Convocarea salariatului în vederea cercetării disciplinare prealabile fără a se indica obiectul acestei cercetări,face imposibilă exercitarea dreptul la apărare efectivă, astfel că atrage după sine nulitatea tuturor actelor de cercetare disciplinară efectuate după această dată.
Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 06.03.2012, contestatoarea M.S. a formulat contestaţie împotriva Deciziei de sancţionare nr.1 /09.02.2012 emisă de intimata S.C. E. C. S.R.L Orşova, prin care a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună admiterea contestaţiei, constatarea nulităţii absolute a deciziei atacate şi pe fond, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadrarea sa în funcţia de vânzător, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Prin sentinţa civilă nr.2943/23.10.2012, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea M. S. în contradictoriu cu intimata S.C. E. C. S.R.L cu sediul în Orşova.
A fost anulată Decizia nr.1/09.02.2012 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi neachitate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta începând cu data de 09.02.2012 şi până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1.370 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Contestatoarea M. S. a fost angajata societăţii intimate S.C. E. C. S.R.L începând cu data de 31.10.2005 în baza contractului individual de muncă nr. 90420/31.10.2005 în funcţia de vânzător.
Prin Decizia nr. 1/07.02.2012, (f.68-70 dosar) emisă de intimata S.C. E. C. S.R.L i s-a aplicat contestatoarei sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
În decizia de sancţionare s-a reţinut că, în perioada 18.01.2012-01.02.2012, angajata M. S. a lipsit nejustificat de la serviciu, întocmindu-se în acest sens procese verbale.
Potrivit dispoziţiilor art.267 alin 1 Codul muncii nici o sancţiune nu poate fi aplicată faţă de angajat fără efectuarea cercetării prealabile. Condiţionarea aplicării sancţiunilor disciplinare a salariaţilor de efectuarea obligatorie a cercetării disciplinare prealabile reprezintă o garanţie a respectării dreptului la apărare a acestora
Procedura cercetării disciplinare prealabile are mai multe etape: sesizarea
angajatorului cu privire la abaterea disciplinară a salariatului; efectuarea de cercetări prealabile de către angajator în vederea verificării temeiniciei sesizării; convocarea salariatului în scris la sediul societăţii pentru a i se prezenta situaţia; întocmirea unui proces verbal cu privire la discuţiile cu salariatul, finalizarea cercetării disciplinare prealabile. Referitor la convocarea propriu-zisă, angajatorul are obligaţia ca în înscrisul prin care îl înştiinţează pe salariat să se prezinte la convocare, să indice obiectul convocării.
În urma analizării convocării cu nr. 2/01.02.2012, (f. 71 dosar), emisă de intimată, se constată că, angajatorul o convoacă pe salariata contestatoare în vederea cercetării disciplinare prealabile fără însă a se indica obiectul acestei cercetări astfel încât salariata a fost pusă în imposibilitate de a-şi exercita dreptul la apărare efectivă.
Atât în practica instanţelor cât şi în literatura de specialitate s-a statuat că, în lipsa unei cercetări prealabile efective şi a verificărilor privind apărările salariatului instanţa va trebui să constate nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă fără a mai intra în fondul litigiului deoarece s-a încălcat o prevedere legală şi imperativă.
Sub acest aspect s-a apreciat că cercetarea disciplinară efectuată de intimată este viciată, fapt ce este de natură să atragă şi nulitatea deciziei de sancţionare disciplinară a contestatoarei, astfel încât nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate în contestaţie.
Aşa fiind, instanţa a admis contestaţia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E. C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apreciază pârâta că instanţa de fond a reţinut succint faptul că din analiza convocării (fila 71 dosar fond) rezultă că prin convocarea contestatoarei în vederea cercetării disciplinare prealabile, nu a menţionat obiectul cercetării, fapt ce duce la nulitatea deciziei de concediere, deşi din lecturarea cu atenţiei a convocării se poate lesne observa că se precizează textual că este convocată la cercetarea disciplinară prealabilă pentru analiza activităţii sale ce decurge în calitatea sa de angajat, în raport de contractul său de muncă.
Cercetarea disciplinară prealabilă constituie prima fază a acţiunii disciplinare. Sesizarea se face din oficiu de administratorul societăţii.
Potrivit art. 267 alin.1 Codul muncii, precum şi art.75 din CCM la nivel naţional prevăd obligaţia cercetării disciplinare prealabile.
Condiţionarea aplicării sancţiunilor disciplinare de efectuarea obligatorie a cercetării disciplinare prealabile, nu diminuează cu nimic răspunderea juridică disciplinară, şi nu contractuală a angajaţilor, dar nu le creează nici un privilegiu.
Aşadar este vorba despre răspundere disciplinară în mod exclusiv. Arată că a făcut şi dovada existenţei unui dosar penal având ca obiect gestiunea frauduloasă a contestatoarei.
Mai menţionează că cercetarea disciplinară prealabilă are mai multe etape (sesizarea din oficiu, efectuarea de cercetări în vederea verificării temeiului sesizării, convocarea salariatului în scris în vederea prezentării situaţiei, întocmirea unui proces verbal cu discuţiile purtate şi finalizarea cercetărilor printr-o decizie a angajatorului), etape ce au fost respectate.
In doctrină şi jurisprudenţa în materie, s-a stabilit că trebuie menţionat obiectul convocării, şi nu la obiectul cercetării disciplinare prealabile.
Prin convocarea trimisă contestatoarei, s-a menţionat că are ca obiect cercetarea asupra activităţii sale în raport cu contractul său de muncă.
Nerespectarea acestui aspect duca la nulitatea relativă a deciziei de concediere.
S-a mai arătat că, inclusiv CCM la nivel naţional în art.75 alin.3 prevede faptul că salariatul trebuie convocat cu 5 zile anterior datei stabilite prin convocare, termen împlinit.
Precizează că neprezentarea la data, ora, locul stabilit în convocator, se consideră ca o recunoaştere în mod implicit sa abaterii şi acceptarea tacită a sancţiunii aplicate.
Solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii contestaţiei.
În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.,8,9 şi 3041 C.pr.civ.
Intimata contestatoare a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat şi urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:.
Potrivit dispoziţiilor art. 251 Codul Muncii – forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, „(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.”.
Obiectul scrisorii de convocare îl constituie aducerea la cunoştinţa a salariatului a faptei care i se impută şi care face obiectul cercetării prealabile disciplinare.
Prevederile din Codul muncii referitoare la obligativitatea indicării obiectului cercetării constituie o garanţie a respectării principiului protecţiei salariaţilor, prevăzut de art. 6 din acest act normativ, precum şi a principiului dreptului la apărare prevăzut de României şi de art. 6 din C.E.D.O.
Elementul esenţial al efectuării cercetării disciplinare prealabile îl constituie audierea (ascultarea) salariatului.
În cursul cercetării disciplinare prealabile acesta are dreptul sa formuleze şi să susţină toate apărările, să ofere comisiei împuternicite toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Aceasta este raţiunea pentru care convocarea la cercetarea disciplinară a salariatului trebuie să indice în mod concret obiectul cercetării disciplinare prealabile.
Simpla menţiune „să vă prezentaţi… în vederea soluţionării cercetării disciplinare prealabile a dumneavoastră, în calitatea de angajat al societăţii convocatoare, aşa cum rezultă din contractul de muncă din data de 90420/31.10.2005” nu răspunde cerinţei legale de indicare a obiectului cercetării disciplinare în convocarea adresată salariatului cercetat şi atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare.
Neregularitarea convocării în vederea cercetării disciplinare prealabile prin neindicarea în concret a obiectului cercetării atrage după sine şi nulitatea tuturor actelor de cercetare disciplinară efectuate după această dată, astfel încât nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate sau netemeinicie a dispoziţiei contestate şi a sentinţei recurate, , invocate de către reclamanta – intimată şi de pârâta – recurentă.
Având în vedere cele expuse anterior, Curtea constată că Decizia nr. 1/09.02.2012 este nulă absolut pentru emiterea ei cu nerespectarea dispoziţiilor art. 251 din Codul muncii. (Decizia nr. 4398 /24.04. 2013 – Secţia I Civilă, rezumat judecător Ligia Epure)
