Neîndeplinirea condiţiilor pentru suspendarea contractului individual de muncă
C. muncii, art. 50 lit. b), art. 51 alin. (2), art. 73 alin. (3), art. 79 alin. (4)
Adeverinţele medicale nu echivalează cu certificatul medical de concediu pentru incapacitate temporară de muncă, ci doar justifică absenţele de la serviciu.
Aşa fiind, nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite pentru suspendarea contractului individual de muncă în situatia absentelor nemotivate, conform art. 51 alin. (2) C. muncii, iar dispoziţiile art. 50 lit. b) C. muncii nu sunt aplicabile, salariatul nebeneficiind de concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
C.A. laşi, decizia nr. 142 din 20 februarie 2007, în C.P.J. 2007,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 282-283
Reclamantul H.C.M. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând anularea deciziei prin carc s-a dispus delegarea sa la o agenţie din altă localitate a societăţii pârâte. A motivat reclamantul că la data emiterii deciziei de delegare contestată exista deja, în opinia sa, o încetare a contractului individual de muncă prin demisie, demisie înaintată cu respectarea preavizului legal de 15 zile prevăzut de art. 79 alin. (4) C. muncii.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1934 din 6 septembrie 2006, a admis contestaţia, reţinând, în esenţă, că, întrucât contractul individual de muncă încetase prin demisie, iar împlinirea termenului de preaviz se produsese la o dată anterioară emiterii deciziei angajatorului, aceasta din urmă este nelegală.
Recursul pârâtei este nefondat. Contestatorul H.C. a fost reintegrat pe postul de agent turism la Agenţia Iaşi Gară, începând cu data de 11 martie 2006, conform deciziei nr. 614.426 din 11 martie 2006 a SC A. SRL. Decizia a fost comunicată prin fax Agenţiei Iaşi la data de 14 martie 2006. Ulterior, prin decizia nr. 615.059 din 15 martie 2006, emisă de SC A. SRL, H.C. a fost delegat, începând cu data de 17 martie 2006, la Agenţia „T.” Sibiu. Decizia a fost comunicată intimatului la data de 20 martie 2006. Insă, prin cererea adresată prin fax societăţii la data de 16 martie 2006, H.C. a solicitat aprobarea demisiei începând cu data de 1 aprilie 2006, cu respectarea termenului de preaviz de 15 zile calcndaristice prevăzut de art. 79 alin. (4) C. muncii.
In atare condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2005-2006 nr. 2001/2005 [aplicabil, conform art. 3 alin. (1) lit. a), pentru toţi salariaţii încadraţi la unităţile din ţară, indiferent de forma de capital social – privat sau de stat], angajatorul nu mai putea dispune delegarea în perioada de preaviz.
Curtea a considerat că în mod greşit susţine recurenta faptul că în cauză au operat dispoziţiile art. 73 alin. (3) C. muncii, motivând suspendarea contractului individual de muncă fie datorită absenţelor
nemotivate, fie ca urinare a concediului pentru incapacitate de muncă conform art. 50 lit. b) C. muncii. Or, în speţă nu s-a făcut dovada condiţiilor stabilite pentru suspendarea contractului individual de muncă în situaţia absenţelor nemotivate, conform art. 51 alin. (2) C. muncii, iar dispoziţiile art. 50 lit. b) C. muncii nu sunt aplicabile, salariatul nebeneficiind de concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
Adeverinţele medicale depuse nu echivalează cu certificatul medical de concediu pentru incapacitate temporară de muncă, ci doar justifică absenţele de la serviciu. Ca urmare, preavizul acordat de salariat unităţii nu a fost suspendat şi s-a împlinit la data de 31 martie 2006 (fiind vorba de 15 zile calendaristice, şi nu lucrătoare).
Raportat la aceste considerente, la data de 1 aprilie 2006, deja operase demisia contestatorului H.C., astfel încât cercetarea disciplinară efectuată ulterior acestei date şi decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr. 618.606 din 6 aprilie 2006 sunt lovite de nulitate.
