Având în vedere dispoziţiile art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 ,care prevăd o procedură obligatorie de determinare a necorespunderii profesionale ,rezultă că termenul de emitere a deciziei de concediere curge doar de la data la care prin finalizarea acestei proceduri angajatorul a luat la cunoştinţă de decizia definitivă a comisiei de evaluare profesională referitoare la cunoştinţele profesionale ale celui evaluat.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr.1108/20 noiembrie 2008
Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr.1038/97/2007 reclamantul Ţ.S. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, solicitând
– anularea deciziei nr.22/20.02.2008 emisă de conducerea pârâtei;
– să se dispună reintegrarea sa în postul deţinut anterior emiterii deciziei atacate şi anume de director-expert gradul I A la Agenţia Teritorială Deva, din cadrul Direcţiei generale de monitorizare piaţă şi consultanţă în teritoriu
– să i se plătească o despăgubire echivalentă cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.04.2008 şi până la reintegrarea efectivă.
S-au cerut şi cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că prin decizia contestată sunt încălcate mai multe texte legale obligatorii care prevăd sancţiunea nulităţii absolute şi totodată există şi motive de nelegalitate şi netemeinicie. Astfel , arată că nu au fost respectate prevederile art.62 din Codul muncii care prevăd obligativitatea emiterii deciziei în termen de 30 de zile de la data constatării cauzei concedierii, decizia fiind tardiv emisă, nu are o cauză concretă, respectiv nu a stabilit o situaţie concretă în care a avut un rezultat slab; i s-a încălcat dreptul la apărare şi acela de a fi asistat de un avocat, iar evaluarea profesională efectuată de pârâtă, nu a respectat prevederile Regulamentului Intern al Contractului Colectiv de Muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010 şi că, prin această decizie, s-a urmărit doar înlăturarea sa, în mod abuziv, din instituţie.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.53/2003 şi ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Naţional pe anii 2007-2010.-
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, iar cu privire la excepţiile invocate de reclamant, precizează că excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere este neîntemeiată, deoarece după evaluarea profesională efectuată, conform prevederilor art.63 al.2 din Codul muncii, reclamantul a efectuat contestaţie împotriva hotărârii comisiei, solicitând reexaminarea acesteia, astfel că data la care se constată necorespunderea profesională este 29.01.2008, iar decizia de concediere a fost emisă la data de 22.02.2008, încadrându-se astfel în termenul de 30 de zile calendaristice prevăzute de art.62 al.1 din Codul muncii.
Cu privire la nulitatea absolută invocată, arată că disp.art.76 din Codul muncii nu-şi găsesc aplicabilitate în speţa de faţă, întrucât, din actele anexate la dosar rezultă că procedura pentru necorespundere profesională a fost respectată, respectiv a fost numită comisia de evaluare, a fost convocat reclamantul la evaluare, i s-a comunicat rezultatul evaluării, i-a fost soluţionată contestaţia depusă împotriva rezultatului evaluării şi totodată i s-a propus trecerea pe funcţia de expert gradul I A, pe care să o îndeplinească la alte agenţii teritoriale.-
Referitor la necorespunderea profesională se precizează că reclamantul a săvârşit fapte repetate în timp, care au pus în lumină necunoaşterea atribuţiilor de serviciu, specifice postului pe care îl ocupa.
Prin sentinţa nr.888/LM/2007 a fost admisă acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul Ţ. S. împotriva pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, Anulează decizia nr.22 din 20.02.2008 emisă de conducerea pârâtei şi s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei atacate, acela de director-expert gradul I A, la Agenţia Teritorială Deva.
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului o despăgubire echivalentă cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.04.2008 şi până la reintegrarea efectivă, precum şi suma de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Prin decizia nr.22/20.02.2008 emisă de conducerea pârâtei (f.5-17 dos.), începând cu data de 11.04.2008 contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, prin concediere, în temeiul art.61 lit.d din Codul muncii, fiindu-i acordat un termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare, calculat de la data aducerii la cunoştinţă a acestei decizii.
Conform prevederilor art.62 al.1 Codul muncii „În cazul în care concedierea intervine pentru unul din motivele prevăzute de art.61 lit.b, d, angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii”.
În cuprinsul deciziei nr.22/20.02.2008, la motivarea în fapt, se precizează că prin referatul nr.1191/2007 al Direcţiei generale de monitorizare piaţă şi consultanţă în teritoriu, aprobat de conducerea acestei direcţii şi înregistrat cu nr.1071/MCB/2007, s-a analizat activitatea Agenţiei Teritoriale Deva şi s-a constatat că, în perioada mai-octombrie 2007, reclamantul a avut rezultate slabe, mai precis, analizând fişa de post a acestuia, rezultă că nu şi-a îndeplinit cea mai mare parte din atribuţii şi ca urmare a acestor rezultate slabe în executarea contractului individual de muncă, întrucât nu corespunde profesional locului de muncă pe care este încadrat, conform art.61 lit.d din Codul muncii, propune demararea procedurii de constituire a comisie pentru efectuarea evaluării acestuia.
Prin urmare, data la care pârâta a constatat cauza concedierii, respectiv necorespunderea profesională, este data întocmirii referatului nr.1191/2007, respectiv 15.10.2007, aprobat de conducerea D.G.M.P.C.T., la data de 16.10.2007 (f.43) şi nu data la care a finalizat evaluarea profesională, şi anume data de 29.01.2008, întrucât evaluarea profesională este o etapă ulterioară constatării necorespunderii profesionale şi, această evaluare, pârâta trebuia să o efectueze în termenul de 30 de zile calendaristice, calculat de la data când a constatat cauza concedierii şi anume de la 16.10.2007.
Raportat la data de 16.10.2007, data aprobării referatului privind necorespunderea profesională, de către conducerea pârâtei, se constată că decizia nr.22/20.02.2008 este tardiv emisă şi, pe cale de consecinţă, se va admite excepţia tardivităţii emiterii deciziei invocată de reclamant ca fiind întemeiată şi, totodată, va fi admisă şi contestaţia astfel cum a fost formulată împotriva pârâtei.
Este adevărat că, de la data de la care pârâta a contestat cauza concedierii, respectiv 16.10.2007, s-a efectuat evaluarea profesională prevăzută de art.62 al.3 din Codul muncii, conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 şi Regulamentul Intern, precum şi faptul că anumite perioade de timp reclamantul a fost în concediu medical, însă termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art.62 din Codul muncii este un termen de prescripţie extinctivă, putând fi întrerupt sau suspendat conform prevederilor art.13 şi 16 din Decretul nr.167/1958.-
Din conţinutul deciziei nr.22/20.02.2008 rezultă că prin adresa nr.1133/2007, transmisă prin fax reclamantului la data de 19.10.2007, acesta a fost convocat pentru evaluarea profesională la data de 7.11.2007.
Deci, de la data de 16.10.2007 şi până la data de 7.11.2007 au trecut 21 zile, din cele 30 de zile calendaristice.-
Deoarece în perioada 6 – 10.11.2007 reclamantul a fost în concediu medical şi a comunicat pârâtei reluarea activităţii începând cu data de 28.11.2007, pârâta stabileşte o altă dată pentru efectuarea evaluării la data de 3.12.2007, dată la care însă nu se efectuează evaluarea deoarece membrii comisiei nu se aflau în instituţie, deci nu din culpa reclamantului, fiind stabilit un nou termen la data de 10.12.2007.-
Calculând de la data de la care reclamantul şi-a reluat activitatea şi anume 28.11.2007 şi până la data evaluării – 10.12.2007, se constată că au mai trecut încă 11 zile, care adunate cu cele 21 zile totalizează 32 zile calendaristice.-
După evaluarea profesională, la data de 12.12.2007, se încheie de către comisia de evaluare un proces verbal care se comunică la data de 13.12.2007 reclamantului, precizându-i-se că poate să-l conteste în termen de 10 zile.
Într-adevăr, reclamantul contestă la data de 21.12.2007 procesul verbal, iar în perioada 7 – 16.01.2008 a fost în concediu medical, reluându-şi activitatea începând cu data de 17.01.2008, iar pentru reexaminare s-a stabilit data de 30.01.2008.-
Reclamantul fiind în Bucureşti în data de 29.01.2008, a solicitat ca reexaminarea să aibă loc la acea dată, ceea ce s-a şi întâmplat.
După reexaminarea hotărârii comisiei de evaluare s-a întocmit un proces verbal la data de 29.01.2008, prin care i s-a oferit reclamantului un alt post asupra căruia să-şi dea consimţământul în termen de 3 zile şi întrucât nu a acceptat postul oferit, prin decizia nr.22/20.02.2008 i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.61 lit.d din Codul muncii.
Dacă pe perioadele în care reclamantul a fost în concediu medical a fost evaluat şi reevaluat, a avut un termen de 3 zile ca să-şi manifeste consimţământul pentru un alt post oferit, termenul de 30 de zile calendaristice a fost suspendat, se constată că de la data de 17.01.2008 la 29.01.2008 şi de la 5.02.2008 şi până la data emiterii deciziei de concediere au mai trecut încă 25 zile, care se adaugă la cele 32 de zile anterioare, totalizând 57 zile calendaristice , deci cu mult peste termenul prevăzut în mod imperativ de art.62 al.1 din Codul muncii.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că, la data de 1.04.2008, dată de la care s-a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului, ca urmare a preavizului de 20 zile acordat de pârâtă începând cu data comunicării deciziei, reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă, dovedită cu certificat medical, motiv pentru care, pârâta emite decizia nr.48/8.05.2008 prin care, începând cu data de 8.05.2008, încetează contractul individual de muncă al reclamantului, conform art.61 lit.d din Codul muncii.
În decizia nr.48/8.05.2008 nu se face nici o menţiune cu privire la decizia nr.22/20.02.2008, însă prin decizia nr.76/31.03.2008 emisă de conducerea pârâtei, s-a dispus că data încetării contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv 1.04.2008, se modifică, deoarece începând cu data de 25.03.2008, contractul individual de muncă este suspendat, iar termenul de preaviz se suspendă în mod corespunzător.
Prin urmare, dacă prin decizia nr.36/31.03.2008 s-a modificat data încetării contractului individual de muncă al reclamantului, stabilită prin decizia nr.22/20.02.2008, iar prin decizia nr.48/8.05.2008 contractul individual de muncă al reclamantului încetează, în baza aceluiaşi temei legal, respectiv art.61 lit.d din Codul muncii, începând cu data de 8.05.2008 , se poate deduce că decizia nr.22/20.02.2008, care face obiectul prezentului dosar, chiar dacă nu a fost anulată explicit, dar nu se menţionează nici că restul dispoziţiilor rămân în vigoare, nu-şi mai poate produce efectele, cel puţin cu privire la data încetării contractului individual de muncă.
Cu privire la celelalte excepţii invocate de către reclamant, respectiv că decizia nu are o cauză concretă, că nu au fost menţionate în decizie toate locurile de muncă disponibile, că decizia nu este motivată, se constată că privesc fondul cauzei, iar faţă de faptul că în speţă s-a acordat cuvântul pe excepţia tardivităţii emiterii deciziei, instanţa nu s-a mai pronunţat pe aceste excepţii.
Referitor la încălcarea prevederilor art.60 lit.a din Codul muncii, s-a constatat că pârâta, ca urmare a depunerii certificatelor medicale de către reclamant, a revenit asupra datei la care urma că înceteze contractul individual de muncă, astfel că a fost respinsă această excepţie.
În baza art.274 Cod proc.civ. pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 595 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susţine că instanţa de fond a apreciat eronat că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă tardiv. În acest sens se arată că instanţa de fond a considerat greşit că termenul de 30 de zile curge de la data întocmirii referatului 1191/2007, deoarece prin acest act a fost doar propusă demararea procedurii de verificare a evaluării profesionale a reclamantului. S-a arătat că potrivit dispoziţiilor contractului colectiv de muncă necorespunderea profesională se constată de o comisie constituită de angajator, iar potrivit codului muncii concedierea pentru motivul prevăzut de art.61 litera d poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea recursului susţinând în esenţă că argumentele pentru care instanţa de fond a reţinut tardivitatea emiterii deciziei sunt întemeiate.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu în limitele prevăzut de art. 306 alin 2 din Curtea reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor codului muncii:
Art. 61 – Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:
………………………………………………………………………….
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat;
Art. 62 – (1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) – d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
Art. 63
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi, precum şi prin regulamentul intern.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sub nr. 2895/21/29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial, partea a V-a, nr. 5 din 29 ianuarie 2007.
Art. 77 :
“(1) Salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesională, cu respectarea procedurii de evaluare prealabilă, stabilită prin prezentul contract colectiv de muncă.
(2) Evaluarea salariatului pentru necorespundere profesională se face de către o comisie numită de către angajator. Din comisie va face parte şi un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al cărui membru este salariatul în cauză.
(3) Comisia va convoca salariatul şi îi va comunica acestuia în scris, cu cel puţin 15 zile înainte:
a) data, ora exactă şi locul întrunirii comisiei;
b)modalitatea în care se va desfăşura examinarea.
(4) Examinarea va avea ca obiect activităţile prevăzute în fişa postului salariatului în cauză.
(5) În cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai în măsura în care salariatul în cauză a făcut obiectul formării profesionale în respectiva materie.
(6) Necorespunderea profesională poate fi susţinută de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisă, orală, practică şi alte probe.
(7) În cazul în care salariatul îşi pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul îi va asigura, în limitele disponibile, un alt loc de muncă. În situaţia în care nu dispune de astfel de posibilităţi, angajatorul va apela la autoritatea publică locală pentru ocuparea forţei de muncă, în vederea soluţionării.
(8) În cazul în care, în urma examinării, salariatul este considerat necorespunzător profesional de către comisie, acesta are dreptul de a contesta hotărârea comisiei în termen de 10 zile de la comunicare.
(9) Dacă salariatul nu a formulat contestaţia în termenul prevăzut la alin. (8) sau dacă după formularea contestaţiei şi reexaminarea hotărârii comisiei, aceasta este menţinută, angajatorul poate emite şi comunica decizia de desfacere a contractului individual de muncă al salariatului, pentru motive de necorespundere profesională. Decizia astfel emisă va conţine rezultatul cercetării prealabile a salariatului în cauză.”
Termenul de 30 de zile pentru concedierea salariatului prevăzut de art.62 alin1 din codul muncii, în cazul necorespunderii profesionale a salariatului, începe să curgă la data la care angajatorul a luat act de fapta salariatului ce reflectă necorespunderea profesională.
Având în vedere dispoziţiile art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 ,care prevăd o procedură obligatorie de determinare a necorespunderii profesionale ,rezultă că termenul de emitere a deciziei de concediere curge doar de la data la care prin finalizarea acestei proceduri angajatorul a luat la cunoştinţă de decizia definitivă a comisiei de evaluare profesională referitoare la cunoştinţele profesionale ale celui evaluat.
În consecinţă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 62 alin. (1) din Codul muncii începe să curgă de la data expirării termenului în care salariatul putea să conteste decizia prin care a fost considerat necorespunzător profesional, în cazul în care nu a formulat contestaţie, respectiv, de la data menţinerii deciziei de către comisie în urma reexaminării acesteia, dacă a formulat contestaţie. Această concluzie rezultă atât din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor alin. (9) al art. 77 menţionat mai sus, care se referă expres la posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea salariatului după momentele menţionate mai sus, cât şi din argumentul ce rezultă din interpretarea art. 62 din codul muncii. Acest articol vorbeşte despre „ data constatării data constatării cauzei concedierii” ori această dată este aceea a finalizării actelor de cercetare de către comisia special desemnată. Constatările prealabile, în temeiul cărora se dispune efectuarea verificării profesionale, nu au caracterul unui act de constatare a necorespunderii profesionale care să determine începerea curgerii termenului de 30 de zile prevăzut de lege. Aceste constatări reprezintă indiciile unei necorespunderi profesionale , care fundamentează măsura de declanşare a procedurii prev. de art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, în urmă căreia se constată existenţa sau inexistenţa necorespunderii profesionale.
În aceste condiţii susţinerea recurentei în sensul că decizia de concediere a fost emisă în termen, respectiv la 20.02.2008 în condiţiile în care concluziile cercetării au fost menţinute de către comisie în urma reexaminării la data de 29 01 2008 este fondată.
Faţă de cele ce preced Curtea constată că în mod nelegal instanţa de fond a soluţionat cauza reţinând excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere, motiv pentru care, în temeiul art. 312 cod de procedură civilă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza sper rejudecare instanţei de fond. Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va verifica celelalte excepţii de nulitate invocate de pârât , precum şi , în măsura în care se impune fondul cauzei.
