Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 435 din data de 02.06.2014
Decizie de debit. Invocarea compensării sumelor.
Legea nr.263/2010: art.113 alin.(1);
HG.nr.257/2011: art.43 alin.(4),
Singura modalitate de a beneficia în continuarea pensiei limită de vârstă cu de limita de vârstă fără handicap era ca aceasta să nu fi încetat și să se poată transforma din oficiu în această din urmă categorie; ori dispozițiile legale în acest sens sunt extrem de clare.
Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale – Decizia civilă nr. 435/02 iunie 2014.
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 8274/21.09.2012 contestatoarea G.E. a chemat-o în judecată pe intimata C.J.P. Sibiu, solicitând anularea Decizia nr.176561 din 29.08.2012 emisă de aceasta, ca nelegală și netemeinică.
În motivare contestației sale contestatoarea susține, în esență, că atât certificatul de handicap cât și decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă pentru persoanele cu handicap sunt acte administrative supuse legii sub care s-au născut și că Legea nr.19/2000 nu conține dispoziții care să permită anularea acestora. Arată că decizia de acordare a pensiei de limită vârstă reprezintă un act administrativ intrat în circuitul civil, a cărei revocare/ anulare unilaterală nu mai este permisă de legea sub care s-a născut.
Susține contestatoarea că, decizia atacată are la bază un calcul eronat, în sensul că nu se realizează compensarea sumelor datorate cu titlu de pentru limită de vârstă cu suma achitată cu titlu pensie stabilită în baza certificatului de handicap.
În fine, contestatoarea susține că efectele anulării certificatului de handicap nu pot retroactiva dincolo de momentul adoptării dispozițiilor legale care permit anularea certificatului de handicap.
Intimata CJP Sibiu, prin întâmpinare, solicită respingerea contestației, arătând că decizia de debit contestată respectă întocmai dispozițiile legale aplicabile și suspendarea executării silite s-a realizat prin efectul legii.
În drept se invocă Cod procedură civilă, Legea nr.136/2012, Legea nr. 263/2010, HG. nr. 257/2011.
Tribunalul Sibiu – Secția I civilă prin sentința civilă nr. 309 din 11 martie 2014 pronunțată în cauză a respins contestația formulată de contestatoarea G.E. în contradictoriu cu intimata C.J.P. Sibiu.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă în condiții de handicap ca urmare a valorificării certificatului de încadrare în grad de handicap. Urmare a anulării certificatului nr.1072 din 21.02.2008, contestatoarea a pierdut dreptul la pensie pentru limită de vârstă pentru persoane cu handicap, în condițiile în care handicapul său era nerevizuibil.
Prin decizia nr.(…) din 29.08.2012 intimata C.J.P. Sibiu a constatat că pentru perioada 1.02.2012-1.08.2012 i s-au plătit și s-au încasat necuvenit de către contestatoare drepturi bănești în sumă de 12.284 lei, reprezentând pensia pentru limită de vârstă pentru persoanele cu handicap, ca urmare a anulării certificatului de handicap al contestatoarei. Totodată, s-a revocat decizia nr. 176561 din 31.05.2012.
Întrucât, certificatul de handicap a fost anulat, în speță sunt incidente prevederile art. 43 din HG. nr. 257/2011 coroborat cu art. 113 lit. b din Legea nr. 263/2010, care stipulează că în sistemul public de pensii plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care pensionarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia.
Așa fiind, contestatoarea trebuia să conteste cu succes decizia de anulare a certificatului de încadrare în grad de handicap potrivit Legii nr. 544/2004 și cum nu a făcut-o înseamnă că ea nu mai avea temei legal pentru plata pensiei după data de 01.02.2012 emiterea deciziei de debit fiind temeinică și legală.
Susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor legale cu privire la suspendarea executării debitelor până la reevaluarea dosarelor sunt nefondate întrucât potrivit art.III alin. 4 din Legea nr. 136/2012 până la data reevaluării efectuate de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap executarea debitelor este suspendată, iar în cauză nu s-a făcut dovada că intimata ar fi început executarea silită a debitului.
În cauză nu este vorba de retroactivitate, ci s-a dat eficiență unui act juridic de la data la care intimata s-a sesizat că a intervenit circumstanța modificatoare.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul prevederilor art. 149,113 lit. b) din Legea nr. 263/2010, art. 43 HG. 257/2011, art. 149, 172 OG. 92/2003 s-a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, contestatoare G.E., solicitând în baza art.304 punct 9 raportat la art. 312 alin.(2) și (3) Cod de procedură civilă, modificare, în parte, a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a contestației cu consecința anulării parțiale a deciziei atacate pentru suma de 7440 lei, urmând ca decizia să rămână valabilă pentru diferența de 4844 lei, stabilită conform raportului de expertiză efectuat în cauză, să se dispună asupra cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive, recurenta critică sentința atacată ca fiind nelegală, susținând că instanța de fond a reținut drept unic argument faptul că în baza prev.art.113 lit.b) din Legea nr.263/2010 pe perioada 01.02.2012-30.05.2012 a încasat fără drept întreaga pensie plătită de către intimată în cuantum de 3903 lei lunar.
Ceea ce nu a observat instanța de fond a fost faptul că, pe perioada indicată îndeplinea toate condițiile impuse de lege pentru a beneficia de pensie pentru depusă și limită de vârstă. Această pensie a fost stabilită, tot de către intimata la suma de 2187 lei lunar.
Invocând pre. art.104 alin.1 din Legea nr.263/2010 potrivit cărora pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege recurenta susține că pe perioada indicată a încasat fără drept doar diferența între pensia pentru limită de vârstă pentru persoanele cu handicap și pensia pentru limită de vârstă, diferență stabilită în raportul de expertiză la suma de 4844 lei.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.(2) din reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Recurenta contestatoare a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă în condiții de handicap, conform Deciziei nr.(…)/24.11.2009, ca urmare a valorificării Certificatului de încadrare în grad de handicap nr.(…) din 21.02.2008.
Acest certificat a fost anulat prin decizia din data de 27.01.2012 a Comisiei superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, fapt pentru care intimata casa de pensii a procedat la aplicarea art.113 alin.1 lit.b) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice raportat la art.43 alin.4 din HG. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 în sensul că a dispus încetarea plății pentru limită de vârstă începând cu data de 01.02.2012.
Ulterior, având în vedere art. III din Legea nr. 136/18.07.2012 privind aprobarea OUG. nr.84/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr.448/2012 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, precum și dispoz. art.179 din Legea nr.263/2010 a fost emisă decizia care face obiectul litigiului de față, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
Prin această decizie s-a determinat cuantumul debitului constituit la bugetul asigurărilor sociale de stat, debit rezultat din drepturile bănești reprezentând pensie pentru limită de vârstă în condiții de handicap încasate în perioada 01.02.2012-31.08.2012.
Potrivit alin.(4) al art. III din Legea nr.136/2012 până la data reevaluării efectuate de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap potrivit alin.(1) executarea debitelor a fost suspendată.
Raportat la probele dosarului, în mod corect instanța de fond a reținut că a intimata prin decizia atacată a făcut aplicarea întocmai a prevederile Legii nr. 136/2012, privind constituirea debitului și suspendarea executării silite, criticile recurentei vizându-se a fi, astfel, nefondate.
Nefondate sunt și susținerile recurentei vizând admiterea parțială a contestației, cu trimitere la art.104 alin.(1) din Legea nr.263/2010, deoarece acest text de lege trebuie aplicat în corelație cu celelalte dispoziții legale astfel:
Potrivit art.103 alin.(1) din Legea nr.263/2010 ” Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite (…)
De asemenea potrivit art.104 alin.(2) din Lege ” Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condițiile prevăzute de prezenta lege, și se acordă de la data înregistrării cererii”;.
În speța dată, singura modalitate de a beneficia în continuarea pensiei limită de vârstă cu handicap de pensie limita de vârstă fără handicap era ca aceasta să nu fi încetat și să se poată transforma din oficiu în această din urmă categorie; ori dispozițiile legale în acest sens sunt extrem de clare:Potrivit art.113 alin.(1) din Legea nr.263/2010 coroborat cu art.43 alin.(4) din HG. nr.257/2011 “În sistemul public de pensii, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: (…) b) pensionarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;
Nu există nici o dispoziție legală care să permită transformarea pensiei limită de vârstă cu handicap în pensie limită de vârstă (fără handicap), situațiile în care poate avea loc o astfel de transformare fiind menționate expres de legiuitor, respectiv pensia anticipată (art.64), pensia anticipată parțială (art.67) și pensia de invaliditate (art.82) care sunt transformate din oficiu în pensie limită de vârstă la îndeplinirea condițiilor pentru acordarea acestui tip de pensie.
Deci, în cazul recurentei, intimata casa de pensii a urmat corect procedura legală reieșită din aceste texte de lege, încetând pensia limită de vârstă cu handicap urmare anulării certificatului de handicap, iar noua pensie limită de vârstă (fără handicap) s-a acordat de la data depunerii cererii de pensionare de către contestatoare, adică cu data de 28.05.2012, conform deciziei nr.(…)/16.08.2012. Totodată a procedat la recuperarea sumelor încasate necuvenit, în aplicare art. 113 alin.1 lit. b) din Legea nr. 263/2010, prin emiterea deciziei care face obiectul litigiului de față.
Faptul că recurenta a continuat să încaseze drepturile de pensie limită de vârstă pe bază de handicap în condițiile anulării certificatului de handicap și fără să înștiințeze casa de pensii de această schimbare în situația proprie de natură să conducă la modificarea condițiilor în funcție de care i-a fost stabilită sau i se plătește pensia, conform obligației prev. de art.119 din Legea nr.263/2010, nu o îndreptățește la invocarea compensației.
Față de cele ce preced, Curte, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul promovat de reclamantă, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
