Potrivit art. 65 alin. 2 din Codul muncii, desfiinţarea postului care determină încetarea contractului individual de muncă trebuie să efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Acestea sunt singurele criterii legale ce trebuie avute în vedere la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.
În condiţiile în care pârâtul şi-a argumentat decizia prin aceea că schema de personal i-a fost redusă, ceea ce a dus la desfiinţarea unor posturi printre care şi cel al reclamantului, cauza desfiinţării fiind una reală şi serioasă, adică nevoia pârâtului de a se încadra în noua schemă de personal, criteriile de natură socială au doar un caracter orientativ.
Prin Sentinţa civilă nr. 459 din 04.03.2011, Tribunalul Mureş a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul V.G. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de şi Publicitate Imobiliară Mureş, şi în consecinţă, a anulat Decizia nr. 122 din 30.09.2010 emisă de pârâtă; a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior aceea de asistent registrator treapta I şi a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantului, a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de care a fost lipsit reclamantul, de la data emiterii deciziei şi până la reintegrare.
Prin aceeaşi hotărâre s-au respins restul pretenţiilor formulate de reclamant.
Pentru a dispune astfel Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin decizia atacată, pârâtul a dispus încetarea raporturilor de muncă a reclamantului începând cu data de 30.09.2010 în temeiul art.65 din Codul muncii, reţinându-se că prin Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr.552/13.08.2010, O.C.P.I. Mureş i-au fost repartizate un număr de 78 de posturi, cu 12 mai puţine şi, ca urmare, postul deţinut de reclamant a fost desfiinţat.
Prin adresa nr.435279/20.08.2010 a A.N.C.P.I., instituţiilor în subordinea căreia funcţionează pârâtul, s-au comunicat măsurile ce trebuiau adoptate în vederea reducerii posturilor. În cadrul acestui document sunt stabilite criteriile ce trebuiau avute în vedere la recucerea posturilor ori în cazul reclamantului nu s-au respectat aceste criterii deoarece avea la data emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă, mai puţin de trei ani până la pensionarea pentru limită de vârstă.
Apărările pârâtului potrivit cărora aceste criterii pentru desfiinţarea posturilor sunt doar orientative, nu pot fi primite deoarece acest lucru nu rezultă din adresa A.N.C.P.I.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea pârâtului potrivit căreia nu au putut fi aplicate criteriile arătate anterior deoarece majoritatea membrilor de sindicat, inclusiv reclamantul, au refuzat să participe la testarea profesională în scopul departajării personalului din compartimente.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs pârâtul solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
În considerentele recursului s-au arătat următoarele:
Încetarea raporturilor de muncă a reclamantului s-a făcut în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii ca urmare a desfiinţării postului pe care-l ocupa reclamantul. Condiţiile impuse de art. 65 alin. 2 Codul muncii sunt ca desfiinţarea postului să fie efectivă iar această măsură trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă.
Toate condiţiile impuse de legislaţia muncii au fost îndeplinite însă instanţa de fond a apreciat că măsura dispusă de pârât este nelegală pentru că nu a respectat criteriile cuprinse în adresa nr. 435279/20.08.2010 emisă de A.N.C.P.I.
Concluziile instanţei de fond sunt eronate pentru că aceste criterii nu sunt obligatorii ci doar orientative, ele fiind cuprinse la pct.3 din Anexa nr.2 din adresă care de altfel nu precizează că aceste criterii ar fi obligatorii.
Decizia de concediere este motivată pe faptul că postul de Asistent registrator, sigurul din cadrul Compartimentului Juridic şi Relaţii cu Publicul se desfiinţează deoarece atribuţiile acestui post sunt cele specifice Serviciului de Publicitate Imobiliară din cadrul O.C.P.I. Mureş precum şi faptul că reclamantul nu are copii în întreţinere.
Chiar dacă criteriul examinării în vederea confirmării pe post era reţinut de angajator şi sindicat, acesta nu putea fi aplicat în condiţiile în care nu existau mai multe posturi similare în cadrul compartimentului.
Reclamantul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat arătând în esenţă că, organizaţia de sindicat a comunicat pârâtului că printre criteriile ce trebuie avute în vedere la concediere este şi acela al aproprierii de vârsta de pensionare a angajaţilor. De asemenea reclamantul a subliniat nevoia de examinare a angajaţilor în vederea confirmării pe posturi.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Sediul materiei ce reglementează concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana angajatului este la art.65 şi urm. Codul muncii. Potrivit alin.2 al acestui articol, desfiinţarea postului care determină încetarea contractului individual de muncă trebuie să efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Acestea sunt singurele criterii legale ce trebuie avute în vedere la desfacerea Contractului Individual de Muncă pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului iar reclamantul nu a negat că au fost respectate. Pârâtul şi-a argumentat decizia prin aceea că schema de personal i-a fost redusă ceea ce a dus la desfiinţarea unor posturi printre care şi al reclamantului, cauza desfiinţării fiind una reală şi serioasă, adică nevoia pârâtului de a se încadra în noua schemă de personal.
Pe lângă aceste criterii, prin Adresa nr. 435279 din 20.08.2010 A.N.C.P.I., s-au adus la cunoştinţa pârâtului un ghid pentru realizarea încadrării în noua schemă de personal. Anexa nr. 2, cu titlu orientativ (pag. a II-a din ghid), descrie etapele concedierii individuale care cuprind, printre altele, câteva criterii printre care şi cel invocat de reclamant.
Trebuie precizat faptul că identificarea reclamantului într-una dintre situaţiile prevăzute în cea de-a doua etapă cuprinsă în Anexa nr.2, nu împiedică angajatorul său să dispună încetarea contractului individual de muncă, acesta având obligaţia legală de a se încadra în noua schemă de personal, iar din punct de vedere al legislaţiei muncii (art. 65 Codul muncii) este suficient ca desfiinţarea postului să fie efectivă.
Aşadar, desfiinţarea unui post din schema de personal este determinată de nevoia de a se încadra în limitele de personal şi, foarte important, de asigurarea funcţionării pârâtului O.C.P.I., criteriile de natură socială având doar un caracter orientativ aşa cum rezultă din ghidul A.N.C.P.I.
În ceea ce priveşte argumentul invocat de instanţa de fond şi de reclamant în întâmpinarea depusă în recurs, instanţa nu poate să nu remarce poziţia, cel puţin oscilantă, a reclamantului care refuză să participe la o astfel de examinare pentru ca mai apoi să critice pârâtul pentru că nu a procedat la utilizarea acestui criteriu înainte de a proceda la desfiinţarea unor posturi. Oricum în cazul reclamantului acest criteriu nu putea fi aplicat în condiţiile în care în cadrul Compartimentului nu existau alte posturi similare.
Faţă de cele reţinute, Curtea a admis recursul şi, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii.
