Conform articolului 146 din fostul Cod al muncii, nu putea fi luată măsura desfacerii contractului de muncă din iniţiativa unităţii, în timpul incapacităţii temporare de muncă în care salariatul primea ajutoare de asigurări sociale, în caz de graviditate, în timpul concediului de maternitate şi în perioada de alăptare, în perioada cât îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la trei luni, precum şi în timpul cât soţul satisface stagiul militar. Prevederile acestui text, care instituiau o măsură de protecţie pentru persoanele aflate în incapacitate temporară de muncă erau aplicabile însă numai salariaţilor care, pe perioada incapacităţii, primeau ajutoare de asigurări sociale, condiţie expres prevăzută de lege. De aceea, salariatul nu putea să beneficieze de măsura de protecţie respectivă dacă au existat temeiuri ca să nu-i fie acordate aceste ajutoare şi unitatea nu i le-a plătit.
în speţă, prin sentinţa civilă nr. 906/2003 a Tribunalului Vaslui, în mod greşit s-a anulat dispoziţia prin care s-a luat măsura desfacerii contractului de muncă al contestatorului, motivat de faptul că, în cursul procesului, acesta a depus la dosar cotorul certificatului medical din care rezultă că la momentul aplicării sancţiunii se afla în concediu medical, deşi unitatea recurentă nu i-a plătit ajutoare de asigurări sociale şi acesta nici nu putea fi plătit din fondul de asigurări sociale.
Contestatorul nu era îndreptăţit la plata ajutorului de asigurări sociale, deoarece actele medicale invocate atestă faptul că s-a prezentat la medic pentru consultaţii la data de 4 iunie 2003, iar, conform foii de pontaj în ziua de 3 iunie 2003, când s-a emis decizia de sancţionare, a fost prezent la serviciu. Prin urmare, întrucât pentru ziua de 3 iunie 2003 contestatorul este îndreptăţit să primească salariu, nu poate încasa şi ajutor de asigurări sociale, pentru a beneficia de măsura legală de protecţie.
De altfel, conform instrucţiunilor privitoare la eliberarea certificatelor de concediu medical, pe baza cărora se acordă indemnizaţiile de asigurări sociale, aprobate prin Ordinul M.S. nr. 343/399 din 31 mai 2001, certificatele pot fi acordate cu retroactivitate de 24 ore numai dacă medicul nu 1-a putut vizita pe asigurat sau acesta a fost în imposibilitate de a se deplasa, iar eliberarea actului la o dată ulterioară este posibilă numai în următoarele cazuri: sarcină şi lehuzie, internare în spital; pentru aparat gipsat; îmbolnăviri în străinătate; carantină. Or, în cauză, în fişa de consultaţii nu există menţionat motivul acordării retroactive a certificatului medical şi nici contestatorul nu a făcut dovada existenţei vreuneia dintre împrejurările prevăzute de instrucţiuni.
Prin urmare, instanţa de recurs, constatând că decizia contestată nu s-a emis cu încălcarea art. 146 din fostul Cod al muncii, a admis recursul formulat de unitate, a modificat în tot sentinţa recurată şi a respins contestaţia.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 988 din 2003
