Termenul de 15 zile prevăzut de art. 108 alin. 3 Codul muncii pentru comunicarea deciziei de imputare este un termen de recomandare şi nu unul de decădere, aşa încât nerespectarea lui nu atrage ineficacitatea deciziei, sub condiţia ca aceasta să fi fost însă comunicată în interiorul termenului de 3 ani, prevăzut pentru prescripţia dreptului de a cere executarea silită.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 423/10.03.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 12.825/16.12.1996, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis contestaţia formulată de contestatorul A.D. şi a anulat decizia de imputare emisă de către intimata RA. “C.R.”, pentru suma de 677.872 lei.
Apelul declarat de intimată a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2.015/ 26.09.1997 a Tribunalului Bucureşti r secţia a IV-a civilă.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţele au reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada vinovăţiei contestatorului în producerea prejudiciului, iar, pe de altă parte, decizia de imputare a fost comunicată acestuia abia după 2 ani de la emiterea ei. Potrivit art. 108 alin. 3 Codul muncii, decizia se comunică în termen de 15 zile de la emitere, iar conform art. 108 alin. 4 din acelaşi cod, după expirarea acestui termen prejudiciul se impută celui vinovat de neluarea măsurii de imputare.
împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs unitatea, criticând-o atât pentru netemeinicie, cât şi pentru nelegalitate.
Curtea de Apel constată întemeiate criticile vizând greşita reţinere a situaţiei de fapt, sub aspectul culpei contestatorului şi, totodată, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 108 din Codul muncii.
Termenul de 15 zile prevăzut pentru comunicarea deciziei de imputare nu este un termen imperativ, de decădere, ci un termen de recomandare, aşa încât nerespectarea lui nu atrage ineficienţa deciziei. Aceasta deoarece decizia a fost comunicată contestatorului în cadrul termenului de 3 ani (de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită).
Pe de altă parte, alin. 4 al art. 108 din Codul muncii se referă la termenul de 60 de zile, în care, luând cunoştinţă de producerea pagubei, cel în drept trebuie să emită decizia de imputare. Nerespectarea acestui termen face ca prejudiciul să se impute celui vinovat de neluarea măsurii de imputare.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, va casa decizia tribunalului şi va admite apelul, schimbând în tot sentinţa judecătoriei, în sensul respingerii contestaţiei, ca neîntemeiată.
