Prin decizia pronunţată în dosarul nr. 1461/2003 a fost modificată în tot sentinţa civilă nr. 2487/2003, în sensul anulării deciziei de desfacere a contractului individual de muncă şi reintegrării contestatorului. Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 57-59 din contractul colectiv de muncă şi nu s-a făcut dovada că măsura reorganizării şi reducerii de personal a fost reală şi efectivă şi ar corespunde unei nevoi reale, a fost emisă de o persoană fără calitate, fiind lovită de nulitate absolută, cât timp Hotărârea A.G.A. a fost anulată. Actele subsecvente acesteia, inclusiv reducerea de personal şi desfacerea contractului individual de muncă, sunt lovite de nulitate absolută. Prin urmare motivarea lapidară şi neargumentată a instanţei de recurs nu susţine soluţia pronunţată.
Curtea de Apel Bucureşti, decizia civilă nr. 1429 din 2003
Notă: Practica instanţelor nu a fost unitară în ceea ce priveşte reţinerea aspectelor invocate de către instanţa de recurs drept cauze de nulitate absolută a deciziilor de desfacere a contractelor individuale de muncă. Au existat şi soluţii contrare, în motivarea cărora s-a reţinut că decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost legal emisă de către directorul general executiv al intimatei, în calitate de conducător al unităţii, în condiţiile art. 134 alin. 1 din vechiul Cod al muncii. S-a apreciat că nu prezintă relevanţă, sub acest aspect, împrejurarea că, prin hotărâri judecătoreşti definitive, la cererea acţionarilor, s-a dispus anularea hotărârii prin care s-a decis modificarea actului constitutiv, în sensul înlocuirii Consiliului de administraţie cu administratorul unic.
Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, măsura reorganizării a fost reală şi efectivă, operând închiderea unor unităţi şi reducerea numărului de salariaţi din unităţile rămase. Au fost respectate prevederile art. 57 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi ale art. 132 alin. 1 teza I din Codul muncii, intimata informând sindicatul asupra motivelor ce au stat la baza reducerii numărului de salariaţi. Nu trebuia comunicată o justificare economico-tehnică, întrucât obligativitatea acesteia este condiţionată de existenţa posibilităţii de redistribuire şi recalificare ori reorientare a personalului. Or, în speţă sunt incidente prevederile art. 57 lit. c) din Contractul colectiv de muncă, nefiind în prezenţa situaţiei prevăzută de lit. a). Obiecţiunile sindicatului au fost analizate, acestea nu au însă caracter obligatoriu pentru intimată, neconsiderarea acestora neconstituind cauză de nulitate a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
Doar în actuala reglementare a noului Cod al muncii, procedura concedierii colective este strict reglementată de lege, nerespectarea acestei proceduri constituind cauză de nulitate absolută a deciziei de concediere, în baza art. 76 din Codul muncii.
