Desfacerea contractului de muncă pe perioada incapacităţii de muncă a salariatului. Obligaţii ce incumbă angajatorului şi angajatului din perspectiva art. 60 lit. c) C.muncii


Potrivit art. 60 lit. c) C.muncii „nu poate fi dispusă concedierea pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere”.
În speţă, trebuia dovedit că anterior datei emiterii deciziei de concediere contestatoarea a înregistrat la societate o cerere prin care aducea la cunoştinţă starea sa de sănătate, conform certificatelor medicale ataşate.

Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 478 din 10 decembrie 2007

în speță, decizia nr. 46 din 5 februarie 2007 a vizat desfacerea contractului de muncă al contestatoarei, începând cu data de 3 februarie 2007 ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de aceasta și s-a întemeiat pe dispozițiile art. 65 alin. (1) C.muncii .

Recurenta susține ca la data emiterii deciziei era in concediu medical și, în conformitate cu dispozițiile art. 60 C.muncii , angajatorul nu poate dispune desfacerea contractului de muncă pe perioada incapacității de muncă a salariatului.

Din certificatele medicale depuse la dosar, rezultă că începând cu data de 1 februarie 2007, recurenta era în concediu medical, aspect necontestat de altfel nici de societatea intimata.

Dar simpla existență a unor certificate medicale nu este suficientă pentru a constata nelegalitatea deciziei, fiind obligatoriu a se dovedi că societatea cunoștea starea de sănătate a salariatului.

Potrivit art. 60 lit. c) C.muncii „nu poate fi dispusă concedierea pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere”.

Așadar, trebuia dovedit că anterior datei de 5 februarie 2007 (data emiterii deciziei) contestatoarea a înregistrat la societate o cerere prin care aducea la cunoștință starea sa de sănătate, conform certificatelor medicale atașate.

în situația în care chiar contestatoarea afirma, cu ocazia răspunsurilor date la interogatoriu, că a prezentat acest certificat medical la data de 5 februarie 2007 – data emiterii deciziei – instanța de fond nu putea constata o altă situație de fapt.

De asemenea contestatoarea nu a făcut dovada că a fost în imposibilitate să se prezinte pentru a depune aceste certificate medicale, iar despre desființarea locului său de muncă avea cunoștință încă de la data de 12 septembrie 2006 când i s-a comunicat preavizul.

Prin urmare, era cu atât mai important să aducă la cunoștința angajatorului, starea sa de sănătate și să prezinte certificatele medicale cât mai repede, cu cât aceasta știa că la expirarea termenului de preaviz unitatea urma să dea decizie de încetare a contractului de muncă.

în lipsa unor astfel de dovezi, în mod corect, prima instanță a reținut că societatea a emis o decizie legală și temeinică respingând recursul ca nefondat, conform art. 312 C.proc.civ.