Decizie de imputare prin care fostului angajat i s-au reţinut drepturi salariale, fără existenţa unui titlu executoriu. Nelegalitate
C. civ., art. 998 C. muncii, art. 238
1. Angajatorul nu poate schimba în mod unilateral funcţia şi locul de muncă ale salariatului. O astfel de decizie trebuie să fie atacată în termenul legal, în caz contrar, nu se pot solicita daune morale pentru comiterea acestei fapte ilicite.
2. După încetarea raporturilor de muncă, nu se pot reţine drepturi salariale printr-o decizie de imputare, ci este necesar să existe un titlu executoriu.
Reţinerea daunelor cauzate angajatorului nu poate fi efectuată pe baza oricărui titlu executoriu, ci numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile .
3. Daunele morale pentru netemeinicia deciziei de schimbare a locului de muncă nu pot fi acordate, câtă vreme nu se dovedeşte
caracterul ilicit al faptei prejudiciabile, în lipsa necontestării acesteia în termen legal.
C.A. Cluj, s. civ., confl. mun. şi asig. soc., pt. miri. şi fam., decizia nr. 573/R din 15 februarie 2011, ne publicată
Prin sentinţa civilă nr. 570/09.04.2010, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul
G.I., în contradictoriu cu pârâta SC I. SA şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea deciziei de imputare nr. 197/21.09.2009, emisă în sarcina reclamantului şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 786 lei, reţinută în baza acestei decizii. S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamantul a fost angajat al pârâtei în baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, în meseria de zidar, începând cu data de 20.11.2008. La data de 11.05.2009, în baza actului adiţional nr. 3012/12.05.2009, întocmit pe baza deciziei nr. 60/08.05.2009, reclamantul a fost promovat în funcţia de maistru, iar în baza actului adiţional nr. 5527/10.08.2009, întocmit în baza deciziei nr. 163/07.08.2009, a fost încadrat ca şef de echipă. Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în temeiul art. 55 lit. b) C. muncii, acesta semnând nota de lichidare întocmită la data de 14.09.2009, odată cu nota de lichidare fiindu-i predat reclamantului şi carnetul de muncă. Măsura încetării raportului de muncă nu a fost contestată.
Prin decizia de imputare nr. 197/21.09.2009, emisă de intimată, s-a stabilit recuperarea de la reclamant a sumei de 786 lei, reprezentând prejudiciu cauzat pârâtei din vina acestuia, suma stabilită fiind reţinută din drepturile salariale cuvenite reclamantului.
Cu privire la această decizie, instanţa, având în vedere că, potrivit art. 164 C. muncii: „Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege”, a invocat din oficiu, prin prisma dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., excepţia nulităţii deciziei de imputare, excepţie care face de prisos analizarea temeiniciei deciziei de imputare. Cu excepţia reţinerilor din salariu pentru sumele determinate de către angajator, reprezentând impozite şi contribuţii, celelalte reţineri se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu şi în cadrul procedurii executării silite. Mai mult, reţinerea daunelor cauzate angajatorului nu poate fi efectuată pe baza oricărui titlu executoriu, ci numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Instanţa a apreciat că această excepţie este lipsită de obiect, reclamantul, aşa cum şi-a precizat acţiunea, nu contestă măsura încetării contractului individual de muncă, ci doar dispoziţia de schimbare din funcţie.
Cu privire la dispoziţia de schimbare din funcţia de maistru, respectiv decizia nr. 163/07.08.2009, având în vedere dispoziţiile art. 283 C. muncii, se reţine că cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: ,,a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;”. Deşi nu s-a făcut dovada comunicării efective a deciziei de schimbare din funcţie, reclamantul nu a contestat comunicarea acesteia, iar măsura dispusă a fost şi cauza nemulţumirilor sale, care au dus la încetarea raporturilor de muncă.
Faţă de considerentele de drept reţinute, atacarea deciziei de schimbare din funcţie apare ca tardivă, dar având în vedere că la momentul formulării contestaţiei împotriva acesteia raportul de muncă dintre părţi era deja desfăcut, cererea de anulare a deciziei de schimbare din funcţie este lipsită de interes, fiind apreciată şi nefondată.
In privinţa daunelor morale solicitate de reclamant, s-a reţinut, astfel
cum a statuat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că, în temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului, astfel cum este reglementată în art. 269 alin. (1) C. muncii, pot fi acordate daune morale salariaţilor numai în ipoteza în care legea le prevede ori au fost inserate în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă anumite clauze referitoare la răspunderea angajatorului şi pentru asemenea daune.
Cum în speţă nu s-a făcut dovada în sensul arătat, acestea au fost apreciate ca neîntemeiate, astfel cum a fost apreciată şi solicitarea de acordare a daunelor materiale, care nu au fost dovedite.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.I., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei civile nr. 570/2009, în sensul constatării nulităţii absolute a deciziei nr. 163/07.08.2009 şi modificarea în cartea de muncă la funcţia de maistru şi obligarea intimatei la plata daunelor morale solicitare, respectiv 10.000 lei.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 283 C. muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: ,,a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă”.
In şedinţa publică din data de 19.03.2010, în faţa instanţei de fond, contestatorul a învederat instanţei că decizia i-a fost comunicată la trei zile după data de 07.08.2009. Ca atare, nu pot fi reţinute susţinerile din recurs potrivit cărora contestatorul ar fi luat cunoştinţă de conţinutul deciziei abia la data la care a primit carnetul de muncă. Raportat la data
recunoscută de către contestator în faţa instanţei de fond, în mod corect aceasta a admis excepţia tardivităţii contestaţiei şi a dispus în consecinţă
respingerea acesteia. In ceea ce priveşte petitul privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, Curtea a reţinut că acesta se subsumează constatării nulităţii sau netemeiniciei deciziei de schimbarea locului dc muncă. Or, câtă vreme nu s-a dovedit caracterul ilicit al faptei preju-diciabile, Curtea a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii materiale a angajatorului, nici sub aspectul daunelor morale.
In consecinţă, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în temeiul art. 3041 raportat la art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva sentinţei civile nr. 570/09.04.2010 a Tribunalului Maramureş, pe care a menţinut-o.
