Art. 146 Codul muncii interzice desfacerea contractului de muncă din iniţiativa unităţii persoanelor aflate în incapacitate temporară de muncă.
Acelaşi text prevede, în mod expres, că dispoziţiile sale nu sunt aplicabile în cazurile menţionate în art. 130 alin. 1 lit. c, d, g, j, k şi I.
însă dispoziţiile art. 146 Codul muncii nu sunt aplicabile nici în cazul prevăzut de art. 130 alin. 1 lit. a din acelaşi cod, când decizia de reorganizare a vizat, în mod expres, chiar postul ocupat de contestatoare, în condiţiile în care, în cadrul unităţii, nu există un post de aceeaşi natură.
Prin sentinţa civilă nr. 11.491/17.10.1997, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea P.D., în contradictoriu cu intimatele RANK XEROX Ltd (UK) şi, în consecinţă, a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă, dispunând reintegrarea contestatoarei în postul ocupat anterior deciziei de desfacere a contractului de muncă, şi obligarea intimatelor să plătească contestatoarei, cu titlul de despăgubiri, drepturile salariale în cuantum de 700 USD/lună sau echivalentul în lei la data plăţii, cu începere de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, potrivit deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 01/1106/ 6.11.1996, eliberată de RANK XEROX Ltd (UK) prin reprezentanţa comercială din România, s-a dispus desfacerea contractului de muncă ai contestatoarei P.D., în conformitate cu art. 130 alin. 1 lit. a Codul muncii, ca urmare a reorganizării reprezentanţei comerciale din România a RANK XEROX Ltd (UK).
Conform actelor depuse la dosar, la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, contestatoarea era în concediu medical, ceea ce constituie un motiv de nulitate a deciziei de desfacere a contractului de muncă, conform art. 146 Codul muncii.
Prin decizia civilă nr. 2.343/24.09.1998, Tribunalul Bucureşti-secţia a lll-a civilă a admis apelul formulat de apelantele RANK XEROX Ltd şi Reprezentanţa Comercială din România, a schimbat în tot sentinţa apelată şi, în fond, a respins contestaţia, ca nefondată.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că unitatea a procedat la desfacerea contractului de muncă al contestatoarei în baza deciziei emisă de RANK XEROX Ltd – UK privind reorganizarea Reprezentanţei Comerciale în România şi de desfiinţare a unor posturi, printre care şi postul ocupat de contestatoare. Cum postul ocupat de contestatoare era un post unic, aşa cum rezultă din organigrama Reprezentanţei Comerciale din România a RANK XEROX Ltd, de la momentul emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă (19.09.1996) şi organigrama din data de 7.11.1996, desfacerea contractului de muncă este urmare a chiar desfiinţării acestui post.
în atare situaţie, măsura desfacerii contractului de muncă putea fi luată chiar şi în perioada incapacităţii temporare de muncă a contestatoarei, cu respectarea drepturilor sale de asigurări sociale, cum, de altfel, a procedat şi unitatea intimată.
împotriva deciziei civile nr. 2.343/24.09.1998 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea P.D.
Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 01/1106/6.11.1996, în conformitatea cu dispoziţiile art. 130 alin. 1 lit. a şi art. 133 alin. 1 Codul muncii, contestatoarei-recurente P.D. i s-a desfăcut contractul de muncă încheiat cu RANK XEROX Ltd (UK), înregistrat sub nr. 5.002/1.02.1994.
Se susţine de către recurenta-contestatoare că această decizie este lovită de nulitate absolută, întrucât la data emiterii se afla în incapacitate temporară de muncă, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 146 Codul muncii.
Susţinerea este inexactă, în raport de probele existente la dosar şi de interpretarea dispoziţiilor art. 146 Codul muncii, atunci când desfacerea contractului de muncă are ca temei reorganizarea unităţii.
Este adevărat că art. 146 Codul muncii interzice desfacerea contractului de muncă din iniţiativa unităţii persoanelor aflate în incapacitate temporară de muncă şi că acelaşi text prevede, în mod expres, că dispoziţiile sale nu sunt aplicabile în cazurile menţionate în art. 130 alin. 1 lit. c, d, g, j, k şi I, dar, printr-o interpretare raţională, rezultă că, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile nici în cazul prevăzut de art. 130 alin. 1 lit. a, când, în cadrul unităţii nu există un alt post de aceeaşi natură şi, deci, selecţionarea personalului devine imposibilă, ca şi în celelalte cazuri expres prevăzute de text.
în cauză, decizia de desfacere a contractului de muncă a avut la bază decizia de reorganizare, prin care postul ocupat de recurentă -,,XBS/ Departamental/Colour C.O. – ordinator” – a fost desfiinţat.
întrucât decizia de reorganizare a vizat, în mod expres, chiar postul ocupat de contestatoare, dispoziţiile art. 146 Codul muncii sunt inaplicabile.
în concluzie, apreciind că desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu îndeplinirea condiţiilor art. 130 lit. a Codul muncii (reorganizarea vizând chiar postul deţinut de recurentă) şi a art. 146 Codul muncii, hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat de contestatoare va fi respins, ca nefondat. (Judecator Alina Iuliana Tuca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.937/1999)
