– Legea nr. 19/2000: art. 86 alin. 2, art. 187 alin. 2 şi 4
– Decretul-lege nr. 118/1990: art. 13 alin. 2
Prima instanţă, înainte de a analiza temeinicia măsurii luate de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a verificat legalitatea deciziei, demers în care a constatat că nu s-au respectat dispoziţiile legale procedurale cuprinse în Legea nr. 19/2000 referitoare la indicarea motivelor de fapt şi de drept ale măsurii dispuse de instituţie, sancţiunea fiind nulitatea deciziei de constatare debit.
Motivarea în fapt a deciziei de constituire debit reprezintă, pe de o parte, o garanţie în favoarea debitorului că actul juridic nu a fost elaborat în mod arbitrar şi, pe de altă parte, este necesară pentru a fi posibilă verificarea legalităţii şi temeiniciei lui, prin raportare concretă la motivele avute în vedere cu ocazia emiterii actului.
Motivarea în fapt a deciziei de constituire debit reprezintă, pe de o parte, o garanţie în favoarea debitorului că actul juridic nu a fost elaborat în mod arbitrar şi, pe de altă parte, este necesară pentru a fi posibilă verificarea legalităţii şi temeiniciei lui, prin raportare concretă la motivele avute în vedere cu ocazia emiterii actului.
(Decizia civilă nr. 5204/R din 28.09.2009, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale)
Prin contestaţia înregistrată la data de 26.05.2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 19896/3/2008, P.M. a solicitat anularea deciziei nr. 158127/03.04.2008 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi exonerarea sa de plata sumei de 7709,47 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 585/27.01.2009, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată de contestator şi, în consecinţă, a dispus anularea deciziei nr. 158127/03.04.2008 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi a debitului de 7.709,47 lei reprezentând indemnizaţia încasată necuvenit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere faptul că decizia contestată nu este motivată în fapt în sensul că nu se arată de ce contestatorul trebuie să restituie această sumă, dispoziţiile legale pentru a care au fost încasate necuvenit aceste sume şi modul de calcul al sumei ori perioada căreia îi este aferent debitul.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., cu aplicarea art. 3041 C. pr. civ., recurenta-intimată critică sentinţa atacată pentru nelegalitate sub aspectul analizării greşite a probelor administrate şi a aplicării greşite a legii, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii şi respingerea acţiunii contestatorului P.M. ca nefondată.
Se arată că reclamantul a depus la DGMSS o cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 în urma căreia instituţia a eliberat, în anul 2000, decizia nr. 10242/3209/31/2000 de acordare a acestor drepturi. Punerea în plata a deciziei emise de DGMSS s-a făcut de Oficiul de Pensii Sector 1 în baza deciziei nr. 158.127/04.03.2000, drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 fiind stabilite cu data de 01.04.2000.
Având în vedere adresele Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie prin care se atrăgea atenţia asupra existenţei unor acte false ce au stat la baza emiterii unui număr foarte mare de decizii de acordare a drepturilor, potrivit art. 13 alin. 2 din
Decretul-lege nr. 118/1990, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a ales calea sesizării DGMSS, organul abilitat potrivit legii să acorde drepturile respective.
DGMSS, în baza dreptului de verificare şi revizuire a deciziilor pe care le-a emis, a constatat (luând în considerare şi faptul că adeverinţa nr. T-172/1999, conform verificării efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, nu a fost eliberată de Ministerul Justiţiei, iar petentul nu figurează în evidenţele privind deportările, strămutările sau restricţiile domiciliare din motive politice) că, în cazul domnului P.M., nu au existat probe care să conducă la acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 şi a emis înştiinţarea de plată nr. 291/25.05.2001 prin care a fost anulată (ca netemeinică şi nelegală) decizia nr. 10242/3209/31/2000.
Decizia de anulare a fost comunicată Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit de către contestator. Astfel, Casa Locală de Pensii Sector 3 a emis decizia nr. 170.625/21.04.2004 prin care au fost stabilite sumele ce urmează a fi recuperate ca necuvenit încasate.
Conform art. 187 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, „sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani”; „sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu”, iar conform art. 188 din aceeaşi lege, „sumele încasate necuvenit, cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăţi a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului”.
Mai arată recurenta-intimată că intimatul-contestator datorează restituirea sumei de 2203,02 lei formată din 784 lei, indemnizaţie încasată necuvenit, şi 6,5 lei taxe poştale, precum şi a sumei de 1.409,11 lei reprezentând majorare la indemnizaţia încasată necuvenit şi 3,41 lei majorare la taxa poştală.
în plus, precizează recurenta-intimată că decizia nr. 158.127/03.04.2008 care instituia un debit în valoare de 7709,47 a fost anulata prin emiterea deciziei nr. 158.127/27.11.2008, aceasta din urmă producând efecte juridice. De aceste înscrisuri, instanţa nu a ţinut cont.
La data de 28.09.2009, intimatul contestator a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea recurată şi probele administrate în cauza, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art. 3041 C. pr. civ., Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Se invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., care presupune nelegalitatea acelei hotărâri care este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a !egii.
în cauză însă, recurenta s-a limitat la a preciza împrejurările de fapt ale emiterii deciziei, motivul acesteia – constatarea în sarcina asiguratului a unui debit rezultat din acordarea fără drept a indemnizaţiei prevăzută de Decretul-lege nr. 118/1990 începând cu data de 01.04.2000, precum şi temeiul juridic care permite casei locale de pensii emiterea unei asemenea decizii. Prin urmare, s-a argumentat temeinicia măsurii luate de constatare a unui debit.
Or, prima instanţă, înainte de a analiza temeinicia măsurii luate de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a verificat legalitatea deciziei, demers în care a constatat că nu s-au respectat dispoziţiile legale procedurale cuprinse în Legea nr. 19/2000
referitoare la indicarea motivelor de fapt şi de drept ale măsurii dispuse de instituţie, sancţiunea fiind nulitatea deciziei de constatare debit.
în prezentarea motivelor de recurs, recurenta nu a arătat în mod concret în ce fel s-a aplicat greşit legea de asigurări sociale de stat în dispoziţiile sale procedurale, însă prin argumentele de fapt şi de drept indicate a tins la a suplini lipsa acestor cerinţe din decizie.
Curtea consideră corectă sentinţa tribunalului.
Conform dispoziţiilor art. 187 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 19/2000, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani, în baza deciziei casei teritoriale de pensii care constituie titlu executoriu.
Potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
în speţă, această cerinţă de fond nu a fost îndeplinită, deoarece, în conţinutul deciziei contestate, nu se explică care este, în mod concret, motivul pentru care debitul a fost constituit. Simpla invocare a deciziei nr. 405/29.07.2002 emisă de DGMSS Bucureşti, Comisia de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, fără a fi făcute menţiuni referitoare la conţinutul acestui înscris, nu poate fi considerat suficient pentru a se constata legală măsura de anulare a deciziei nr. 10242/3209/31.05.2000 şi de constituire a unui debit în sarcina beneficiarului acestei indemnizaţii. De asemenea, nu s-a indicat în decizia contestată care este temeiul juridic în baza căruia Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a luat măsura anulării unei decizii anterioare, iar consideraţiile din cuprinsul întâmpinării formulate la judecata de fond şi din cuprinsul motivelor de recurs nu suplinesc lipsa temeiurilor din decizia contestată. Prin urmare, în mod corect a constatat tribunalul neîndeplinită cerinţă impusă, în mod imperativ, prin prevederile art. 86 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Urmează aşadar, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., a se respinge recursul ca nefondat.
