– Codul muncii: art. 268 alin. 1
Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Decizia emisă după termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii este nulă.
Nu se poate reţine că angajatond a luat la cunoştinţă despre abaterea disciplinară doar odată cu un raport de cercetare în urma căruia s-a făcut cercetarea prealabilă a faptei, cât timp acest act este unul ulterior datei la care a luat la cunoştinţă prima dată despre existenţa unor nereguli despre care angajatond cunoştea că vor conduce la sancţionarea disciplinară a unui angajat.
(Decizia nr. 104/R din 21 ianuarie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1867 din 13 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul P.T. în contradictoriu cu pârâta R.T.F.C., având ca obiect conflict de muncă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.T., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei nr. 1867/2008, în sensul admiterii contestaţiei.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite doar în parte recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 268 alin. 1 C. muncii, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţa despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
în speţă decizia de sancţionare a fost emisă la data de 26.05.2008 iar în cursul cercetării disciplinare prealabile reclamantul a fost convocat la data de 22.02.2008 şi la data de 10.04.2008 pentru faptele cu privire la care a fost sancţionat, deci se poate presupune că cel târziu la această dată angajatorul a luat la cunoştinţă despre faptele ce constituie abatere disciplinară. Din moment ce angajatorul a convocat reclamantul pentru cercetarea disciplinară prealabilă este evident că a luat la cunoştinţă despre faptă anterior acestei date deoarece putea convoca reclamantul doar pentru o faptă a cărei existenţă o cunoştea şi despre care ştia că este abatere disciplinară deoarece pe convocator este consemnat scopul acestei convocări, anume cercetarea disciplinară prealabilă. Cum nu există dovezi cu privire la această din urmă dată instanţa va considera ca dată a luării la cunoştinţa despre săvârşirea abaterii disciplinare data convocării.
în raport de această dată, 22.02.2008, respectiv 10.04.2008, decizia din data de
26.05.2008 apare ca fiind emisă după termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 C. muncii, fiind nulă.
Nu se poate reţine că angajatorul a luat la cunoştinţă despre abaterea disciplinară doar odată cu Raportul de Cercetare nr. 402/181/08.05.2008 cât timp acest act este unul ulterior datei la care a luat la cunoştinţă prima dată despre fapt, după cum am arătat mai sus.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., va admite în parte recursul declarat de reclamantul P.T. împotriva sentinţei civile nr. 1867 din 13.10.2008 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. 2843/117/2008, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte contestaţia formulată de reclamant şi va constata nulitatea Deciziei nr. 401/C/347/08 emisă de intimata R.T.F.C..
Dispoziţiile din sentinţa recurată cu privire la respingerea cererii de acordare a daunelor morale vor fi menţinute, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi suferit un prejudiciu în acest sens. (Judecător loan Daniel Chiş)
