Necesitatea asigurării caracterului efectiv al dreptului de a formula contestaţia
Termenul de contestare a deciziilor emise de casele de pensii începe să curgă de la data comunicării acestora; împrejurarea că asiguratul a încasat pensia stabilită prin decizia contestată nu este suficientă pentru ca acesta să poată fi prezumat a cunoaşte modul de stabilire a pensiei şi, pe cale de consecinţă, pentru a putea formula contestaţia; doar după comunicarea deciziei asiguratul, luând cunoştinţă de conţinutul său, poate verifica corectitudinea ei şi are posibilitatea efectivă de a-şi exercita dreptul de a formula contestaţia astfel încât termenul de formulare a acesteia nu începe să curgă înainte de data comunicării deciziei.
Secţia I civilă, Decizia nr. 563 din 24 septembrie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei, în raport de adeverinţa nr. (…).
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenţei de drepturi de cuvenite începând cu luna următoare depunerii cererii de recalculare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că adeverinţa depusă la casa de pensii întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. VI din O.U.G. nr. 4/2005 şi face referire la sporuri cu caracter permanent, potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000. Cu toate că pârâta avea obligaţia de a se pronunţa prin decizie în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de recalculare, acest termen a fost cu mult depăşit, peste limita rezonabilă prezumată.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că adeverinţa invocată de reclamant a fost fructifi cată prin emiterea deciziei nr. …/09.12.2010. Această decizie a devenit defi nitivă, întrucât nu a fost contestată în termen de 45 de zile de la comunicare, potrivit dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000.
În dovedirea celor susţinute, pârâta a depus la dosar decizia nr. …/09.12.2010 şi documentaţia pe baza căreia a fost emisă aceasta.
Prin precizări scrise depuse la dosar la data de 2.10.2012, reclamantul a învederat că obiectul acţiunii este reprezentat de contestaţia formulată împotriva deciziei nr. …/09.12.2010, solicitând totodată obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii având în vedere toate sporurile, stagiile de cotizare şi contribuţiile la CAS dovedite cu adeverinţe depuse la dosarul administrativ.
Faţă de aceste precizări ale reclamantului, pârâta a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, depunând totodată la dosar dovada comunicării către reclamant a deciziei de pensionare.
Prin sentinţa civilă nr. 789/13.02.2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamant ca fi ind tardivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instituţia pârâtă sub nr. …/20.08.2009, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei pe baza adeverinţei nr. …
Cererea de recalculare a fost soluţionată de pârâtă prin decizia nr. …/09.12.2010, fi ind stabilită în favoarea reclamantului o pentru muncă depusă şi limită de vârstă în cuantum de 1.543 lei, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 2,14741 puncte. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie în cadrul dosarului de faţă, contestaţia sa fi ind înregistrată pe rolul instanţei la data de 2.20.2012, ca urmare a modifi cării acţiunii iniţiale având ca obiect recalculare pensie.
Potrivit art. 87 din Legea nr. 19/2000, sub imperiul căreia a fost emisă decizia, aceasta a fost supusă unui termen de contestaţie de 45 de zile de la comunicare. Deşi nu există o dispoziţie legală expresă în acest sens, din interpretarea sistematică a textului indicat rezultă instituirea obligaţiei de comunicare a deciziei în sarcina casei de pensii.
În condiţiile în care legea specială nu detaliază modalitatea concretă de efectuare a comunicării actului, devin incidente dispoziţiile de drept comun în materia comunicării actelor de procedură, instituite prin art. 86 C.proc.civ. În consecinţă, această comunicare se realizează de către casa de pensii fi e prin angajaţii proprii, fi e prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului actului şi confi rmarea primirii acestuia.
Stabilirea unei asemenea proceduri are ca fi nalitate nu doar asigurarea înştiinţării persoanei interesate despre emiterea unui act, ci şi stabilirea cu certitudine a datei de la care aceasta a luat la cunoştinţă despre respectivul înscris, în vederea determinării momentului de început pentru anumite termene de decădere. Prin urmare, ceea ce interesează pentru verifi carea respectării unui asemenea termen este în fi nal stabilirea fără nicio putinţă de tăgadă a înştiinţării persoanei interesate în legătură cu emiterea actului supus contestaţiei şi a momentului la care această înştiinţare s-a produs, comunicarea actului fi ind doar mijlocul procedural prin care se asigură această aducere la cunoştinţă.
În cauza de faţă, reclamantul a susţinut că termenul de 45 de zile nu a început să curgă, din moment ce pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei din data de 9.12.2010. Prin urmare, sarcina probei, pentru dovedirea respectării obligaţiei de comunicare, a revenit pârâtei, care în acest sens a depus la dosar un extras din registrul de comunicări, din examinarea căruia rezultă predarea la poştă a deciziei de pensionare emisă pe numele reclamantului, la data de 14.12.2010.
Totodată, pârâta a precizat că nu se mai afl ă în posesia dovezii de confi rmare a primirii deciziei, dată fi ind perioada de peste 2 ani scursă de la momentul comunicării.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa apreciază că formularea unei contestaţii înregistrată abia la data de 2.10.2012, având ca obiect decizia de pensionare emisă la data de 9.10.2012, nu poate determina concluzia respectării termenului de decădere impus de lege.
În acest sens, trebuie reţinut că în materia pensiilor din sistemul public, dată fi ind modalitatea de plată a acestora, prin emiterea lunară a unor cupoane în cuprinsul cărora se menţionează şi punctajul aferent pensiei, nu se poate prezuma că benefi ciarul pensiei se afl ă în imposibilitate de a constata modifi cările ce intervin în calcularea punctajului mediu anual şi care constituie un indiciu clar
al existenţei unei decizii de pensionare. Împrejurarea că pensionarul a acceptat încasarea pensiei timp de 2 ani şi nu a întreprins niciun demers legat de verifi carea situaţiei pensiei îi este imputabilă, iar această culpă nu poate fi transferată asupra casei de pensii, prin acceptarea formulării unei contestaţii cu depăşirea termenului legal, în condiţiile în care dovada de comunicare a deciziei de
pensionare nu a mai fost păstrată.
A accepta că în lipsa unei dovezi de comunicare ce nu se mai regăseşte în materialitatea sa, deşi există proba certă a predării deciziei de pensionare la ofi ciul poştal, benefi ciarul pensiei se afl ă încă în termenul de contestare a unei decizii, care se poate situa chiar într-un trecut mai îndepărtat decât în cazul de faţă, înseamnă a recunoaşte posibilitatea pensionarului de a alege orice moment de formulare a contestaţiei, după ce a încasat ani de zile o pensie stabilită prin respectiva decizie. Or, o asemenea fi nalitate este contrară celei urmărite de legiuitor prin stabilirea unui termen expres de contestare a deciziei.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele:
Pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei de pensionare printr-un act ofi cial, cum ar fi scrisoarea recomandată sau avizul de primire. Cea care este îndatorată să facă dovada tardivităţii sesizării instanţei este pârâta, întrucât ea a invocat şi a susţinut sancţiunea pentru depăşirea termenului legal de sesizare a instanţei, astfel că dispoziţiile art. 1169 C.civ. au o deplină aplicabilitate. Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 86 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 obligă C.J.P. Constanţa să comunice în scris persoanei care a solicitat pensionarea, decizia de pensionare în termen de 5 zile de la data emiterii, iar potrivit art. 1170 C.civ., această dovadă se poate face
numai cu înscrisuri, iar interesul păstrării lor, pentru că a invocat excepţia, revenea exclusiv pârâtei. În consecinţă, instanţa soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C.proc.civ., se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 169 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
În conformitate cu art. 86 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, decizia casei de pensii trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea şi se comunică în scris asiguratului în termen de 5 zile de la data emiterii.
Aceste prevederi sunt reluate şi în art. 106 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 263/2010.
Pe de altă parte, art. 87 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 stabilea că termenul de contestare a deciziei curge de la data comunicării.
Soluţia este preluată în art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Comunicarea deciziei de pensie este esenţială pentru exercitarea dreptului asiguratului de a o contesta şi pentru caracterul efectiv al acestui drept.
Astfel, prin comunicarea deciziei de pensie, asiguratul ia cunoştinţă de conţinutul acesteia, putând analiza temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora s-a emis decizia şi, astfel, putând verifi ca modul de valorifi care a anumitor stagii de cotizare. Numai cunoscând aceste elemente asiguratul are posibilitatea de a formula o contestaţie împotriva deciziei de pensii, în caz contrar acest drept neputând fi exercitat în mod efectiv.
Ca urmare, împrejurarea că asiguratul a încasat pensia stabilită prin decizia de pensie nu este sufi cient pentru ca acesta să poată fi prezumat a cunoaşte modul de stabilire a pensiei sale şi, pe cale de consecinţă, pentru a putea formula o contestaţie împotriva deciziei de pensie.
În cauză se constată că intimata-pârâtă nu a probat comunicarea deciziei de pensie contestate către recurentul-reclamant care, de altfel, nu recunoaşte efectuarea unei astfel de comunicări.
Pârâta a depus la dosar o listă a unor decizii de pensie şi a benefi ciarilor acestora, susţinând că aceste decizii de pensie ar fi fost comunicate prin scrisoare recomandată benefi ciarilor respectivi.
Dar, din lista depusă de pârâtă nu rezultă nici măcar dovada primirii de către serviciul poştal a pretinselor scrisori recomandate, nici prin aplicarea ştampilei poştei pe un borderou al scrisorilor, nici în alt mod şi, în plus, în lista respectivă nu este indicată nici adresa la care s-ar fi efectuat pretinsa comunicare a deciziei.
Ca urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă nu se poate considera că pârâta a făcut dovada comunicării deciziei contestate către reclamant la o dată anterioară depunerii ei ataşat întâmpinării.
În aceste condiţii, contestarea deciziei de pensie prin precizările depuse la 2.10.2012 apare formulată în termen legal raportat la data comunicării deciziei contestate odată cu întâmpinarea, care rezultă a fi fost făcută la data de 19.09.2012 în şedinţă publică astfel cum s-a menţionat în încheierea de la acel termen.
Rezultă astfel că în mod greşit Tribunalul a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, în mod greşit nu a mai intrat în cercetarea fondului cauzei.
Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (61) C.proc.civ. se va admite recursul şi se va casa sentinţa recurată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Constanţa în vederea soluţionării fondului.
(Judecător Răzvan Anghel)
