Codul muncii, art. 268 alin. 2 lit. a şi c
Legea nr. 128/1997, art. 115-117, art. 119, art. 120, art. 122, art. 123 şi art. 146
Decizia scrisă comunicată cadrului didactic sancţionat disciplinar trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, deoarece este o decizie de sancţionare disciplinară, chiar dacă sancţiunea disciplinară e stabilită de Consiliul profesoral, iar nu de directorul unităţii de învăţământ care comunică o astfel de decizie.
Nu este îndeplinită cerinţa art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, dacă decizia de sancţionare disciplinară cuprinde o descriere generală a faptelor ce constituie abatere disciplinară, descriere ce nu permite verificarea acestora.
Chiar dacă apărările salariatului ar consta doar în negarea faptelor ce i se impută, decizia de sancţionare trebuie să cuprindă menţiunea că angajatul neagă săvârşirea faptelor reţinute de comisia de cercetare ca fiind abateri disciplinare, fără a argumenta această negare şi fără a propune probe în apărare.
Curtea de Apel Timişoara, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,
decizia civilă nr. 85 din 13 februarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1592 din 13 noiembrie 2006, Tribunalul Arad a admis acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta P.V. împotriva pârâţilor Colegiul Economic Arad şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Arad, a anulat dispoziţia nr. 30/03.07.2006, emisă de pârâtul Colegiul Economic Arad şi a anulat Hotărârea nr. 2/27.07.2006, emisă de pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Arad – Colegiul de disciplină, obligând pârâţii să plătească reclamantei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde menţiunile prevăzute, în mod obligatoriu, de art. 268 alin. 2 lit. a şi c din Codul muncii, şi, pe cale de consecinţă, se impune şi anularea hotărârii emise de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Arad – Colegiul de disciplină, potrivit principiului „quod nullum est nullum producit efectum”.
Pârâtul Colegiul Economic Arad a formulat recurs împotriva sentinţei Tribunalului Arad, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea cererii de recurs se arată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că decizia contestată nu cuprinde menţiunile prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. a şi c din Codul Muncii, deoarece din conţinutul dispoziţiei şi al înscrisurilor depuse la dosar rezultă că abaterile disciplinare au fost descrise explicit şi pe larg în decizie, având caracter de continuitate şi permanenţă în cursul anului 2005 – 2006 şi până la momentul cercetării disciplinare a reclamantei şi al luării declaraţiilor cadrelor didactice şi elevilor, respectiv 19.06.2006 – 22.06.2006.
Pe de altă parte, se arată că decizia contestată nu este de stabilire a abaterilor disciplinare şi de sancţionare a reclamantei, acesta fiind atributul Consiliului profesoral, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile, reclamanta s-a apărat doar prin negarea tuturor acuzaţiilor ce i s-au adus, astfel încât nu se putea înlătura nimic, nefiind necesară o motivare în acest sens.
Totodată, recurenta susţine că procedura privind cercetarea şi sancţionarea reclamantei s-a efectuat în mod corect, fără încălcarea dispoziţiilor legale invocate de instanţa de fond.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor art. 3041 raportate la cele ale art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., Curtea a apreciat că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin dispoziţia nr. 30/03.07.2006, emisă de Directorul Colegiului Economic Arad, reclamanta a fost sancţionată, în temeiul art. 116 lit. c din Legea nr. 128/1997, cu diminuarea salariului de bază cu 15% pe o perioadă de 6 luni, pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează învăţământului şi prestigiului Colegiului Economic Arad.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 115, art. 116, art. 117 alin. 1, art. 119, art. 120, art. 122 alin. 1 şi alin. 2 şi art. 123 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 128/1997, rezultă că, în cazul reclamantei, sancţiunea disciplinară trebuia stabilită de către consiliul profesoral, pe baza raportului comisiei de cercetare, iar sancţiunea prevăzută de art. 116 lit. c trebuia comunicată celei în cauză, printr-o decizie scrisă, de către directorul unităţii de învăţământ.
Art. 146 din Legea nr. 128/1997, prevede că „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziţii din legislaţia muncii”.
Din dispoziţiile legale citate anterior, rezultă că decizia scrisă comunicată cadrului didactic sancţionat disciplinar trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, deoarece este o decizie de sancţionare disciplinară, chiar dacă sancţiunea disciplinară e stabilită de Consiliul profesoral, iar nu de directorul unităţii de învăţământ. De altfel, Legea nr. 128/1997 nu prevede comunicarea hotărârii Consiliului profesoral privitoare la stabilirea sancţiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată unui cadru didactic, ci doar a deciziei susmenţionate, astfel încât această ultimă decizie poate fi contestată, nefiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C. pr. civ..
Nu este îndeplinită cerinţa art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, dacă decizia de sancţionare disciplinară cuprinde o descriere generală a faptelor ce constituie abatere disciplinară, descriere ce nu permite verificarea. În speţă, decizia de sancţionare cuprinde o descriere generală a faptelor ce constituie abateri disciplinare. Din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă data săvârşirii faptelor reţinute ca abateri disciplinare sau caracterul continuu al acestora, astfel încât nu se poate verifica respectarea prevederilor art. 122 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, privind termenul de 30 de zile de la data constatării abaterii, consemnată în condica de inspecţii sau la registratura generală a unităţii de învăţământ, termen în care se poate face cercetarea propunerii de sancţionare şi comunicarea deciziei de sancţionare disciplinară.
Pe de altă parte, decizia contestată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei. Chiar dacă apărările reclamantei ar fi constat doar în negarea faptelor ce i se imputau, ceea ce nu este cazul în speţă, decizia de sancţionare trebuie să cuprindă menţiunea că reclamanta neagă săvârşirea faptelor reţinute de comisia de cercetare ca fiind abateri disciplinare, fără a argumenta această negare şi fără a propune probe în apărare.
Având în vedere cele expuse mai sus, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a reţinut că dispoziţia contestată nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. a şi c din Codul muncii, fiind lovită de nulitate absolută, astfel încât se impunea anularea atât a acestei dispoziţii, cât şi a hotărârii nr. 2/27.07.2006 a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Arad, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 coroborat cu art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de pârâtul-recurent Colegiul Economic Arad ca neîntemeiat.
