Instanţa de fond a reţinut, motivat, că în cauză unitatea emitentă a deciziei de sancţionare disciplinară nu a respectat prevederile art. 267 alin. 1 şi 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Împotriva sus-menţionatei sentinţei civile, intimata Direcţia Silvică a declarat recurs.
Sub un prim aspect, recurenta a arătat că este o unitate fără personalitate juridică, neavând capacitate procesuală de a sta în nume propriu în justiţie.
Sub un al doilea aspect, recurenta a susţinut că, contestatoarea a săvârşit abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa, astfel că aplicarea sancţiunii disciplinare prin decizia contestată este pe deplin justificată.
Prin decizia nr. 1248 din 16.09. 2008 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins recursul declarat în cauză ca nefondat, cu motivarea pe larg expusă în considerentele acestei decizii.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoşani sub nr. 5974/40/2007, contestatoarea A.V. a formulat în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică , contestaţie împotriva deciziei de sancţionare nr. 332 din 3 decembrie 2007, solicitând constatarea nulităţii absolute a deciziei şi, în subsidiar, anularea ei şi a sancţiunii aplicate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că ocupă funcţia de şef la Ocolul Silvic Mihai Eminescu din cadrul Direcţiei Silvice, atribuţiile de serviciu fiind cele stabilite în fişa postului nr. 1124 din 13 martie 2007.
De asemenea, că prin decizia contestată a fost sancţionată disciplinar cu „reducerea salariului de bază şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 2 luni cu 10%, respectiv decembrie 2007 şi ianuarie 2008, pentru refuzul de a pune în decizia nr. 268/290.10.2007 şi pentru afirmaţiile ofensatoare din nota nr. 4784/2007”.
Contestatoarea a apreciat că această decizie este lovită de nulitate absolută conform art. 76, 267 şi 268 alin. 2 Codul muncii întrucât nu este motivată în fapt, nefiind indicată în mod concret abaterea săvârşită şi nici în drept, lipsind dispoziţia din contractul individual sau colectiv de muncă, fişa postului, regulamentul de ordine interioară, obligaţia care ar fi fost nerespectat şi a cărei încălcare constituie abatere disciplinară. În plus, în decizie nu au fost cuprinse motivele pentru care a fost înlăturată apărarea sa.
Nulitatea absolută este atrasă, susţine contestatoarea şi de faptul că intimata nu a efectuat procedura cercetării disciplinare prealabile, imperativ şi expres prevăzută de art. 267 din Codul muncii. Astfel, intimata era obligată ca înainte de aplicarea sancţiunii, să procedeze la convocarea sa în scris, cu indicarea obiectului cercetării, a datei, orei şi locului întrevederii – ceea ce i-ar fi oferit garanţia respectării dreptului la apărare prev. de art. 267 alin. 4 din Codul muncii. Însă intimata i-a comunicat doar o listă cu patru întrebări intitulată „notă de relaţii” în care nu a indicat faptul că este vorba despre o cercetare disciplinară şi nici fapta care ar putea constitui abatere disciplinară.
Pe fondul cauzei contestatoarea a apreciat că se impune anularea deciziei deoarece este nelegală şi netemeinică. Astfel, decizia nr. 268/2007 nu i-a fost comunicată, astfel încât nu ştie la ce se referă această decizie. Din contextul aplicării sancţiunii, contestatoarea arată că s-ar dispune încadrarea lui Avătămăniţei Corneliu în cadrul Ocolului Silvic Mihai Eminescu, însă atribuţiile privind primirea noilor salariaţi şi comunicarea fişei postului nu-i aparţine ei ci şefului de ocol.
Intimata Direcţia Silvică nu a depus întâmpinare la contestaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 352 din 27.II.2008 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. 5974/40/2007, a fost admisă contestaţia şi a fost constatată nulitatea deciziei nr. 332 din 3.XII.2007 emisă de intimată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
În cauză, deşi sarcina probei revenea angajatorului conform art. 287 Codul muncii, intimata nu a depus documentaţia întocmită cu ocazia emiterii deciziei contestate, astfel încât în lipsa altor înscrisuri, instanţa a analizat „nota de relaţii cerută doamnei A.V.” (depusă de către contestatoare) ce poartă nr. I/2763/07.11.2007 la Direcţia Silvică Botoşani şi nr. 4784/8.11.2007 la Ocolul Silvic „Mihai Eminescu” (f.9) îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a constitui convocare la cercetarea disciplinară prealabilă.
Din analiza acestui înscris, se constată că acesta cuprinde doar un număr de întrebări adresate contestatoarei, pentru care se stabileşte termen de răspuns la data de 9 noiembrie 2007, ora 10. Aşadar, nu este înscrisă menţiunea că aceste relaţii cerute de către Direcţia Silvică Botoşani fac parte din cercetarea prealabilă a unei abateri disciplinare care ar fi fost comisă de către contestatoare.
În mod evident acest înscris nu conţine nici o convocare pentru contestatoare, nefiind stabilită vreo întrevedere între aceasta şi persoana împuternicită să efectueze cercetarea, în vederea stabilirii împrejurărilor comiterii faptei ce ar putea constitui abatere disciplinară şi a prezentării de către contestatoare a apărărilor sale.
Aşadar, contestatoarea nu a fost înştiinţată că se efectua în privinţa sa o cercetare disciplinară prealabilă şi nici nu a fost convocată în acest scop, conform art. 267 alin. 1 Codul muncii, pentru a avea posibilitatea să prezinte toate probele şi motivaţiile sale. În plus, nestabilindu-se în mod efectiv o întrevedere, nu a avut posibilitatea, prevăzută expres de art. 267 alin. 4 Codul muncii, să fie asistată la cercetare „de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”.
Aşadar, se poate trage concluzia că, în cauză, nu au fost respectate dispoziţiile art. 267 din Codul muncii şi ale art. 75 din CCMUN, astfel încât decizia de sancţionare contestată este lovită de nulitate absolută.
De asemenea, sub aspectul respectării dispoziţiilor art. 268 alin. 2 Codul muncii, tribunalul va reţine că, deşi din decizie rezultă că faptele contestatoarei sunt reprezentate de „refuzul de a pune în executare decizia nr. 268/29.10.2007 şi pentru afirmaţiile ofensatoare din nota nr. 4784/2007”, nu au fost indicate prevederile din contractul individual sau colectiv de muncă, fişa postului sau din regulamentul de ordine interioară care ar fi fost nerespectat şi a căror încălcare constituie abatere disciplinară – fiind încălcat astfel art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Totodată, deşi în răspunsul dat către contestatoare aceasta a arătat că nu are „responsabilitate pe linie de resurse umane”, în decizie nu s-a înscris motivul concret al înlăturării acestei apărări, prin indicarea prevederilor normative de orice nivel, care stabileau în mod concret atribuţiile contestatoarei în acest domeniu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata Direcţia Silvică criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie motivat de faptul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală, respectiv calitate procesuală pasivă.
A arătat recurenta că Direcţia Silvică este o unitate fără personalitate juridică, neavând capacitate procesuală de a sta în nume propriu în justiţie.
În continuare a arătat că angajatorul – Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, nu a fost pentru ziua când s-a judecat pricina, instanţa de fond încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, a mai arătat recurenta că a săvârşit contestatoarea abaterile reţinute în sarcina sa astfel că aplicarea sancţiunii disciplinare prin decizia contestată este pe deplin justificată.
În dovedirea cererii a depus la dosar în copie documentaţia care a stat la baza deciziei contestate (f. 6-12).
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosar note de concluzii prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanţa reţine următoarele:
Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile.
Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica singur drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă, asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâtă, dacă au organe proprii de conducere, aşa cum este cazul Direcţiei Silvice .
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv, este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatoriu, calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul dedus judecăţii.
Decizia contestată nr. 332 din 3.XII.2007 a fost emisă de Direcţia Silvică astfel încât contestaţia formulată potrivit art. 268 alin. 5 din Codul muncii trebuie să se judece în contradictoriu cu emitenta acestei decizii, parte care justifică în cauză calitatea procesuală pasivă şi care are calitatea de angajator.
Mai susţine recurenta că angajatorul – Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, nu a fost citat pentru ziua când s-a judecat pricina.
Din acest motiv s-ar desprinde în primul rând ideea că Direcţia Silvică invoca faptul că nu are calitatea de angajator al reclamantei, fapt care nu i-ar fi permis să emită decizia de sancţionare întrucât, potrivit art. 268 alin. 1 Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă.
În aceste condiţii decizia ar fi oricum lovită de nulitate, nefiind emisă de angajator. Însă analizând strict aspectele procedurale invocate reţine că potrivit art. 85 Cod procedură civilă instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel. De asemenea, art.107 Cod procedură civilă obligă instanţa să amâne judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii.
Din dispoziţiile legale mai sus menţionate, care au caracter imperativ, se desprinde ideea de bază ca într-un proces se impune citarea părţilor, adică a acelor persoane fizice sau juridice care au un litigiu cu privire la un drept subiectiv civil dedus judecăţii sau la o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecătoreşti care a fost pronunţată.
Or, în condiţiile în care litigiul se poartă în contradictoriu cu Direcţia Silvică , nu se putea impune primei instanţe să dispună citarea Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, persoană care nu are calitate de parte în cauză.
Potrivit art. 267 alin. 1 din Codul muncii, nici o sancţiune disciplinară, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În caz contrar, sancţiunea va fi nulitatea absolută a măsurii respective.
Practica judiciară a fost constantă în ceea ce priveşte obligativitatea acestei cercetări.
S-a decis astfel că în lipsa ei instanţa constată nulitatea deciziei de sancţionare.
De asemenea, decizia nu cuprinde motivul pentru care a fost înlăturată apărarea contestatoarei, în sensul că nu are responsabilitate pe linie de resurse umane, fapt recunoscut chiar şi prin cererea de recurs, însă explicaţia concretă pe care recurenta o dă în calea de atac trebuie să fie cuprinsă în decizia de sancţionare, aşa cum impune art. 268 alin. 2 lit. e din Codul muncii.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă şi a dispoziţiilor legale mai sus arătate, instanţa a respins recursul ca nefondat.
