Decizia de pensionare. Obligaţia Casei de Pensii, de a recalcula pensia beneficiarului, conform art.95 alin.3 Din Legea nr. 19/2000- cu luarea în


Decizia de pensionare. Obligaţia Casei de Pensii, de a

recalcula pensia beneficiarului, conform art.95 alin.3

din Legea nr. 19/2000- cu luarea în calcul şi a perioadei

de urmare a cursurilor universitare-curs de zi.

Decizia civilă nr.447/R/21.02.2008

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 20.12.2006, sub ne.43626/3/AS/2006, contestatoarea B. E. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând anularea deciziei nr.187305/ 12.10.2006 emisă de intimată şi obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii, prin care să îi recalculeze pensia pentru limită de vârstă, retroactiv, cu începere din data de 1.10.2004, cu luarea în considerare şi a perioadei de urmare a cursurilor universitare.

În şedinţa de judecată din data de 24.01.2007, contestatoarea şi-a completat contestaţia cu un nou capăt de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata diferenţei dintre pensia încasată şi cea cuvenită pe perioada 1.01.2006 la zi.

În şedinţa de judecată din data de 28.02.2007, contestatoarea şi-a lărgit câtimea pretenţiilor, solicitând obligarea intimatei la plata diferenţei pe perioada 1.10.2004 la zi.

În şedinţa de judecată din data de 9.05.2007, contestatoarea şi-a completat contestaţia cu un nou capăt de cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 187305/15.02.2007 emise de intimată şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 695/12.09.2005 Tribunalul Bucureşti Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea B. E. împotriva intimatei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti ; a anulat deciziile nr. 187305/12.10.2006 şi nr. 187305/15.02.2007 emise de intimată; a obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să stabilească în favoarea contestatoarei o pentru limită de vârstă în cuantum de 4.537.632 ROL cu începere din data de 1.03.2005, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,53527 puncte; a obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să stabilească în favoarea contestatoarei cu începere din data de 1.12.2005, o pentru limită de vârstă în cuantum de 456 RON pe baza unui punctaj mediu anual de 1,53527 puncte; a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata diferenţei dintre pensia cuvenită şi cea încasată pe perioada 1.10.2004-1.03.2005 ca neîntemeiată; a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi cea încasată pe perioada 1.03.2005 la zi, ca rămas fără obiect; a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 501,7 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Prin cererea înregistrată sub nr.31822/8.09.2004. contestatoarea a solicitat intimatei recalcularea pensiei sale cu luarea în considerare şi a perioadei de urmare a cursurilor universitare, depunând în acest sens diploma de absolvire.

Prin decizia nr.187305/12.10.2006 intimata a respins cererea contestatoarei, soluţia de respingere fiind constatată de instanţă ca fiind legală, deoarece potrivit art.38 alin.1 lit.b din Legea nr. 19/2000, perioada de urmare a cursurilor universitare constituie stagiu asimilat numai dacă acestea au fost urmate la forma de învăţământ de zi, fapt ce nu reiese din diploma depusă de contestatoare.

Prin cererea înregistrată sub nr.4594/15.02.2005, contestatoarea a solicitat încă odată recalcularea pensiei sale, depunând în acest sens adeverinţa nr.5007/19.01.2005 emisă de Universitatea Bucureşti care atesta expres urmarea cursurilor de zi ale Facultăţii de Geologie în perioada 1.10.1951-30.06.1955.

Deşi potrivit art.95 alin.3 din Legea nr. 19/2000, intimata avea obligaţia de a răspunde acestei cereri prin emiterea unei noi decizii, prin care să recalculeze pensia contestatoarei, cu luarea în calcul şi a stagiului asimilat, aceasta a emis decizia nr. 187305/12.10.2006, prin care s-a rezumat numai la a respinge cererea iniţială a contestatoarei.

Din conţinutul raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că pensia ce i s-ar fi cuvenit contestatoarei la data de 1.03.2005 cu luarea în calcul şi a acestei perioade, era de 4.537.632 ROL, iar punctajul mediu anual de 1,53527 puncte şi în consecinţă a anulat această decizie ca nelegală şi a obligat intimata la emiterea unei noi decizii.

Prin decizia nr.187305/15.02.2007 intimata a recalculat pensia pentru limita de vârstă a contestatoarei în baza OUG nr.4/2005, cu începere din data de 1.12.2005, la cuantumul de 437 RON, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,47731 puncte.

Atât din buletinul de calcul, cât şi din conţinutul raportului de expertiză, rezultă că pensia pentru limită de vârstă ce i s-ar fi cuvenit contestatoarei la data de 1.12.2005 cu luarea în calcul şi a acestei perioade, era de 454 RON pentru un punctaj mediu anual de 1,53527 puncte, motiv pentru care instanţa a constatat că decizia nr. 187305/15.02.2007 este nelegală, a anulat-o şi a obligat intimata la emiterea unei noi decizii, prin care să îi stabilească contestatoarei o pensie pentru limită de vârstă, retroactiv, cu începere din data de 1.12.2005, în cuantum de 454 RON, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,53527 puncte.

Având în vedere cele expuse mai sus, precum şi faptul că adeverinţa care atesta urmarea cursurilor universitare la zi a fost depusă ulterior (15.02.2005), instanţa a constatat că este neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatei la recalcularea pensiei cu începere din data de 1.10.2004.

Însă instanţa a mai constatat că prin plata unei pensii într-un cuantum inferior celui cuvenit, intimata a produs în patrimoniul contestatoarei un prejudiciu material pe perioada 1.03.2005 la zi, ce se impune a fi reparat, fapt rezultat şi din conţinutul raportului de expertiză.

Instanţa a mai constatat că în luna februarie 2007, contestatoarea a încasat o diferenţă de 5.020 RON, mai mare decât suma cuvenită pe perioada 1.03.2005-1.06.2007, astfel încât a respins capătul de cerere privind diferenţele aferente acestei perioade, ca neîntemeiat.

În baza art.274 Cod procedură civilă a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 501,7 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariu expertiză efectuat în cauză.

În termenul legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, invocând în drept dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi critică sentinţa sub următoarele aspecte:

– nelegalitate şi netemeinicie, rezultând din aplicarea greşită a legii, fiind lipsită de temei legal, în sensul că a achiesat în totalitate la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, nesocotind dispoziţiile art.3 din HG nr.381/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, depăşindu-şi astfel atributele puterii judecătoreşti.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, potrivit disp. art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept şi a făcut o corectă aplicare a legii.

Astfel corect s-a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr.31822/8.09.2004, intimata-contestatoare a solicitat recurentei recalcularea pensiei sale, cu luarea în calcul şi a perioadei de urmare a cursurilor universitare – curs de zi, depunând în acest sens şi adeverinţa nr.5007/19.01.2005 emisă de Universitatea Bucureşti, care atestă (pe lângă diploma de absolvire), că a terminat cursurile Facultăţii de Geologie, în perioada 1.10.1951-30.06.1955.

Ori, potrivit disp. art.95 alin.3 din Legea nr. 19/2000, recurenta avea obligaţia să recalculeze pensia contestatoarei-intimate, cu luarea în calcul şi a acestei perioade, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii şi documentelor mai sus amintite.

Faţă de cele de mai sus, criticile urmează a fi înlăturate, Curtea reţinând că motivul de recurs invocat nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, şi nu determină modificarea sau casarea sentinţei recurate.

Faţă de cele reţinute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 alin.1 Cod procedură civilă, şi nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din acelaşi cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.