în cazul în care, după anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, unitatea care a dispus măsura nelegală se reorganizează, obligaţia de a plăti despăgubiri constând în salariul neîncasat de reclamant revine persoanei juridice în a cărei schemă de personal se găseşte postul ocupat de reclamant anterior desfacerii contractului de muncă.
Această obligaţie se explică prin transmiterea patrimoniului fostei unităţi către unitatea reorganizată prin divizare care, preluând atât activul cât şi pasivul patrimonial, datorează plata despăgubirilor constând în salariul neîncasat.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 901/8.06.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 2.950/1993, Judecătoria Buftea a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul I. I. împotriva pârâtei Administraţia Domeniului Public S. A. I. şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 388.235 lei, reprezentând despăgubiri, constând în contravaloarea salariului neîncasat pe perioada februarie 1989 -decembrie 1990, calculat la nivelul datei introducerii acţiunii – 7.02.1992.
Ambele părţi din proces au declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Pe parcursul judecării procesului, Administraţia Domeniului Public S AI. a fost reorganizată prin divizare, iar patrimoniul ei a fost preluat de Regia Autonomă de Drumuri şi Poduri Ilfov şi Primăria oraşului Buftea.
Prin decizia civilă nr. 236/1997, Tribunalul Bucureşti a admis apelul formulat de Regia Autonomă de Drumuri şi Poduri Ilfov şi a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a acestei apelante, dispunând obligarea Primăriei oraşului Buftea la plata despăgubirilor. Instanţa a admis şi apelul formulat de reclamantul I. I., majorând suma de plată în sarcina pârâtei-intimate Primăria oraşului Buftea la 7.133.491 lei, reprezentând despăgubiri calculate la data pronunţării deciziei.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Primăria oraşului Buftea, susţinând că Regia Autonomă de Drumuri şi Poduri nu are calitate procesuală pasivă întrucât contractul de muncă al reclamantului 1.1. a fost desfăcut de directorul fostei A.D.P. – SAL, care în prezent este directorul R.A.D.P. Ilfov, iar potrivit Codului muncii, răspunderea pentru desfacerea ilegală a contractului de muncă revine persoanei din conducere unităţii economice care a dispus măsura ilegală şi nu unităţii al cărei angajat este reclamantul în momentul judecării litigiului. Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. 1 din Codul muncii, în caz de anulare a deciziei de desfacere a contractului de muncă, unitatea este obligată să reîncadreze în funcţia avută pe cel căruia i s-a desfăcut contractul, în mod nejustificat, şi să-1 plătească pe timpul cât a fost lipsit de salariu, din această cauză. în mod explicit, textul menţionat are în vedere unitatea în schema căreia se găseşte postul pe care salariatul îl ocupa anterior desfacerii nelegale a contractului de muncă.
în speţă, în anul 1982 fosta A.D.P. – S. A. I. a fost reorganizată prin divizare, patrimoniul şi personalul fiind preluate în parte de actuala Regie Autonomă de Drumuri şi Poduri şi cealaltă parte de Primăria oraşului Buftea. Postul pe care reclamantul I. I. îl ocupa anterior desfacerii contractului de muncă a fost preluat în schema recurentei Primăria Buftea, iar în baza art. 136 din Codul muncii şi art. 48 din Decretul nr. 31/1954, obligaţia de plată a despăgubirilor, constând în salariul neîncasat de intimatul I. L, revine acestei persoane juridice, chiar dacă intimatul a fost reintegrat în alt post decât cel deţinut iniţial.
Aceasta deoarece, prin efectul reorganizării, recurenta Primăria Buftea, preluând în schemă atât postul ocupat de intimat anterior desfacerii contractului de muncă, cât şi drepturile şi obligaţiile^ fostei A.D.P. – S. A. I. cu privire la acest loc de muncă, datorează despăgubirile salariale în baza textelor de lege menţionate.
Obligaţia de plată a despăgubirilor există în patrimoniul Primăriei Buftea, independent de faptul că reclamantul a fost reintegrat sau nu în muncă sau dacă reintegrarea s-a făcut în acelaşi post sau în altul, potrivit pregătirii sale, iar persoana juridică cu calitate procesuală pasivă în proces este Primăria Buftea, astfel că recursul formulat de aceasta va fi respins, ca nefondat.
