Pensionarii de invaliditate gradul III pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective, în art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 nefiind prevăzută nicio altă condiţie pentru acest cumul.
Secţia I civilă, Decizia nr. 219 din 23 ianuarie 2013
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamantul M.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 216081 din 8.06.2012 emisă de către pârâtă.
în motivarea contestației, reclamantul a arătat că a prestat muncă, în calitate de angajat al SC S.F. SRL, doar în perioada concediilor de odihnă ale celorlalți angajați.
Pârâta CJP Maramureș a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației formulate, arătând că reclamantul este pensionar de invaliditate gradul III, din anul 2004 și, în urma unui control efectuat, s-a constatat că în lunile august, octombrie-noiembrie 2010, precum și ianuarie, martie, noiembrie și decembrie 2011, acesta a și lucrat în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă de 8 ore pe zi.
în lunile august, octombrie și noiembrie 2010 (pentru care debitul este de 1.752 lei) a fost în vigoare Legea nr. 19/2000. în conformitate cu prevederile art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000, invaliditatea de gradul III se caracterizează prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, astfel încât pârâta a considerat că invalidul avea dreptul de a lucra doar cu jumătate de normă și nu putea cumula pensia de invaliditate gradul III cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională în baza unui contract de muncă cu normă întreagă.
în conformitate cu prevederile art. 96 din Legea nr. 19/2000, beneficiarul dreptului de este obligat să comunice casei teritoriale de pensii orice modificare privind condițiile de acordare și plată a pensiei, în termen de 15 zile de la apariția acesteia.
Pârâta a mai arătat că, având în vedere și prevederile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, coroborate cu prevederile art. 187 din aceeași lege, întrucât s-a constatat că în lunile august, octombrie și noiembrie 2010 reclamantul a încasat necuvenit cu titlu de suma de 1.752 lei, a fost emisă decizia contestată, prin care suma încasată necuvenit în această perioadă s-a constituit în debit, ce urmează a fi recuperat conform prevederilor legale.
în lunile ianuarie, martie, noiembrie și decembrie 2011 (pentru care debitul a fost de 2.336 lei) a fost în vigoare Legea nr. 263/2010. în conformitate cu prevederile art. 69 lit. c) din Legea nr. 263/2010, invaliditatea de gradul III este caracterizată prin „pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă”. Art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 prevede că: „în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1), pct. I, II, depășind jumătate din programul de lucru al locului de muncă respectiv”.
Având în vedere și prevederile art. 179 din Legea nr. 263/2010, pârâta a constatat că în perioada 1.01 – 1.05.2011 reclamantul a încasat necuvenit cu titlu de pensie suma de 2.336 lei, astfel încât a fost emisă decizia contestată în cauză.
La judecarea fondului cauzei, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1488 din 5 octombrie 2012 a Tribunalului Maramureș, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamantul M.A. în contradictoriu cu pârâta CJP Maramureș și s-a dispus anularea parțială a deciziei nr. 216081 din 8.06.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, emisă de pârâta CJP Maramureș, pentru suma de 1.752 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul III din anul 2004.
Prin decizia contestată nr. 216081 din 8.06.2012, CJP Maramureș a stabilit că reclamantul a încasat necuvenit suma de 4.088 lei, în perioadele 1.08.2010 – 1.09.2010, 1.10.2010 – 1.12.2010, 1.01.2011 – 1.02.2011, 1.03.2011 – 1.04.2011, 1.11.2011 – 1.01.2012, ca urmare a cumulării pensiei de invaliditate de gradul III cu veniturile realizate în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă, astfel cum rezultă din imaginea de plată LASS (dosar de fond).
în lunile august, octombrie și noiembrie 2010, pentru care debitul este de 1.752 lei, a fost în vigoare Legea nr. 19/2000.
Spre deosebire de vechea reglementare, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 3/1977,art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000 statuează că, în raport cu cerințele locului de muncă și cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este de gradul I, II sau III, ultima caracterizându-se prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
Criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei împreună cu Ministerul Sănătății, la propunerea CNPAS.
încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invalidate se face prin decizia emisă de medicul specializat în expertiza medicală și recuperarea capacității de muncă, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoțită de documentația necesară.
Prin urmare, prima instanță a reținut că, sub imperiul Legii nr. 19/2000, nu exista nicio dispoziție legală expresă care să impună pensionarului de invaliditate de gradul III să încheie un contract individual de muncă cu timp parțial.
Dimpotrivă, art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale stipulează în mod expres că pensionarii de invaliditate de gradul III pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.
Pe de altă parte, potrivit art. 41 alin. (1) din legea fundamentală și art. 3 C.muncii, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, libertatea muncii fiind garantată prin Constituție.
în acest sens sunt și dispozițiile art. 23 pct. 1 din Declarația universală a drepturilor omului și art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.
Prin urmare, în absența unei dispoziții legale exprese în acest sens, tribunalul a apreciat că pentru perioada august, octombrie, noiembrie 2010 nu putea fi îngrădit dreptul la muncă al pensionarului de invaliditate de gradul III.
Prima instanță a reținut însă că situația este diferită în perioada ianuarie, martie, noiembrie și decembrie 2011, pentru care debitul este în sumă de 2.336 lei, având în vedere dispozițiile art. 69 lit. c) din Legea nr. 263/2010, prin care se arată în mod expres că invaliditatea de gradul III este caracterizată prin „pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă”.
Art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 prevede că „în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1), pct. I, II, depășind jumătate din programul de lucru al locului de muncă respectiv”.
Sub acest aspect, prima instanță a mai reținut că nu prezintă nicio relevanță în cauză împrejurarea că reclamantul ar fi prestat muncă în perioada concediilor de odihnă ale celorlalți angajați, în condițiile în care contractul de muncă încheiat a fost cu normă întreagă, iar nu cu timp parțial.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis în parte contestația formulată și a dispus anularea parțială a deciziei nr. 216081 din 8.06.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, emisă de pârâta CJP Maramureș, pentru suma de 1.752 lei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că sub imperiul Legii nr. 19/2000, reclamantul putea cumula pensia de invaliditate gradul III cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, neexistând prevederi care să interzică acest cumul, motiv pentru care a anulat în parte decizia contestată pentru suma de 1.752 lei.
în acest sens, se apreciază că au fost încălcate prevederile art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000, conform cărora, în raport cu cerințele locului de muncă și cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea de gradul III este caracterizată „prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă”. Prin urmare, se consideră că, întrucât capacitatea de muncă a reclamantului era redusă la jumătate, acesta avea dreptul de a lucra doar cu jumătate de normă și nu putea cumula pensia de invaliditate gradul III cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională pe baza unui contract de muncă cu normă întreagă.
Recurenta mai arată că este adevărat că art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 stipulează că pensionarii de invaliditate gradul III pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională indiferent de nivelul veniturilor respective, dar solicită să se constate că acest articol nu face referire la norma de muncă sau tipul contractului de muncă (cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă), ci doar la nivelul veniturilor.
Astfel, recurenta consideră că acest articol trebuie interpretat prin coroborare cu art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000.
în susținerea punctului său de vedere, cu privire la imposibilitatea cumulului pensiei de invaliditate gradul III cu veniturile realizate dintr-un contract de muncă cu normă întreagă, recurenta invocă și minuta (pct. 33) întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă din 10.03.2010.
în drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Legea nr. 19/2000.
Analizând recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, în temeiul art. 3041C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
în mod corect prima instanță a reținut că decizia de debit contestată în cauză este nelegală în ceea ce privește recuperarea sumei de 1.752 lei pretins a fi încasată necuvenit de către intimat în lunile august, octombrie-noiembrie 2010, cu titlu de drepturi de pensie.
Astfel, art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 prevede că pensionarii de invaliditate gradul III pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective, neprevăzând nicio altă condiție pentru acest cumul.
Prin urmare, întrucât legiuitorul nu a considerat să limiteze cumulul pensiei de invaliditate cu salariul printr-o dispoziție expresă, se reține că, în cauză, în mod greșit recurenta a considerat că ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, privind încetarea plății pensiei începând cu luna în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora a fost acordată pensia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a fost respins recursul formulat de pârâta CJP Maramureș și a fost menținută sentința primei instanțe.
(Judecător Traian Dârjan)
