Acordul dat de salariat pentru oferta angajatorului facuta printr-o nota, de încetare a cuantumului individual de munca, produce efecte juridice, astfel ca decizia emisa în baza art.155 lit.b Codul Muncii este legala
Tribunalul Gorj prin sentinta civila nr.1717 de la 18.03.2011 a admis cererea reconventionala formulata de pârâta SC UEG M. SRL Tg-Jiu, împotriva pârâtului K. L. si a constatat nulitatea absoluta a contractului individual de încheiat între parti si înregistrat sub nr.206643/22.04.2010 la Inspectoratul Teritorial de Munca Gorj.
A respins actiunea civila principala formulata de reclamantul K. L. împotriva pârâtei SC UEG M. SRL.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamantul K. L. avea, în luna aprilie 2010, calitatea de administrator al SC UEG M. SRL, dupa cum rezulta din actul constitutiv depus la filele 28-23 din dosar, reclamantul fiind, în acelasi timp si unic asociat al SC AAA M. SRL, una dintre cele doua societati actionare ale SC UEG M. SRL. La data de 22.04.2010 K. L. a încheiat cu societatea al carei administrator era contractul individual de munca înregistrat sub nr.296643 la Inspectoratul Teritorial de Munca Gorj, functia pe care urma sa o îndeplineasca si atributiile sale fiind tocmai acelea de administrator al SC UEG M. SRL si pe care o detinea în temeiul actului constitutiv. Contractul de munca a fost semnat pentru angajator de catre celalalt administrator al SC UEG M. SRL, si anume M. W., fara ca în prealabil asociatul SC UEG I. GMBH Austria sa-si dea acordul asupra încheierii acestui contract. Acordul în cauza era necesar deoarece, dupa cum rezulta din actul constitutiv al societatii (Capitolul III, pct.6) pentru hotarârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, iar schimbarea temeiului de drept (contract de munca si nu contract de mandat civil) al raspunderii administratorului este o asemenea modificare a actului constitutiv. Lipsa acordului asociatului SC UEG I. GMBH Austria la încheierea contractului de munca în discutie este confirmata atât de adresa emisa la data de 14.07.2010 de catre acest asociat (filele 29-31 din dosar), cât si de catre reclamant la interogatoriul tinut de catre instanta (raspunsul de la întrebarile 10 si 11 de la fila 45 din dosar), însusi K. L. confirmând ca celalalt asociat al SC UEG M. SRL nu a consimtit la încheierea contractului de munca si i-a solicitat sa ia masuri pentru “intrarea în legalitate”, ceea ce conduce la nulitatea contractului de munca, prin lipsa consimtamântului angajatorului. Nulitatea deriva din dispozitiile art.948 pct.2 C.civ.(o conditie esentiala pentru validitatea contractului este consimtamântul valabil al celui ce se obliga) si care, potrivit art.295 C.muncii se aplica în speta, ca si sanctiune pentru nerespectarea, la momentul încheierii conventiei a conditiilor de validitate, urmând ca, în temeiul dispozitiilor legale enuntate sa fie admisa cererea reconventionala promovata de pârâta SC UEG M. SRL si sa se constate nulitatea absoluta a contractului individual de munca încheiat între parti la data de 22.04.2010.
A fost respinsa însa contestatia promovata de catre reclamantul K. L. împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de munca deoarece, desi contractul individual de munca încheiat între parti este nul absolut si potrivit efectelor nulitatii nu poate produce efecte juridice, instanta s-a raportat doar la obiectul si cauza deduse judecatii de catre reclamant. Astfel, în virtutea principiului disponibilitatii care guverneaza dreptul privat instanta este tinuta de cadrul procesual fixat de reclamant în cererea introductiva de instanta si în care se invoca drept motiv de nulitate a deciziei nr.1/08.10.2010 emisa de SC UEG M. SRL lipsa acordului salariatului la încetarea raporturilor de munca, tribunalul urmând sa analizeze decizia contestata doar în raport de acest motiv de nulitate, si anume daca a existat sau nu anterior sau concomitent deciziei acordul partilor. Tribunalul a apreciat însa ca acest acord a existat, caci chiar reclamantul la interogatoriu a confirmat ca aflând despre încheierea contractului de munca asociatul SC UEG I. GMBH Austria i-a solicitat sa ia masuri pentru a rezolva aceasta problema, iar K. L. s-a conformat si si-a trimis demisia prin posta electronica (raspunsul la întrebarea nr.11 de la fila 45 din dosar), decizia nr.1/08.10.2010 emisa de SC UEG M. SRL nefiind decât consecinta fireasca a acestui acord. A rezultat deci ca decizia contestata a fost emisa cu respectarea conditiilor prevazute de art.55 li.b C.muncii indicat în cuprinsul sau ca temei al încetarii raporturilor de munca, iar motivul de nulitate (lipsa acordului angajatului) invocat de catre reclamantul K. L. nu este incident, urmând sa fie respinsa actiunea civila promovata de catre reclamant.
Instanta nu a avut în vedere argumentele reclamantului referitoare la faptul ca angajatorul prin cererea reconventionala formulata invoca alte motive de desfacere a contractului de munca decât cele inserate în decizia contestata si acest fapt ar fi interzis de dispozitiile art.77 C.muncii deoarece, potrivit dispozitiilor art.119 C.pr.civ.cererea reconventionala este o cerere de chemare în judecata de sine statatoare prin care titularul sau invoca drepturi în legatura cu cererea principala, si nu o aparare a pârâtului, astfel încât solutia pronuntata în cererea reconventionala este independenta de solutia pronuntata în cererea principala si instanta este tinuta sa se pronunte asupra obiectului si cauzei acesteia. Astfel, pârâta SC UEG M. SRL a promovat cererea reconventionala având ca obiect nulitatea contractului de munca încheiat între parti pentru lipsa consimtamântului angajatorului si instanta a analizat aceasta actiune distincta (pe care, desi societatea pârâta putea sa o formuleze si separat, a ales sa o formuleze în cadrul acestui dosar) în cuprinsul dosarului de fata, potrivit dispozitiilor art.120 alin.1 C.pr.civ (iar reclamantul nu si-a exprimat dezacordul de a fi solutionata împreuna, desi a fost formulata peste termenul prevazut de art.119 alin.3 C.pr.civ.) si nu a analizat-o ca o cauza de încetare a raporturilor de munca adaugata de catre angajator dupa emiterea deciziei de desfacere a contractului de munca pentru a opera dispozitiile art.77 C.muncii. De altfel, în ceea ce priveste cererea principala, instanta s-a limitat la a analiza motivul de nulitate invocat de catre reclamant (lipsa acordului sau la încetarea raporturilor de munca) si numai în privinta cererii reconventionale s-a analizat întrunirea conditiilor de validitate la încheierea contractului individual de munca, si anume consimtamântul angajatorului, iar solutiile pronuntate de catre tribunal pe fiecare cerere a avut în vedere dispozitiile art.55 C.muncii si respectiv dispozitiile art.948 C.civil. Prin promovarea cererii reconventionale angajatorul nu a realizat o completare a motivului de încetare a rapturilor de munca mentionat în decizia nr.1/2010 emisa de SC UEG M. SRL (acordul partilor), ci a dedus judecatii o pretentie proprie împotriva reclamantului, instanta pronuntându-se asupra temeiniciei acestei pretentii.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul K. L. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a aratat ca instanta de fond i-a respins în mod gresit contestatia împotriva deciziei de încetare a contractului individual de munca pe considerentul ca ar fi existat acordul sau pentru încetarea acestuia.
În acest sens, recurentul a sustinut ca nu si-a exprimat niciodata în mod expres si explicit intentia de a înceta raporturile juridice de munca pe baza acordului partilor si nici nu a depus o cerere în acest sens, asa cum eronat se precizeaza în decizia nr.1/08.10.2010, astfel ca dispozitia este lovita de nulitatea absoluta.
A mai aratat ca sustinerile angajatorului cu privire la existenta acordului salariatului la încetarea contractului individual de munca nu au nici un suport faptic în documentele de la dosarul cauzei si considera ca instanta de fond a facut o confuzie retinând ca o dovada a acestui acord demisia pe care a înaintat-o pârâtei în luna iunie 2010, la care nu a primit însa nici un raspuns. Totodata, a apreciat ca în conditiile în care de la data înaintarii demisiei si pâna la 08.10.2010 contractul individual de munca a continuat, invocarea dupa 5 luni a acestei cereri de demisie ca argument care sa justifice încetarea contractului individual de munca este total neavenita.
În ceea ce priveste solutia instantei de fond de constatare a nulitatii contractului individual de munca, recurentul a sustinut ca instanta de fond a apreciat gresit ca s-ar fi formulat de catre pârâta o cerere reconventionala în acest sens, deoarece intimata SC UEG M. SRL, prin întâmpinare, a invocat exceptia nulitatii contractului, dar nu a formulat o asemenea cerere reconventionala, o astfel precizare fiind depusa o data cu concluziile scrise când s-a judecat pe fond litigiul, încalcându-se prevederile art.119 alin.2 Cod pr.civila.
Sub acest aspect, recurentul a aratat ca instanta de fond, admitând cererea reconventionala si constatând nulitatea contractului individual de munca, a pronuntat o hotarâre nelegala, cu încalcarea evidenta a prevederilor art.77 Codul muncii, dat fiind ca în motivarea solutiei adoptate au fost preluate, în parte, argumentele angajatorului, care invoca în justificarea masurii luate cu totul alte motive decât cele inserate în motivarea deciziei nr.1/08.10.2010.
Recurentul considera ca nu se poate invoca nulitatea unui contract individual de munca încheiat în aprilie 2010, dupa 7 luni de la aceasta data, în conditiile în care între timp si angajatorul si angajatul au acceptat ca acest contract sa se execute si sa se deruleze în mod firesc, cu drepturile si obligatiile înscrise în acest contract (inclusiv plata salariului).
Ca un ultim motiv de recurs, reclamantul a invocat faptul ca nici angajatorul si nici instanta de fond nu au tinut cont de prevederile art.57 alin.6 si 7 Codul muncii care prevad expres ” constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul partilor”, iar daca partile nu se înteleg, nulitatea se pronunta de instanta judecatoreasca.
Fata de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei primei instante în sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata.
Legal citata, intimata SC P. M. SRL Tg.Jiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei pronuntate de Tribunalul Gorj.
În aceasta faza procesuala, Curtea a încuviintat suplimentarea probei cu înscrisuri, fiind depusa la dosar corespondenta purtata de recurentul reclamant cu fostul asociat din Austria al societatii pârâte.
Examinând sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate si în raport de înscrisurile noi depuse în aceasta faza procesuala, Curtea apreciaza ca recursul este fondat numai sub aspectul solutiei adoptate de catre instanta de fond cu privire la cererea de constatare a nulitatii contractului individual de munca, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, Curtea constata ca nulitatea contractului individual de munca nr.206643/22.04.2010 încheiat de recurentul reclamant cu S.C. P. M. S.R.L. ( fosta S.C. UEG M. S.R.L. ) a fost solicitata de catre societatea pârâta, pe cale de exceptie, în cuprinsul întâmpinarii, cauza de nulitate invocate fiind lipsa consimtamântului angajatorului.
În conditiile în care efectele nulitatii contractului individual de munca sunt aceleasi, indiferent de invocarea acesteia pe calea incidentala a exceptiei sau pe cale separata, în cadrul unei cereri reconventionale, si anume lipsirea de efectele juridice contrare legii a contractului respectiv, Curtea apreciaza ca sunt neîntemeiate criticile recurentului referitoare la calificarea juridica data de catre instanta de fond solicitarii de constatare a nulitatii contractului, reclamantului nefiind prejudiciat în niciun fel de calificarea data, având posibilitatea sa formuleze aparari fata de aceasta cerere.
Drept urmare, ramâne Curtii sa verifice numai daca solutia de constatare a nulitatii contractului individual de munca pronuntata de instanta de fond este una corecta, în raport de cauza de nulitate invocata.
Sub acest aspect, se constata ca pârâta si-a argumentat sustinerile referitoare la lipsa consimtamântului angajatorului la încheierea contractului individual de munca pe prevederile art.VII pct.2 si 3 din actul sau constitutiv, potrivit carora ” nivelul salariilor personalului se stabileste de asociati”.
Însa, aceasta prevedere a statului se refera numai la un element al contractului individual de munca, si anume la salariu, astfel încât nerespectarea ei ar putea atrage eventual nulitatea partiala a contractului individual de munca, în privinta acestei clauze inserate, ceea ce nu s-a solicitat a se constata.
Nulitatea absoluta a contractului individual de munca pentru lipsa consimtamântului angajatorului la încheierea acestuia loveste însa în întregime contractul respectiv si ar putea fi pronuntata numai în situatia în care contractul nu ar fi semnat de catre angajator sau ar fi semnat de catre o persoana care nu are dreptul de a reprezenta societatea în raporturile juridice, ipoteza care nu se regaseste însa în cauza de fata.
Sub acest aspect, se constata ca la punctul V din actul constitutiv al S.C. UEG M. S.R.L., la sectiunea intitulata ” Administrarea si Reprezentarea societatii”, sunt nominalizati ca administratori reclamantul si numitul M. W., având puteri depline.
Contractul individual de munca nr. 206643/22.04.2010 a fost semnat, pentru societatea angajatoare, de catre M. W., persoana care la data respectiva avea în temeiul prevederilor actului constitutiv (punctul V) puteri depline în a reprezenta S.C. UEG M. S.R.L. în raporturile juridice, inclusiv la încheierea contractelor individuale de munca pentru personal, mandatul acestuia din functia de administrator fiind revocat ulterior prin Hotarârea Generala a Asociatilor S.C. P. H. S.R.L. nr.14 din 30.09.2010.
Prin urmare, contractul individual de munca nr.206643/22.04.2010 a fost încheiat de reprezentantul legal al societatii angajatoare de la acel moment, astfel încât Curtea apreciaza ca nu se poate retine lipsa acordului angajatorului la încheierea acestui contract. Nerespectarea prevederilor art. VII pct.2 si 3 din actul constitutiv, referitoare la stabilirea nivelului salariilor de catre asociati, nu echivaleaza cu lipsa consimtamântului angajatorului si nu atrage nulitatea absoluta a contractului individual de munca.
Pe de alta parte, Curtea apreciaza ca, în conditiile art.283 alin.1 lit. d C.Muncii ( în forma si numerotarea în vigoare la data emiterii dispozitiei contestate), nulitatea contractului individual de munca ar putea fi constatata doar pe toata durata existentei contractului, aceasta prevedere fiind stipulata în considerarea particularitatii efectelor pe care nulitatea le are în cazul raporturilor juridice de munca, specificul acestor raporturi determinând ca nulitatea sa produca efecte juridice numai pentru viitor, nu si retroactiv, potrivit art.57 alin.2 C.Muncii. Deoarece contractul de munca este un contract cu prestatii succesive, iar munca prestata are un caracter ireversibil, la fel ca si retribuirea ei, nulitatea in dreptul muncii se caracterizeaza prin aceea ca intinderea in timp a efectelor ei este partiala, adica orice contract nul produce efecte numai pentru trecut în conditiile art.57 alin.5 c Muncii.
În speta, la momentul la care s-a invocat nulitatea contractului individual de munca nr. 206643/22.04.2010, prin întâmpinarea depusa de pârâta la data de 17.12.2010, efectele acestui contract pe planul raporturilor juridice de munca încetasera deja, ca urmare a deciziei nr.1/08.10.2010 emise de societate, astfel încât în privinta acestui contract nu s-ar jusitifica invocarea unei nulitati, care produce efecte numai pentru viitor, dupa încetarea respectivului contract. Altfel spus, nulitatea n-ar putea viza acele efectele juridice care oricum nu se mai produc, urmare a faptului ca acestea au încetat odata cu încetarea contractului individual de munca, anterior invocarii si constatarii nulitatii.
Din acest punct de vedere, Curtea apreciaza ca fondata critica recurentului în sensul ca nu s-ar putea invoca nulitatea unui contract individual de munca în conditiile în care, ulterior încheierii acestuia, angajatorul si angajatul au acceptat ca acest contract sa se execute si sa se deruleze în mod firesc, cu drepturile si obligatiile înscrise, acestea fiind efecte deja produse care nu mai pot fi afectate de nulitatea invocata ulterior încetarii contractului individual de munca.
Drept urmare, Curtea apreciaza ca se impunea respingerea cererii societatii privind constatarea nulitatii contractului individual de munca, recursul reclamantului fiind fondat sub acest aspect.
În schimb, Curtea considera ca sunt neîntemeiate criticile recurentului cu privire la solutia adoptata de instanta de fond pe capatul de cerere având ca obiect contestarea deciziei de încetare a contractului individual de munca.
În acest sens, se constata ca, prin decizia nr.1/08.10.2010 emisa de S.C. UEG M. S.R.L., s-a dispus încetarea contractului individual de munca al reclamantului, în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii.
Potrivit acestui text de lege, indicat drept temei juridic al emiterii dispozitiei contestate, ” contractul individual de munca poate inceta (…)ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea;”
Textul de lege nu impune niciun fel de conditii cu privire la forma pe care trebuie sa o îmbrace acordul partilor la încetare raporturilor de munca, dar de vreme ce forma scrisa a contractului individual de munca nu este decât o conditie ad probationem, înseamna ca nici pentru încetarea acestui contract nu este obligatorie forma scrisa a acordului partilor, în lipsa unui act scris acest acord putând fi probat prin orice mijloace de proba care sa ateste intentia clara si neechivoca a partilor de a pune capat raporturile de munca.
In speta, asa cum corect a retinut si instanta de fond, din probele administrate reiese exprimarea neechivoca a vointei ambelor parti pentru încetarea contractului individual de munca.
Astfel, la filele 29-31 din dosarul de fond exista nota trimisa reclamantului de UEG I. H. G. Austria, prin care reprezentatii acesteia îsi exprima nemultumirea fata de încheierea contractului individual de munca si alte acte emise de societate si, în vederea solutionarii rezolvarii pe cale amiabila a situatiei generate, formuleaza propunerea de încetare a contractului individual de munca prin semnarea unui acord scris de catre reclamant, în cuprinsul interogatoriului administrat reclamantului în sedinta publica din 18.02.2011, acesta recunoaste ca a trimis demisia asociatilor UEG I. H. G. Austria ( fila 45 dosarul de fond), fapt recunoscut de altfel si în motivele de recurs, iar în corespondenta purtata în format electronic cu administratorul UEG I. H. G. Austria, reclamantul declara ” contrar intentiei mele initiale de a parasi functia de administrator la sfârsitul lunii iunie, m-am declarat dispus sa ramân în functia de administrator pâna în luna septembrie si sa le prezint interesele în cazul unei eventuale vânzari” ( fila 30 dosar recurs).
Din toate aceste probe reiese intentia neechivoca a reclamantului de a înceta raporturile de munca cu societatea pârâta, initial în cursul lunii iunie 2010, data prorogata ulterior pâna în luna septembrie 2010.
Referitor la sustinerea recurentului în sensul ca nu se justifica încetarea contractului în temeiul art.55 lit.b C.Muncii la peste 5 luni de la înaintarea demisiei sale administratorilor UEG I. H. G. Austria, demisie la care nu a primit niciun raspuns, Curtea constata ca în cauza nu suntem în ipoteza unei demisii , în sensul art.81 alin.1 C.Muncii, nefiind vorba de ” actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz”.
Din prevederile textului de lege enuntat reiese ca în cazul demisiei, chiar daca aceasta a fost acceptata de catre angajator, încetarea contractului individual de munca are loc la intiativa salariatului si în baza actului unilateral al acestuia, la data expirarii termenului de preaviz, ceea ce nu este cazul în litigiul de fata, prevederile art.81 C.Muncii nefiind de altfel indicate ca temei juridic al încetarii raporturilor juridice, astfel încât nu se pune problema respectarii de catre angajator a procedurii prevazute la art.81.
În speta, este vorba de o încetarea a contractului individual de munca, initiata din contra de catre angajator prin oferta facuta reclamantului prin nota transmisa acestuia în data de 14.07.2010 ( filele 29-31 ), propunere pe care probele administrate (raspunsul reclamantului la interogatoriu, demisia înaintata UEG I. H. G. Austria în cursul lunii iunie, corespondenta electronica purtata cu administratorul acesteia ) atesta ca reclamantul a acceptat-o, exprimându-si intentia încetarii raporturilor de munca cel mai târziu în cursul lunii septembrie 2010. Împrejurarea ca partile au fost de acord în cursul lunii iunie 2010 cu încetarea contractului individual de munca la o data ulterioara, chiar fiind aceasta stabilita la un interval de peste 5 luni, nu lipseste de efecte juridice acest acord.
Drept urmare, Curtea apreciaza ca decizia nr.1/08.10.2010 a fost emisa cu respectarea art.55 lit.b C.Muncii, existând acordul partilor pentru încetarea raporturilor de munca.
Având în vedere considerentele expuse anterior, recursul reclamantului se va admite ca fondat si în temeiul art.312 alin. 2 si 3 C.pr.civ. se va modifica în parte sentinta atacata, în sensul ca va respinge cererea reconventionala.
Se vor respinge celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
