Reorganizarea unităţii, ca premisă pentru desfacerea contractului de muncă, în condiţiile art. 130 alin. 1 lit. a) Codul muncii poate reprezenta atât din comasare, absorbţie sau fuziune, cât şi din măsuri cu caracter intern.
Reducerea, selecţionarea şi redistribuirea personalului trebuie să aibă în vedere numărul posturilor din toate unităţile implicate în reorganizare.
Selecţionarea cadrelor reprezintă însă un atribut exclusiv al conducerii unităţii, instanţa verificând numai caracterul efectiv al reorganizării.
Prin urmare, dacă la reorganizarea societăţii postul contestatorului a fost în mod efectiv desfiinţat, cererea sa de anulare a deciziei de desfacere a contractului de muncă este neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 727/1998 a Tribunalului Călăraşi s-a admis apelul reclamantului V.C. împotriva sentinţei civile nr. 1.280/1998 a Judecătoriei Olteniţa, pe care a desfiinţat-o şi, rejudecând, a admis în parte acţiunea reclamantului şi a dispus anularea deciziei nr. 9/1998, emisă de S.C. „Nutricom”-S.A. Olteniţa, respectiv s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, de , şi în condiţiile anterioare; s-a trimis cauza aceleeaşi instanţe de fond pentru rejudecarea despăgubirilor.
în motivarea deciziei tribunalului s-a reţinut că, în urma fuzionării prin absorbţie, s-a prevăzut dobândirea de către intimată a tuturor drepturilor şi obligaţiilor unităţii absorbite, condiţie în care s-a apreciat că s-a dobândit şi structura acestei unităţi „lco”-S.A., privind personalul acesteia, implicit a postului de consilier juridic.
Acelaşi tribunal apreciază că nu se poate contesta luarea măsurii reducerii personalului de către conducerea societăţii pârâte, o asemenea măsură neexistând.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs S.C. „Nutricom” S.A. Olteniţa, care menţionează că, potrivit argumentărilor tribunalului, ar însemna ca în continuare să rămână alături de structura organizatorică a sa, respectiv a S.C. „Nutricom”- S.A. şi în structura organizatorică a S.C. „Ico” S.A. Olteniţa, cu tot personalul acesteia din urmă, ceea ce nu ar mai justifica fuziunea celor două societăţi.
Totodată, recurenta apreciază că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor dovezi hotărâtoare în dezlegarea pricinii, respectiv faptul că intimatul-contestator a ocupat la S.C. „Ico” S.A. Olteniţa funcţia de consilier juridic, cu o jumătate de normă, în baza unei convenţii civile, fără să aibă la această unitate şi carnet de muncă, pentru a nu mai discuta că acesta deţine postul de consilier juridic cu norma integrală la S.C. „Piscicola” S.A. Olteniţa, iar la S.C. „Prod Com” S.A. Olteniţa şi S.C. Agricola 8 Martie” Ulmeni să deţină în aceeaşi funcţie jumătate de normă; mai mult, i s-a propus, de conducerea recurentei, contestatorului un contract de colaborare în vederea executării silite a creanţelor ce le avea de recuperat de la fost S.C. „Ico” S.A., fapt atestat de referatul şi procesul-verbal al consiliului de administraţie, dar la această invitaţie nu s-a dat curs de către contestator.
Şi, în fine, recurenta a apreciat că hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor, sens în care face referire la procesul de fuziune ale celor două societăţi, potrivit actului adiţional autentificat de notarul public M.C. din Olteniţa, astfel că ea, recurenta, este organizată pe principiile unei cu capital integral privat, singura în măsură să dispună cu privire la numărul salariaţilor necesari desfăşurării activităţii corespunzătoare şi eficiente.
Deliberând asupra recursului, el se priveşte ca fondat pentru următoarele raţiuni:
în urma fuziunii prin absorbţie, astfel cum rezultă şi din înscrisurile ataşate la recurs, s-a stabilit, potrivit statutului de funcţionare al recurentei, în urma hotărârilor conducerilor celor două unităţi ca S.C. „Ico” S.A., la care funcţiona intimatul-contestator, să se includă în S.C. „Nutricom”- S.A. Olteniţa.
în urma acestei operaţiuni, ultima unitate, respectiv recurenta, îşi restructurează personalul potrivit organigramei, în care, la compartimentul juridic, apare un singur post, post care îl exclude pe intimatul contestator.
Faptul este de demonstrat nu numai prin înscrisurile depuse la dosar, dar şi prin recunoaşterea intimatului contestator, la precizările pe care instanţa i le-a pus în vedere să le facă; mai mult, a rezultat că acesta a deţinut funcţia de consilier juridic cu jumătate de normă, astfel cum rezultă din contractul de muncă, pentru ca în prezent acelaşi contestator să deţină o normă integrală la altă societate comercială, din aceeaşi localitate.
Acest din urmă fapt nu este pertinent cauzei, dar este relevant în măsura în care intimatul-contestator nu a rămas în afara unui loc de muncă.
Este însă pertinent faptul că la reorganizarea recurentei postul deţinut de contestator a fost efectiv desfiinţat, astfel încât măsura luată de recurentă este legală, atunci când s-a aplicat dispoziţia prevăzută de art. 130 lit. a) Codul muncii.
De aceea, faţă de prevederile art. 304 pct. 9-11 Cod procedură civilă, se va admite recursul, cu consecinţele ce derivă de aici. (Judecator Alina Iuliana Tuca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 359/1999)
