De asemenea, sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia de sancţionare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, printre altele:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art.267 alin.3 nu a fostefectuată cercetarea ( decizia nr.1205 din 11 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti).
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova, contestatorul A.S. a chemat în judecată pe intimata X, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr.367/2004 prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă, reintegrarea în funcţie şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu data emiterii deciziei şi până la reintegrarea în muncă.
In motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia atacată i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 61 lit.a din Codul muncii, fără a se arăta în ce constă abaterea disciplinară reţinută în sarcina acestuia şi fără a avea loc cercetarea administrativă prealabilă.
Prin sentinţa civilă nr.215/2004 Tribunalul Prahova a admis contestaţia, a anulat decizia şi a dispus reintegrarea în muncă a contestatorului, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite conform legii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că sancţiunea disciplinară aplicată contestatorului are la bază referatul din 8 decembrie 2003 întocmit de şeful de secţie, din care rezultă că acesta a avut o comportare necorespunzătoare faţă de reprezentantul legal al societăţii şi faţă de şeful de secţie.
S-a mai reţinut că potrivit art.261 alin.1 din Codul muncii unitatea nu putea proceda la sancţionarea contestatorului fără a efectua o cercetare disciplinară prealabilă, a cărei dovadă nu a fost făcută în cauză, astfel că măsura luată este lovită de nulitate absolută.
Impotriva sentinţei intimata în contestaţie a declarat recurs, criticând sentinţa ca nelegală şi netemeinică, în sensul că în mod greşit s-a reţinut că nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, întrucât, în realitate, contestatorul a fost convocat, dar a refuzat să dea notă explicativă, iar în aceste condiţii, contestaţia trebuia respinsă.
Curtea de Apel Ploieşti a respins recursul ca nefondat, reţinând că din nici una din probele existente la dosar nu rezultă că recurenta ar fi procedat la convocarea contestatorului, iar aceasta ar fi refuzat să dea notă explicativă, situaţie în care s-a concluzionat că în mod corect prima instanţă a constatat nulitatea absolută a deciziei contestate în raport de art.267 alin.1 din Codul muncii.
In plus, a reţinut instanţa de recurs, că din examinarea deciziei rezultă că aceasta nu îndeplineşte nici condiţiile prevăzute de art.268 alin.2 lit.a şi c din Codul muncii, condiţii prevăzute, de asemenea, sub sancţiunea nulităţii absolute, în sensul că în decizie nu este descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară şi nu sunt trecute motivele pentru care nu a putut fi efectuată cercetarea, în condiţiile prevăzute de art. 267 alin.3 din acelaşi cod.
