Dispoziţiile Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor art. 182 din CCM la nivel de unitate prevăd că dreptul la cota de energie se acordă salariaţilor care au încetat raporturile de muncă cu unitatea de drept, prin pensionare, or, în speţă, raporturile de muncă cu unitatea ale reclamantului au încetat prin acord, anterior pensionării.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1672 din 20 iunie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 12085/86/2011 la data de 20.09.2011, reclamantul C.I. a chemat în judecată pârâta E.ON Moldova Distribuție SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i fie recunoscute drepturile ce i se cuvin conform H.G. nr. 1041/2003 și H.G. nr. 1461/2003 potrivit cărora trebuie să i se acorde cota gratuită de energie electrică; obligarea pârâtei la acordarea cotelor cuvenite potrivit H.G. nr. 1041/2003 și H.G. nr. 1461/2003; obligarea pârâtei la calcularea și plata retroactivă a sumelor care i se cuveneau din momentul ieșirii la și până la rămânerea definitivă a hotărârii.
în motivarea acțiunii arată că în perioadele 2.10.1982 – 15.11.1984, 6.10.1986 – 15.10.2010 a fost angajat al SC „Electrica” SA, fiind îndreptățit la acordarea cotei gratuite de energie electrică care i se cuvine potrivit H.G. nr. 1041/2003 și H.G. nr. 1461/2003, ținând cont de faptul că a desfășurat o activitate neîntreruptă de 25 de ani și 11 luni și de faptul că îndeplinește cumulativ condițiile referitoare la vechimea în muncă mai mare de 15 ani, respectiv ultimii 10 ani consecutivi lucrați în cadrul pârâtei înainte de pensionare. De asemenea, consideră că este îndreptățit la plata retroactivă a acestor drepturi, începând cu data de 15.10.2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune motivat de faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. e) C.muncii, ținând cont de natura pretențiilor reclamantului, incident fiind termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, iar nu termenul general de 3 ani referitor la plata drepturilor salariale, prevăzut la art. 268 alin. (1) lit. c) C.muncii. Solicitarea are în vedere neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, clauze care nu se regăsesc în contractele individuale; aceste drepturi nu sunt de natură salarială în accepțiunea art. 159 C.muncii . Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de ajutor, respectiv să se fi pensionat până la data de 30.09.2000. Regulamentul privind modul de acordare și cuantumul ajutorului semnat în temeiul art. 182 alin. (4) din CCM la data de 21.07.2010 între conducerea E.ON Moldova Distribuție SA și Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate „Univers” lămurește și noțiunea de pensionar: „prin pensionar, din sintagma folosită la art. 2, se înțelege doar salariatul căruia raporturile de muncă cu E.ON Moldova Distribuție SA i-au încetat de drept, în temeiul unei decizii de pensionare emise de Casa județeană de pensii”, condiție pe care reclamantul nu o îndeplinește, temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă dintre părți fiind diferit de încetarea de drept. De asemenea, cererea este nefondată după data de 30.06.2011 datorită lipsei unui CCM la nivel de unitate care să stabilească un asemenea drept; față de acest aspect, lipsește temeiul de drept al acordării ajutorului.
în drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ., precum și dispozițiile Codului muncii.
în dovedire a înțeles să se folosească de probele cu înscrisuri și, în măsura în care va fi necesar, de alte probe, respectiv, martori, expertiză.
Prin sentința civilă nr. 467 din 21.02.2012, Tribunalul Suceava a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă; a respins, ca nefondată, acțiunea având ca obiect „drepturi bănești” privind pe reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâta SC E.ON Moldova Distribuție SA Iași.
Potrivit art. 137 C.proc.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, judecarea în fond a pricinii. în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, instanța a apreciat-o ca nefondată, urmând a o respinge ca atare. Astfel, în acest sens, s-a analizat natura sumelor solicitate de reclamant. Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 1041/2003, se acordă o cotă de energie electrică gratuită de 1.200 kwh/an persoanelor îndreptățite. Art. 155 C.muncii stipulează: „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri”. Din modalitatea de redactare a acestor texte legale rezultă fără dubiu că aceste ajutoare materiale, stabilite prin raportare la un salariu de bază, caracterizate de periodicitate, au natura unor drepturi de natură salarială, și nu aceea a unui ajutor social. Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e) C.muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă, și anume aceea cuprinsă la lit. c) a art. 283 C.muncii . De altfel, legiuitorul, la art. 166 alin. (1) C.muncii a statuat că: „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”. Acest din urmă text de lege își găsește însă incidența în cauză; dat fiind faptul că drepturile bănești sunt caracterizate de periodicitate și au fost solicitate în termen de 3 ani, este evident că excepția analizată nu poate fi apreciată ca întemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că, așa cum reiese din copia carnetului de muncă depus la dosar, reclamantul a avut calitatea de angajat al IRE Suceava și, ulterior, al SC E.ON Moldova Distribuție SA. La data de 15.10.2010, relațiile de muncă dintre părți au încetat prin acordul acestora. La data de 5.01.2011 reclamantului i s-au deschis drepturile de pensie, fiindu-i acordată pensia pentru limită de vârstă. Prin H.G. nr. 1041/2003 s-a acordat persoanelor pensionate din unități care au aparținut fostului Minister al Energiei Electrice, Regiei Autonome de Electricitate „Renel”, Companiei Naționale de Electricitate SA o facilitate sub forma alocării a 1.200 kwh/an energie electrică gratuită, sub condiția ca, printre altele, aceste persoane să se fi pensionat anterior datei de 30.09.2000. Prin H.G. nr. 1461/2003 a fost modificat art. 3 din H.G. nr. 1061/2003, în sensul că persoanele pensionate după data de 30.09.2000 din societățile desprinse prin acte normative din cadrul fostului Minister al Energiei Electrice, fostei Regii Autonome de Electricitate „Renel”, Companiei Naționale de Electricitate SA și, ulterior acestora, prin programe de restructurare, reorganizare sau privatizare vor putea beneficia de cote gratuite de energie electrică dacă societățile respective aveau prevăzute pentru angajații lor astfel de facilități prin contractele colective de muncă. Dată fiind data pensionării reclamantului, este evident că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3, anterior menționat. Este de observat că prevederile acestui articol condiționează acordarea de cotă gratuită de energie electrică de existența unor astfel de facilități în contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății menționate, fără a mai face trimitere, ca în cazul formei anterioare modificării, la prevederile art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 1041. Prin urmare, vocația reclamantului de a primi cota menționată urmează a fi raportată, în mod exclusiv, la dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul fostei unități angajatoare. Din examinarea dispozițiilor art. 182 din acest contract, coroborate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor din contract, instanța a observat că o facilitate de tipul ajutorului material sub forma unei cote anuale gratuite de energie electrică de 1.200 kwh/an este acordată și salariaților care s-au pensionat din cadrul pârâtei. însă Regulamentul amintit, la art. 3, definește și noțiunea de „pensionare din cadrul intimatei”, în sensul că aceasta vizează doar salariații cu privire la care raporturile de muncă cu pârâta au încetat de drept, în temeiul unei decizii de pensionare. Dar, așa cum reiese din înscrisul depus la dosarul cauzei, raporturile de muncă dintre părți au încetat ca urmare a acordului acestora, și nu de drept, prin emiterea deciziei de pensionare. De asemenea, se poate observa că reclamantul a fost pensionat ulterior încetării raporturilor de muncă, nefiind o corelație între cele două evenimente. Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamantul nu intră în sfera persoanelor îndreptățite la ajutorul financiar solicitat și, prin urmare, pretențiile sale trebuie respinse ca nefondate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la recunoașterea drepturilor ce i se cuvin potrivit H.G. nr. 1041/2003 și H.G. nr. 1461/2003 raportat la CCM și implicit acordarea cotei gratuite de energie cuvenită anual, inclusiv plata retroactivă de la data pensionării. în motivare, a arătat că în mod greșit instanța a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de actele normative în vigoare, mai precis nu ar îndeplini condiția prevăzută de dispozițiile art. 3 din Regulamentul privind modul de acordare și cuantumul ajutorului prevăzut de art. 182 din CCM. în baza H.G. nr. 1041/2003 și H.G. nr. 1461/2003, precum și potrivit art. 182 din CCM beneficiază de acest drept persoanele pensionate din unitățile care au aparținut fostului Minister al Energiei Electrice, Regiei Autonome de Electricitate „Renel”, Companiei Naționale de Electricitate SA, care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de art. 182 CCM și de H.G. nr. 1041 și H.G. nr. 1461/2003, neprecizând modalitatea de pensionare, dacă s-a ieșit la prin acord sau nu. Ținând cont că decizia de pensionare i-a fost emisă de către Casa Județeană de Pensii Suceava, iar raporturile de muncă cu pârâtul i-au încetat la data de 15.10.2010, ulterior a fost pus în plata pensiei de către Casa Județeană de Pensii Suceava. Apreciază că poate beneficia de drepturile solicitate prevăzute de art. 182 CCM, H.G. nr. 1041/2003 și H.G. nr. 1461/2003, făcând trimitere chiar la Regulamentul privind modul de acordare și cuantumul ajutorului prevăzut la art. 182 din CCM aplicabil la nivel de unitate. Mai mult decât atât, dispozițiile prevăzute în CCM nu disting, nu precizează modalitatea de încetare a CCM, ci doar îndeplinirea condițiilor ca cel ce solicită acest drept să fi fost angajat al pârâtului, pensionar și să îndeplinească o condiție de vechime. Chiar Regulamentul privind modul de acordare și cuantumul ajutorului prevăzut de art. 182 CCM aplicabil la nivel de unitate definește noțiunea de pensionare, el încadrându-se perfect și în această dispoziție legală.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Prin cererea de recurs, reclamantul a criticat soluția primei instanțe doar cu privire la aspectele legate de fondul acțiunii formulate, respectiv îndreptățirea sa la acordarea cotei anuale de energie gratuită.
Procedând la verificarea susținerilor reclamatului în raport de dispozițiile legale și contractuale invocate, Curtea constată că soluția primei instanțe este corectă, având în vedere faptul că dispozițiile Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor art. 182 din CCM la nivel de unitate prevăd că dreptul la cota de energie se acordă salariaților care au încetat raporturile de muncă cu unitatea de drept prin pensionare, or, în speță, raporturile de muncă cu unitatea ale reclamantului au încetat prin acord, anterior pensionării. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a încetat raporturile de muncă cu pârâta la data de 15.10.2010, prin acordul părților, iar la data de 9.12.2010 acesta a dobândit calitatea de pensionar, astfel cum rezultă din decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr. 302978/05.01.2011. Față de cuprinsul documentelor prezentate în copie de către reclamant, instanța a apreciat că reclamantul nu poate beneficia de „cota de energie electrică gratuită de 1.200 kwh/an, pentru consumul casnic” prevăzută de art. 1 din H.G. nr. 1041/2003, astfel cum a fost completată prin H.G. nr. 1461/2003. Deși recurentul a susținut că nici actele normative menționate anterior și nici contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nu prevăd distincții legate de modul de încetare a raporturilor de muncă, instanța constată că art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 1041/2003, astfel cum a fost completată prin H.G. nr. 1461/2003, menționează că «Persoanele pensionate din activitatea proprie a Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice și Termice „Termoelectrica” SA, Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” SA, Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica” SA, Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA beneficiază de cota gratuită de energie electrică dacă au o vechime în aceste unități de minimum 15 ani sau ultimii 10 ani consecutivi în aceste unități înainte de pensionare». Față de precizarea cuprinsă în partea introductivă a alin. (4), citat anterior, instanța apreciază că însuși legiuitorul a avut în vedere modalitatea de încetare a raporturilor de muncă dintre beneficiar și angajatorii enumerați ca și condiție pentru acordarea cotei de energie gratuită, astfel că în mod corect prima instanță a respins solicitările reclamantului, datorită faptului că raporturile dintre acesta și unitatea pârâtă au încetat prin acordul părților.
Pentru considerentele arătate, constatând că motivele invocate în susținerea recursului sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
