Prin sentinţa civilă nr. 92 bis/C/2003, pronunţată de Tribunalul Neamţ, a fost admisă contestaţia formulată de F.M., în contradictoriu cu S.C. „I.I.” SRL şi a fost anulată decizia emisă de unitate, privind schimbarea funcţiei, a locului de muncă şi a salarizării contestatorului. S-a constatat că raportul de muncă dintre contestator şi intimată a încetat din iniţiativa acestuia din urmă, prin demisie, la data de 8.08.2002, în condiţiile art. 135 din Codul muncii, astfel că unitatea a fost obligată la plata drepturilor salariale negociate, nete, pentru perioada prestării activităţii, în cuantum de 573.562.415 lei.
Prin contractul individual de muncă, contestatorul a fost angajat de către intimată, în funcţia de director, cu un salariu de bază de 12.500.000 lei lunar. Printr-un act adiţional s-a stabilit un salariu de 1.200 $ lunar, precum şi dreptul contestatorului la o sumă echivalentă de 14.400$, în orice situaţie a desfacerii contractului de muncă.
Prin decizia pronunţată în recurs, a fost modificată sentinţa, în sensul că s-a constatat că reclamantului recurent i se cuvine suma de 39.838.800 lei, cu titlu de salariu net. Clauza cuprinsă în actul adiţional, cu privire la plata despăgubirilor în orice situaţie a desfacerii contractului de muncă, echivalentă cu 14.400$, are natura unei clauze penale, prevăzută de art. 1066 din Codul civil şi constituie o estimare anticipată a prejudiciului suferit de angajat în cazul desfacerii de către angajator a contractului de muncă. S-a apreciat că o astfel de clauză, cuprinsă în actul adiţional, este contrară principiilor speciale ale dreptului muncii, astfel încât este nulă absolut, neputând fi aplicată între părţi.
Curtea de Apel Bacău, decizia civilă nr. 712 din 2003
