deciziei de imputare cu nerespectarea disp.art.270 Codul muncii, garantând pentru o prestatie de care nu a beneficiat, respectiv predarea unei sume de bani cu titlu de împrumut.
Întemeiat pe aceste considerente în baza art.296 Cod procedura civila, art.966 Cod civil, tribunalul a admis apelul, a schimbat în tot sentinta în sensul ca a admis actiunea în constatarea nulitati absolute a conventiei încheiate de parti si a dispus restabilirea situatiei anterioare în cartea funciara prin radierea ipotecii din CF. 12425 Carei.
Fiind în culpa procesuala intimata datoreaza apelantului cheltuieli de judecata conform dispozitivului prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs, pârâta S.C. H. SRL. care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotarârilor si respingerea actiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a sustinut ca, reclamantul nu a învederat care este motivul de nulitate absoluta a conventiei din litigiu, motivele de nulitate absoluta fiind strict si imperative reglementate de lege. Asa numita fictivitate invocata, nu are nici o relevanta juridica, iar divortul intervenit între reclamant si sotie nu are nici o relevanta, reclamantul nu are calitate procesuala în prezenta cauza cât timp creanta nu este certa, lichida si exigibila decât în anul 2009, actiunea fiind astfel si prematura.
Intimatul s-a opus admiterii recursului.
Analizând decizia recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, Curtea constata ca aceasta este legala si temeinica sub toate aspectele.
Criticile formulate de recurenta sunt nefondate.
În fapt între reclamant si pârâta recurenta a fost încheiata o conventie prin care a fost garantat debitul presupus a fi datorat de sotia reclamantului, recurentei, debit rezultând dintr-un contract de munca ca urmare a emiterii unei decizii de imputare.
Analizând conventia încheiata între parti, aflata la fila 2 dosar fond, Curtea retine ca aceasta a fost vointa partilor, contractul fiind unul de garantie imobiliara pentru debitul datorat în baza deciziei de imputare 51/2006 emis de recurenta, pentru sotia reclamantului, debitoarea K. – H. – R. M..
Prin sentinta civila 854/2006 a Tribunalului Satu Mare, a fost anulata irevocabil decizia de imputare nr.51/2006 emisa de pârâta S.C. H. SRL.
Nemaiexistând creanta si contractul de garantie imobiliara a devenit caduc, astfel ca în mod corect instanta de apel a dispus anularea acestuia.
Corect a retinut Tribunalul Satu Mare si ca în fapt conventia dedusa judecatii se întemeiaza pe o cauza falsa si astfel nu poate produce nici un efect în temeiul art. 966 si 968 Cod civil, cât timp, a fost garantata prin conventia respectiva o creanta rezultata dintr-un contract de munca si care la data respectiva, nici nu era certa, lichida si exigibila, iar contractul încheiat era intitulat “contract de împrumut”.
Actiunea reclamantului nu este nici prematura si nici lipsita de interes, acesta având calitate procesuala activa, cât timp imobilul ce face obiectul conventiei din litigiu este proprietatea sa exclusiva, dobândita anterior casatoriei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312, 316 si 296 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefundat, constatându-se ca cheltuieli de judecata nu s-au solicitat.
