C. proc. civ., art. 572
introducerea în dreptul pozitiv a unor noi reguli, referitoare la mijloacele de constrângere pentru executarea obligaţiilor de a face sau de a nu face prin art. 572, 580 C. proc. civ. care sunt de imediată aplicare, determină inadmisibilitatea acordării daunelor-cominatorii.
C.A Alba-lulia, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 471 din 22 martie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1260/8.11.2006 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. 136/107/2006 (nr. vechi 3838/2006) s-a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză de reclamanta B.I.M. în contradictoriu cu pârâţii S.C. P. S.R.L. Sebeş şi I.T.M. Alba şi în consecinţă:
– s-a constatat că activitatea desfăşurată de către reclamantă în favoarea pârâtei S.C. P. S.R.L. Sebeş, în perioada 21.11.2005-1.02.2006, constituie vechime în muncă;
– a fost obligată pârâta S.C. P. S.R.L. Sebeş să depună la pârâtul
I.T.M. Alba, pentru perioada 21.11.2005-1.02.2006, statele de plată;
– a fost obligată pârâta S.C. P. S.R.L. Sebeş la plata sumei de 50 lei RON/zi, începând cu data pronunţării sentinţei până la data depunerii statelor de plată, cu titlu de daune cominatorii;
– a fost obligat pârâtul I.T.M. Alba să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamantei, conform sentinţei;
– s-a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea pârâtei S.C. P. S.R.L. Sebeş la efectuarea menţiunilor în carnetul de muncă;
– s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului I.T.M. Alba la plata daunelor cominatorii;
– a fost obligată pârâta S.C. P. S.R.L. Sebeş la plata sumei de 200 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul, a reţinut cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3), art. 31 alin. (5) C. muncii că deşi societatea pârâtă nu a încheiat un contract în formă scrisă cu reclamanta şi nu a achitat obligaţiile băneşti ce decurg dintr-un raport juridic de muncă în speţă, s-a dovedit că reclamanta a prestat activitate în favoarea pârâtei începând cu 21.11.2005.
Ca atare, raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 130/1999 a fost obligată societatea pârâtă la depunerea satelor de plată pe perioada constatării raportului de muncă, la pârâtul I.T.M. Alba, cu obligarea la plata de daune cominatorii în vederea executării integrale a sentinţei.
în conformitate cu art. 8 pct. 11 din Legea nr. 130/1999, a fost obligat pârâtul I.T.M. Alba să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal, recurs pârâta S.C. P. S.R.L. Sebeş solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de obligare a sa la plata sumei de 50 RON/zi cu titlu de daune cominatorii, începând cu data pronunţării şi până la data depunerii statelor de plată.
în dezvoltarea motivelor de recurs, se apreciază soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, recurenta arătând că a solicitat judecarea în lipsă, împrejurare în care obligaţia de a dispozitivului sentinţei i-ar fi revenit doar de la comunicarea acesteia; or în cauză sentinţa i-a fost comunicată în data de 5.12.2006, iar la data de 7.12.2006 societatea a depus statele de plată la I.T.M. conform adresei depuse şi a virat comisionul pentru cartea de muncă.
într-o altă ordine de idei se apreciază că daunele cominatorii au fost nelegal aplicate faţă de dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ.
în drept sunt invocate prevederile art. 304, 312 C. proc. civ. în probaţiune recurenta a depus adresa nr. 177/046/2006 înregistrată la
I.T.M. Alba la data de 7.12.2006 şi ordinul de plată nr. 202/7.12.2006.
Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform cerinţelor art. 3041 C. proc. civ., a admis ca, fondat recursul cu care a fost învestită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 572 C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 138/2000, cu modificările şi completările ulterioare), „în cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicării unei amenzi civile”. Totodată, art. 5802 C. proc. civ., dispune, „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului”. în sfârşit, conform art. 5803 C. proc. civ., „Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civilă. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la
500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1), creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese (…).
Introducerea în dreptul pozitiv a acestor noi reguli, care în mod evident sunt de imediată aplicare, determină inadmisibilitatea în continuare a instituţiei daunelor-cominatorii, ce fusese generată prin intervenţia doctrinei şi a jurisprudcnţei, intervenţie posibilă numai, ca urmare a absenţei unor norme juridice generale referitoare la mijloace eficiente de constrângere pentru executarea obligaţiilor de a face sau de a nu face. Acoperirea acestei zone prin normele juridice exprese ce au fost reproduse anterior înlătură raţiunea recurgerii la instituţia daunelor-moratorii, care, de altfel, constituiseră în decursul timpului o materie controversată, îndeosebi în ceea ce priveşte reala eficienţă şi baza legală. Acest din urmă aspect conţine şi explicaţia pentru care edictarea noilor dispoziţii ale art. 572 şi urm. C. proc. civ. nu a putut fi însoţită şi de abrogarea expresă a instituţiei daunelor-cominatorii. în consecinţă, în speţă, urmează a se respinge, ca fiind devenit inadmisibil, capătul de cerere din acţiune referitor la obligarea pârâtei la plata de daune-cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiilor asumate faţă de reclamantă.
Faţă de cele ce preced, constatând, că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare greşită a legii sub acest capăt de cerere, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a admis, ca fondat recursul cu care a fost învestită de către recurentă, a modificat sentinţa atacată în sensul celor reţinute mai sus.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
