Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul G.P. a chemat în judecată pe pârâţii: GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE, DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEŢULUI CLUJ şi OFICIUL DE STUDII PEDOLOGICE ŞI AGROCHIMICE CLUJ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.196/24.04.2009 emisă de DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEŢULUI CLUJ, obligarea la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi cuvenite, de la data expirării termenului de preaviz şi până la efectiva reîncadrare.
În motivarea deciziei, reclamantul a arătat că, prin decizia emisă în temeiul O.U.G. nr.37/2009 a fost grav afectat dreptul său la muncă, fiind desfiinţat locul său de muncă, pentru ca, după o scurtă perioadă de timp, acesta să fie reînfiinţat.
Reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.III alin.1 din O.U.G. nr.37/2009 şi lit.g, pct.8 din Anexa la acest act normativ.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp.art.9 din Legea nr.554/2004 şi art.29 din Legea nr.47/1992.
Prin întâmpinarea formulată, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE a invocat în cauză lipsa calităţii sale procesuale pasive în primul capăt de cerere, având în vedere faptul că actul administrativ nu a fost emis de către această instituţie.
De asemenea, GUVERNUL ROMÂNIEI a invocat în cauză excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere faptul că nu este emitentul actului contestat.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată, s-a solicitat respingerea cererii de sesizare a , nefiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992.
Pârâtul OFICIUL DE STUDII PEDOLOGICE ŞI AGROCHIMICE CLUJ a invocat necompetenţa de soluţionare a cauzei, având în vedere faptul că reclamantul nu are calitatea de funcţionar public, ci face parte din personalul cu regim contractual, considerând că litigiul este unul de dreptul muncii.
În consecinţă, şi acest pârât a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are calitatea de angajator.
Pârâtul a invocat în cauză şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Prin sentinţa nr.574/2009, Curtea de apel Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, calificând acţiunea ca fiind un litigiu de muncă.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 22.03.2010, tribunalul a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de Guvernul României şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OFICIULUI DE STUDII PEDOLOGICE ŞI AGROCHIMICE CLUJ, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE şi DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEŢULUI CLUJ.
Prin sentinţa civilă nr. 1531 din 3 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca fiind tardiv formulată acţiunea reclamantului G.P. în contradictoriu cu DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEŢULUI CLUJ.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Astfel cum rezultă din înscrisul depus în probaţiune, în copie, la fila nr.72 din dosarul Curţii de Apel Cluj şi, în original, la fila nr.32 în dosarul Tribunalului Cluj, decizia nr.196/24.04.2009 emisă de DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEŢULUI CLUJ a fost înmânată personal reclamantului la data de 27.04.2009, acesta semnând de primire .
Acţiunea în constatarea nulităţii deciziei a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 10.07.2009, după împlinirea termenului prevăzut de disp.art.283 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs reclamantul G.P., considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Lipsirea de temei legal a actelor normative pe baza cărora a fost emisă decizia contestată, respectiv a O.U.G. nr.37/2009 şi a O.U.G. nr.105/2009, prin deciziile nr.1257/2009, nr.1629/2009 şi nr.414/2010 a Curţii Constituţionale, face ca în cauză soluţia primei instanţe de respingere ca tardiv formulată a contestaţiei să nu fie legală, având în vedere faptul că, în condiţiile date şi actele subsecvente, emise în temeiul actelor declarate neconstituţionale, încetează de drept.
Recurentul mai arată că, tocmai pentru aceste considerente, DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEŢULUI CLUJ a emis decizia nr.127/09.07.2010 prin care acesta a fost reintegrat pe postul de director, începând cu data de emiterii acesteia.
În consecinţă, recurentul arată că este îndreptăţit la plata drepturilor salariale, indexate şi reactualizate, cuvenite pentru perioada 22.05-02.11.2009 şi 01.06-09.07.2010.
Se mai arată că decizia nr. 127/09.07.2010 a fost emisă ca urmare a adresei MADR nr.164263/30.06.2010, care prevede obligativitatea punerii în aplicare a deciziilor Curţii Constituţionale nr.1257/2009, nr.1629/2009 şi nr.414/2010, în sensul repunerii în situaţia anterioară intrării în vigoare a deciziilor menţionate în cazul directorilor de la O.S.P.A.
Prin întâmpinările formulate, intimaţii au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat,
În recurs, s-au depus la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de reclamantul G.P., prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, se reţine că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.196/24.04.2009 emisă de DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEŢULUI CLUJ în temeiul disp.art.III alin.1 din O.U.G. nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, şi a art.65 şi 73 alin.1 din Codul muncii, recurentului, director al OFICIUL DE STUDII PEDOLOGICE ŞI AGROCHIMICE CLUJ, i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 22.05.2009.
Această decizie a fost într-adevăr primită de către recurent la data de 27.04.2009, astfel cum rezultă din menţiunea de primire efectuată de către acesta sub semnătură pe aceste act.
Având în vedere faptul că decizia de încetare a „raporturilor sale de muncă” a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art.III alin.1 din O.U.G. nr.37/2009, recurentul-reclamant a apreciat decizia nr.196/24.04.2009 emisă de DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEŢULUI CLUJ ca fiind un act nelegal, care produce o vătămare a drepturilor sale, solicitând anularea acestuia, prin plângerea prealabilă adresată MINISTERULUI AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE la data de 21.05.2009, în termen de 30 de zile de la comunicare, astfel cum rezultă din confirmarea de primire depusă la fila nr.16 din dosarul Curţii de Apel Cluj.
La această plângere prealabilă, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE a răspuns prin adresa nr.210914 din 19.06.2009, apreciind că este vorba despre o cerere „….prin care solicitaţi revocarea Deciziei nr.196/24.04.2009 privind eliberarea din funcţia publică de director executiv al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Cluj, …”.
S-a mai arătat prin acest răspuns că postul de director deţinut la Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Cluj „…a fost desfiinţat prin ordonanţă de urgenţă şi nu din iniţiativa angajatorului”.
Curtea reţine că acest răspuns a întărit convingerea recurentului că actul a cărui anulare o solicită nu este un act de drept al muncii, ci un act administrativ, emis în temeiul unor dispoziţii legale pe care le consideră neconstituţionale, competenţa de verificare a acestuia revenind instanţei de administrativ, ce, de altfel, a fost investită de către acesta la data de 10.07.2009, potrivit dispoziţiilor Legii nr.554/2004.
De altfel, în situaţia în care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale considera că cererea a fost greşit îndreptată, acesta avea obligaţia de a transmite cererea autorităţii competente, astfel încât recurentul să nu fie pus în situaţia de a se reţine ulterior că ar fi intervenit prescripţia dreptului său de a contesta o decizie ce prezintă o însemnătate deosebită pentru acesta, întrucât afectează dreptul său la muncă, la stabilitate în muncă, la remunerarea de care ar fi beneficiat în temeiul funcţiei pe care o ocupa.
Conform disp.art.126 alin.6 din Constituţie, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.
De asemenea, potrivit art.1 alin.7 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi.
Potrivit art. 9 alin.1 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
Conform alin.2 din acelaşi articol, instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.
Alin.3 preved că, după pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.
Conform alineaatului 4, în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Alineatul 5 al aceluiaşi articol prevede că acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
În acest cadru recurentul-reclamant a înţeles să investească instanţa de contencios administrative cu soluţionarea litigiului său, astfel încât prezenta acţiune nu putea fi calificată ca fiind un conflict de muncă.
Consecinţa acestei calificări eronate a fost aplicarea în jurisdicţia muncii a dispoziţiilor art.283 alin.1 lit.a) Codul muncii, unei cereri ce nu era întemeiată pe dispoziţiile art.78 din Codul muncii, ci pe cele ale art.126 alin.6 din Constituţie, art.1 alin.7 şi art.9 din Legea nr.554/2004, constatându-se în mod greşit ca fiind prescris dreptul la acţiune al reclamantului având ca obiect atât anularea actului emis în baza unor dispoziţii a căror neconstituţionalitate fusese invocată prin acţiune şi în privinţa cărora, ulterior, în cursul judecării cauzei, Curtea Constituţională s-a pronunţat chiar în sensul neconstituţionalităţii acestora, cât şi repunerea sa în situaţia anterioară emiterii acestuia.
Astfel cum a invocat şi recurentul, prin cererea de recurs formulată, O.U.G. nr. 37/2009 privind unele masuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, a fost declarată neconstituţională prin decizia nr. 1257/07.10.2009 pronunţată de Curtea Constituţională a României.
De asemenea, prin decizia nr. 1629/03.12.2009, Curtea Constituţională a declarat ca fiind neconstituţionale si dispoziţiile art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul funcţiei publice, precum si pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale si ale celorlalte servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publica centrala si locala, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
Prin urmare, constatând că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea formulată de către reclamant ca fiind tardiv formulată, printr-o greşită calificare a demersului său juridic, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2, raportat la art. 304 pct. 3, 9 Cod.proc.civilă, să se admită recursul declarat de către reclamantul G.P., să se caseze în totalitate sentinţa recurată şi în consecinţă, potrivit disp.art.312 alin.6 şi art.2 alin.1 lit.d) Cod.proc.civilă, să se trimită cauza spre competentă soluţionare în jurisdicţie de contencios administrativ către Tribunalul Cluj.
