Art.82 alin.6 din Legea nr.303/2004
Potrivit art.82 alin.6 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii şi procurorii care au beneficiat de în sistemul public au dreptul la de serviciu dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.
Stabilirea pensiei de serviciu se face în raport de o bază de calcul egală cu indemnizaţia brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de vechime, funcţie şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat, precum şi de sporurile în procent avute la data eliberării din funcţie.
La actualizarea pensiei de serviciu se ţine cont numai de acele sporuri care se regăsesc în baza de calcul la data deschiderii dreptului nu şi de celelalte sporuri plătite magistraţilor ulterior acestei date cu caracter temporar sau cu o destinaţie specială, cum ar fi sporul pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie.
(Decizia civilă nr.674/24.03.2014)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 11 martie 2008, sub nr. 755/90/2008, s-a înregistrat acţiunea formulată de reclamanţii D. N. şi M. N., în contradictoriu cu pârâţii M. P. – Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, C.N.P.A.S., C.J.P Vâlcea şi MFP, solicitând obligarea acestora la plata sumei de bani reprezentând partea din pensia neplătită, ca urmare a neluării în calcul a sporului de vechime în muncă, de la intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 şi până în prezent; obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri ca urmarea neincluderii în indemnizaţia brută lunară şi implicit în reactualizarea pensiilor acestora, a sporurilor de 30% şi respectiv 40% prevăzute de OUG nr. 43/2002 şi OUG nr. 24/2004, sporuri acordate magistraţilor în activitate; obligarea pârâţilor de stabili indemnizaţiile brute ale reclamanţilor şi comunicarea acestora caselor de pensii pentru reactualizarea pensiilor, atunci când indemnizaţiile procurorilor în activitate vor creşte, prin câştigarea drepturilor salariale, în urma pronunţării de hotărâri judecătoreşti; obligarea pârâţilor la plata sumelor realizate prin devalorizarea leului, pentru pagubele arătate la punctele 1 şi 2 din acţiune; obligarea pârâţilor la plata beneficiului nerealizat pentru pagubele arătate la punctele 1 şi 2 din acţiune, sume ce vor stabilite prin expertize contabile.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că s-au pensionat pentru limită de vârstă, reclamantul D.N. deţinând funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, jud. Vâlcea, iar reclamantul M.N., deţinând funcţia de procuror şef la parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
La data pensionării, pensiile de serviciu le-au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată, urmând ca acestea să fie reactualizate, în raport cu nivelul salariilor primite de magistraţii în activitate.
Potrivit art.83 din Legea nr.303/2004, pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul indemnizaţiei brute a magistraţilor activi, iar prin OUG nr.43/2002, a fost acordat un spor de 30% la indemnizaţia de încadrare lunară şi de 40% prin OUG nr.24/2004, sporuri care nu au fost acordate şi magistraţilor pensionari, creându-se o , constatată şi de instanţele de judecată.
Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a solicitat introducerea în cauză a Parchetului de pe lângă CA Piteşti în calitate de ordonator secundar de credite, precum şi chemarea în garanţie a MFP în situaţia în care se va admite acţiunea reclamanţilor.
De asemenea, pârâtul amintit a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, invocând dispoziţiile art.36 din OUG nr.27/2006, susţinând competenţa Curţii de Apel Bucureşti.
S-a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 1.09.2000 – februarie 2005, potrivit dispoziţiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 referitor la prescripţia extinctivă.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta C.N.P.D.A.S. se solicită respingerea acţiunii, cu invocarea excepţiei lipsi calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.
CJP Vâlcea prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii cu invocarea excepţiei prematurităţii cererii, raportat la dispoziţiile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004 şi art.18 şi art.19 din Normele de aplicare a legii amintite, aprobate prin HG nr.1275/2005.
Pârâta M.E.F. prin DGFP Vâlcea, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, cu invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, cu invocarea excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor.
Prin încheierea nr.99 din 3.07.2008, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr.755/90/2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Piteşti în baza art.II alin. 2 din OUG nr.75/2008, coroborat cu dispoziţiile art.1 din acelaşi act normativ, cu motivarea că aceasta este o cerere având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa civilă nr.36/F-C.M. din 24 septembrie 2008 a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Vâlcea potrivit disp. art. 155 alin.1 lit.d şi f din Legea nr. 19/2000.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 3231/90/2008.
Prin cererea de la fila 133 dosar 3231/90/2008, reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul obligării pârâţilor să le plătească o sumă de bani reprezentând partea de pensie neplătită în perioada 1.10.2004 la zi,ca urmare a înlăturării din calculul pensiilor, mai precis din baza de calcul a acestora, a sporului de risc în cuantum de 50% lunar; să le plătească o sumă de bani reprezentând devalorizarea leului de la data de 1.10.2004 până în prezent; să le plătească o sumă de bani reprezentând beneficiul nerealizat în perioada arătată la punctele 1 şi din cerere; să fie obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să comunice Casei Judeţene de Pensii Vâlcea salariul brut care să includă toate sporurile avute de reclamanţi la data pensionării plus sporurile de 30% respectiv 40% cerute prin acţiunea de bază, cu cheltuieli de judecată.
În şedinţa publică din 15 decembrie 2008, reprezentantul M.P. – Parchetul de pe lângă ÎCCJ a solicitat introducerea în cauză a ordonatorului principal de credite – Parchetul de pe lângă CA Piteşti , cerere ce a fost admisă de Tribunalul Vâlcea, prin încheierea din acea dată.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv stabilirea drepturilor salariale ce se cuvin reclamanţilor potrivit legislaţiei în vigoare şi să se calculeze întreg prejudiciul suferit de reclamanţi în această perioadă.
Tribunalul Vâlcea prin sentinţa civilă nr.1400/07.12.2011, a respins acţiunea reclamanţilor de plată a despăgubirilor reprezentând diferenţa dintre suma ce ar rezulta prin calculul pensiei de serviciu în raport de sporul de vechime şi suma efectiv încasată, precum şi despăgubirile rezultând din neaplicarea sporurilor de 30%, respectiv 40% prevăzute de OUG nr.43/2002 şi OUG nr.24/2004.
A fost respinsă acţiunea reclamanţilor pe fond, reţinându-se că nu au dovedit existenţa unui prejudiciu, fiindcă Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are nicio culpă în ceea ce priveşte eliberarea adeverinţelor pentru actualizarea pensiilor de serviciu cu privire la unele drepturi salariale confirmate prin hotărâri judecătoreşti, opozabile doar părţilor în contradictoriu cu care s-au pronunţat.
Împotriva hotărârii au formulat recurs reclamanţii pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi în mod greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind drepturile invocate.
De asemenea, instanţa a greşit atunci când a considerat că sporul de vechime nu se poate lua în calcul pentru determinarea cuantumului pensiei de serviciu.
S-a mai motivat că după decesul autorului M.N. nu au fost introduşi în cauză toţi moştenitorii, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea normelor de procedură la care se referă art.85 sub sancţiunea nulităţii prevăzută de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, CJP Vâlcea şi Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de lângă CA Piteşti, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Sentinţa civilă nr. 1400/07.12.2011 a fost casată şi trimisă cauza spre rejudecare, prin decizia civilă nr.1397/28.05.2012, pronunţată de această Curte, prin care s-a reţinut că, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata unei sume reprezentând diferenţa dintre pensia de serviciu calculată în raport de sporurile la care s-au referit în cererea de chemare în judecată şi sumele efectiv plătite, acţiunea acestora fiind calificată ca una prin intermediul căreia se valorifică un drept de creanţă prescriptibil în termenul general de prescripţie extinctivă de trei ani la care se referă art.166 din Codul muncii.
Dreptul material la acţiune privitor la creanţele invocate s-a născut de la data la care reclamanţii puteau invoca în favoarea lor aceste drepturi salariale, de altfel aceştia au solicitat să le fie plătite de la data intrării în vigoare a OG nr.83/2000, OUG nr.43/2002 şi OUG nr.24/2004, până în prezent, ceea ce presupune că sancţiunea prescripţiei extinctive nu a putut să opereze decât numai pentru acele drepturi pentru care a trecut o perioadă mai mare de trei ani până la sesizarea instanţei, după această dată reclamanţii au ieşit din pasivitate şi au întrerupt cursul prescripţiei.
În mod greşit instanţa de fond a apreciat că a operat prescripţia extinctivă pentru toată perioada la care s-au referit reclamanţii, dreptul acestora nefiind analizat pe fond pentru perioada în care prescripţia extinctivă nu s-a împlinit.
Nesoluţionarea în fond a cererii reclamanţilor pentru perioada în care cursul prescripţiei nu s-a împlinit atrage după sine casarea sentinţei în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, astfel că, în baza acestui text de lege a fost admis recursul.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Vâlcea a pronunţat sentinţa civilă nr.1511/26.11.2013, prin care a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată în sensul că pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a fost obligat să înainteze CJP Vâlcea adeverinţe care să cuprindă sporul de vechime, sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare psihică, sporul de 30% şi 40% pentru reclamantul M. N. şi sporul de 30% şi 40% pentru D.N., începând cu data de 11.03.2005.
CJP Vâlcea a fost obligată să emită alte decizii prin care să fie recalculate pensiile reclamanţilor în baza acestor adeverinţe.
Pârâţii au fost obligaţi să plătească despăgubiri reclamanţilor constând în diferenţa dintre sumele efectiv încasate şi cele care se cuveneau dacă drepturile la pensie erau calculate şi în raport de sporul de 25% pentru vechime, 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 30%, respectiv 40% anticorupţie, suma urmând să fie actualizată în raport de indicele de inflaţie şi în plus de aceasta să fie plătite dobânzi legale pentru perioada 11.03.2005 – 30.04.2009. Pentru reclamantul D.N. sumele urmează să fie plătite moştenitorilor săi D.B.N. şi Gh. L.A..
S-a constatat că moştenitoarea reclamantului M. N. – M.E. a renunţat la judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie a MFP.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, sporul de vechime şi sporul de 30%, respectiv 40%, precum şi sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost recunoscut în favoarea magistraţilor prin deciziile nr. XXXVI/2007 şi nr. XXI/2008, pronunţate de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii prin care s-a dezlegat în drept modul de interpretare a dispoziţiilor art.47 din Legea nr.50/1996, în sensul că efectele acestora nu au încetat prin adoptarea unor ordonanţe a Guvernului , întrucât în raport de ierarhia actelor normative nu exista posibilitatea unei abrogări.
Ca urmare a normelor în vigoare care reglementau în favoarea magistraţilor sporurile evocate, pensiile de serviciu ale reclamanţilor trebuiau să fie actualizate şi în raport de aceste drepturi. Dreptul de plată a pensiei fiind unul de creanţă este supus prescripţiei extinctive, astfel că, reclamanţii nu mai pot solicita plata pensiei actualizate decât numai pentru perioada 11.03.2005 – 30.04.2009.
Neplata drepturilor la pensie actualizate a fost de natură să le cauzeze reclamanţilor prejudicii, care se vor acoperi prin actualizarea sumelor în raport de indicele de inflaţie şi plata dobânzilor legale potrivit art.1082 -1088 Cod civil.
Cu privire la reclamantul D.N., instanţa de fond a respins cererea de obligare a Parchetului de lângă Tribunalul Vâlcea să înainteze CJP Vâlcea o adeverinţă care să cuprindă sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică ca existând autoritate de lucru judecat, această cerere fiind soluţionată anterior prin sentinţa civilă nr.125/09.02.2009, pronunţată de acelaşi tribunal.
Împotriva hotărârii au formulat recurs M.P. – Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă C.A. Piteşti şi C.J.P. Vâlcea, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs M.P. – Parchetul de pe lângă ÎCCJ a arătat că instanţa de fond în mod greşit a fost obligat în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata despăgubirilor reprezentând diferenţa dintre sumele încasate efectiv de către reclamanţi şi cele care se cuveneau, dacă erau actualizate în raport de sporurile evocate în cererea de chemare în judecată, M.P. neavând nicio atribuţie referitoare la stabilirea, actualizarea şi plata pensiei de serviciu în favoarea magistraţilor, aşa după cum nici soluţia de obligare a recurentului să emită o adeverinţă care să cuprindă sporurile nu este fundamentată legal faţă de dispoziţiile art.7 din HG nr.1275/2005.
La data pensionării reclamanţii nu beneficiau de sporul de 30% -40% pentru cercetarea infracţiunilor de şi nici sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, singurul spor era acela de vechime în muncă, în raport de care s-a calculat pensia la data emiterii deciziilor.
De asemenea, instanţa de fond, analizând dreptul reclamanţilor s-a referit în mod greşit la deciziile pronunţate de ÎCCJ întru-un recurs în interesul legii, întrucât nu pot să producă efecte şi pentru trecut, ci numai de la data publicării în Monitorul Oficial.
M.P., nu se putea substitui instanţelor de judecată pentru a face aprecieri cu privire la legalitatea OG nr.83/2000, OUG nr.43/2002 şi OUG nr.24/2004, inacţiunea sa nefiind păgubitoare pentru reclamanţi.
La aprecierea prejudiciului, Tribunalul a obligat în mod eronat recurentul la plata dobânzilor legale ignorând dispoziţiile art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002, privind finanţele publice, potrivit cărora nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget, angajată şi efectuată dacă nu există o bază legală pentru plată.
Parchetul de pe lângă C.A. Piteşti în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că instanţa de fond a soluţionat greşit lipsa calităţii procesuale pasive a parchetelor pe care le-a obligat la emiterea adeverinţelor şi la plata despăgubirilor fără să observe că reclamanţii s-au pensionat în 1998, iar la actualizarea pensiei, CJP Vâlcea a avut în vedere sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, precum şi sporul de vechime de 25%, potrivit adeverinţelor emise în anul 1998.
Hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut în favoarea magistraţilor drepturile salariale constând în plata sporurilor nu pot să producă efecte şi cu privire la reclamanţi ca urmare a relativităţii acestor acte.
Cu privire la sporurile de 30% şi 40% pentru anticorupţie, reclamanţii nu puteau să beneficieze de plata lor având un caracter temporar şi neexistând la data deschiderii dreptului la pensie.
La aprecierea întinderii despăgubirilor, instanţa de fond nu a observat dispoziţiile art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002, plata sumei actualizată în raport de indicele de inflaţie şi plata dobânzilor legale fiind de natură să aducă o îmbogăţire fără just temei reclamanţilor.
CJP Vâlcea a motivat recursul în sensul că la calculul pensiilor reclamanţilor au fost avute în vedere sporul pentru risc şi sporul pentru vechime, aşa cum au rezultat din adeverinţele eliberate de parchete, potrivit deciziilor enumerate în cererea de recurs, astfel că tribunalul nu mai putea să oblige recurenta să emită alte decizii în acest sens.
Prin întâmpinare, intimata Gh.L.A. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Prin decizia nr. 674/24.03.2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis recursurile formulate de pârâţi şi a modificat sentinţa, în sensul că se va respinge acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Reclamantul D.N. la data pensionarii din 01.09.1998 a deţinut funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, iar M. N. a îndeplinit funcţia de procuror – şef secţie civilă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, până la data de 01.05.1998, când în baza art.103 din Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătorească le-a fost deschis dreptul la pensie de serviciu în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă şi sporul de stabilitate în magistratură avute la această dată, potrivit actului normativ evocat.
Potrivit art.85 din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor pensiile de serviciu şi pensiile de urmaş se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară pe care o încasează un magistrat în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau Parchetului, la operaţia actualizării ţinându-se cont de sporurile ce au intrat în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi sporul de vechime.
Pentru actualizarea pensiei de serviciu au fost aprobate Normele metodologice prin HG nr.1275/18.10.2005, care în dispoziţiile art.21 alin.1 se face referire expresă la dreptul persoanelor ale căror pensii de serviciu s-au stabilit în baza Legii nr.92/1992 să beneficieze de actualizarea sumelor potrivit prevederilor art.85 alin.3 din Legea nr.303/2004.
În raport de actele normative evocate, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor să emită adeverinţe din care să rezulte sporurile de 25% pentru vechime în muncă, 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, respectiv 30 – 40% anticorupţie, fiindcă în raport de acestea să se actualizeze pensiile de serviciu cu consecinţa plăţii diferenţelor de sume ce ar rezulta.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a comunicat CJP Vâlcea date cu privire la elementele în raport de care să fie actualizate pensiile de serviciu ale reclamanţilor, acestea constând în salariul de încadrare corespunzător coeficientului de multiplicare, sporul de vechime de 25%, sporul de risc de 50%, precum şi celelalte sporuri de care au beneficiat reclamanţii, magistraţii aflaţi în activitate.
CJP Vâlcea în raport de adeverinţele emise de Parchet a actualizat pensiile de serviciu în raport de cele două sporuri pentru vechime în muncă, risc şi suprasolicitare neuropsihică, pe toată perioada ce a urmat datei de 11.03.2005, interval de timp înăuntrul căruia, instanţa de fond în mod greşit a mai obligat recurenta la o altă actualizare, cu consecinţa unei despăgubiri fără temei legal.
De altfel, la stabilirea pensiei de serviciu, CJP Vâlcea a ţinut cont de sporul de vechime şi sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică chiar de la deschiderea dreptului, potrivit menţiunilor cuprinse în adeverinţele eliberate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea la data de 01.09.1998, lui D. N. şi la data de 01.03.1998, lui M. N..
Cu privire la sporurile de 30%, respectiv 40%, pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie se apreciază că actualizarea pensiei nu se putea face şi în raport de aceste drepturi, pentru următoarele considerente:
Criteriile în raport de care se actualizează pensia de serviciu a judecătorilor şi procurorilor sunt reglementate de dispoziţiile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor în sensul că operaţia se va face faţă de indemnizaţia majorată brută lunară a unui magistrat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului după caz.
La actualizarea pensiei, potrivit textului de lege enunţat, se are în vedere şi cuantumul sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi sporul de vechime.
Sporul de 30%, respectiv 40%, pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie nu se regăsea în baza de calcul la data deschiderii dreptului la pensia de serviciu în favoarea reclamanţilor, astfel că la actualizarea pensiei nu se poate ţine cont şi de aceste sporuri.
În raport de toate aceste argumente se apreciază că Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art.18 lit. b din HG nr.1275/2005, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.303/2004, privind Statutul Judecătorilor şi procurorilor, republicată, de a transmite adeverinţe nominale cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, astfel că instanţa de fond pronunţat o hotărâre ce urmează să fie modificată prin admiterea recursurilor, în baza art.312 Cod procedură civilă, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.
