C. muncii, art. 55 lit. b)
Dispoziţiile art. 55 lit b) C. muncii prevăd că raporturile de muncă dintre părţi, încetează ca urmare a acordului părţilor la data convenită de acestea. Data ia care părţile convin să înceteze raporturile de muncă trebuie să rezulte în mod expres din conţinutul înscrisurilor depuse la dosar. Rezoluţia pusă de reprezentantul unităţii pe cererea formulată de reclamantă, cu privire la data încetării contractului de muncă, fiind alta decât data solicitată de reclamantă prin cerere, nu echivalează cu renunţarea expresă de către angajator, la termenul de preaviz. Din această rezoluţie nu rezultă faptul că s-a întâlnit acordul de voinţă al părţilor, motiv pentru care, instanţa nu îşi poate forma convingerea asupra datei reale a încetării contractului de muncă.
Starea de boală intervenită în perioada de preaviz determină suspendarea termenului de preaviz, raporturile de muncă încetând doar odată cu expirarea acestuia.
Decizia civilă nr. 407’/M din 20 noiembrie 2007 – N.G.
Prin sentinţa civilă nr. 776/2006 a Tribunalului B. a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatoarea Ş.P., în contradictoriu cu intimata SC „V.P.” SRL, şi a constatat încetarea raporturilor de muncă dintre părţi prin demisie, la data de 8.03.2006. A obligat pe intimată să-i plătească contestatoarei toate drepturile salariale cuvenite, inclusiv acordarea bonurilor de masă, pe lunile ianuarie şi februarie. A obligat pe intimată să rectifice carnetul de muncă al contestatoarei, în sensul menţionării ca dată a desfacerii contractului individual de muncă prin demisie 8.03.2006. A respins restul pretenţiilor contestatoarei. Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Părţile au fost de acord să pună capăt raporturilor de muncă dintre ele, nu s-au înţeles însă cu privire la data la care acestea încetează. Astfel, reclamanta a invocat că data încetării contractului individual de muncă este 25.02.2006, iar pârâta 21.02.2006.
In consecinţă, nerealizându-se acordul cu privire la acest aspect, este nelegală desfacerea contractului individual de muncă în baza art. 55 lit. b) C. muncii. Se mai constată în cauză că, la data de
22.02.2006, reclamanta a fost internată de urgenţă la spital, până la data de 7.03.2006. La data de 21.02.2006, data la care societatea pârâtă i-a încetat în mod nelegal contractul individual de muncă a fost însă la lucru, aşa cum rezultă din foaia colectivă de prezenţă. Având în vedere aspectele menţionate, instanţa constată că la data internării reclamantei în spital, raporturile de muncă între părţi subzistau, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 50 lit. b) C. muncii, contractul individual de muncă s-a suspendat de drept la data de 22.02.2006.
în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 79 alin. (7) C. muncii deoarece, pe de o parte, nu s-a făcut dovada existenţei unui astfel de termen, iar pe de altă parte, renunţarea totală sau parţială de către angajator la termenul de preaviz trebuie adusă la cunoştinţa angajatului, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.
In aceste condiţii, instanţa apreciază că încetarea raporturilor de muncă dintre părţi s-a realizat în fapt prin demisie, în conformitate cu prevederile art. 79 alin. (1) C. muncii.
Instanţa nu a admis petitul privind suspendarea termenului de preaviz deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unui astfel de termen.
Deoarece pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale restante, în baza art. 154 C. muncii, a fost obligată aceasta să-i plătească reclamantei toate drepturile salariale cuvenite, inclusiv bonurile de masă pe lunile ianuarie, februarie 2006.
în conformitate cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 92/1976, instanţa a obligat pârâta să rectifice carnetul de muncă al reclamantei, în sensul menţionării ca dată a desfacerii contractului individual de muncă prin demisie data de 8.03.2006.
împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către recurenta SC „V.P” SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în ceea ce priveşte data încetării raporturilor de muncă, concluzia la care s-a oprit instanţa de fond este contrazisă de probele administrate în dosar ca urmare a faptului că a existat acordul părţilor asupra datei încetării contractului de muncă, prin rezoluţia de pe cererea întocmită de reclamantă. Prin urmare instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv pentru care se impune modificarea sentinţei atacate.
Cea de-a doua critică vizează faptul că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile, art. 79 alin. (7) C. muncii, în sensul că din probele administrate în cauză rezultă că a fost respectat termenul de preaviz, întrucât reclamanta a lucrat până în data de 21.02.2006, dată la care conform rezoluţiei de pe cerere au încetat raporturile de muncă.
Aşadar, apare ca vădit nelegală dispoziţia instanţei de a obliga societatea la plata unor sume cu titlu de drepturi salariale, cuvenite intimatei pentru perioada în care aceasta nu mai avea calitatea de angajată a societăţii.
Prin decizia civilă nr. 407/2006 a Curţii de Apel a fost respins recursul, reţinându-se următoarele:
Dispoziţiile art. 55 lit. b) C. muncii sunt clare şi nu lasă loc niciunei interpretări, stabilind în sensul că raporturile de muncă dintre părţi, încetează ca urmare a acordului părţilor la data convenită de acestea. Prin urmare, data la care părţile convin să înceteze raporturile de muncă trebuie să rezulte în mod expres din conţinutul înscrisurilor depuse la dosar. Rezoluţia pusă de reprezentantul unităţii pe cererea formulată de reclamantă, cu privire la data încetării contractului de muncă, fiind alta decât data solicitată de reclamantă prin cerere, nu echivalează cu renunţarea expresă de către angajator, la termenul de preaviz. Din această rezoluţie nu rezultă faptul că s-a întâlnit acordul de voinţă al părţilor, motiv pentru care, instanţa nu îşi poate forma convingerea că data reală a încetării contractului de muncă este
21.02.2006.
întrucât starea de boală a reclamantei a intervenit în perioada în care aceasta se afla în preaviz, instanţa de fond în mod corect a apreciat că a intervenit suspendarea termenului de preaviz, iar raporturile de muncă au încetat odată cu expirarea acestuia.
