Desfacerea disciplinară a contractului de muncă Condiţii Înlocuirea acestei sancţiuni cu altă măsură disciplinară


C.A. Braşov, decizia nr. 870 din 12 decembrie 1997

Prin sentinţa primei instanţe, confirmată în apel, s-a admis contestaţia, dispunându-seînlocuirea măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă cu o sancţiune disciplinară mai uşoarăşi reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior (fochist la centrala termică a unităţii). Temeiul principal de fapt al măsurii contestate, a fost folosirea în afara unităţii a unui aparat de sudură, primejduindu-se astfel normala funcţionare a centralei termice.Recursul declarat de unitate a fost respins.

Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, au stabilit că abaterile săvârşite de contestator nu prezintă gravitatea necesară pentru a justifica desfacerea disciplinară a contractului de muncă, întemeindu-se pe împrejurări concrete, demonstrate în cauză. Împrejurarea că, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a contestatorului pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, a fost reţinută de instanţe, dar nu ca element decisiv de apreciere, ci în corelaţie cu celelalte probe, din ansamblul cărora a rezultat că aparatul de sudură a fost confecţionat de contestator din materiale care nu aparţineau unităţii recurente, că nu a fost folosit în interes personal şi nu a fost scos din incinta centralei termice. În această situaţie, s-a conchis corect că abaterea săvârşită justifică aplicarea unei sancţiuni disciplinare, însă nu a măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă. S-a reţinut, de asemenea, exact, că plecarea de la locul de muncă pentru două ore, cu aprobarea şefului direct al contestatorului nu este de natură a îndreptăţi caracterizarea de repetare a abaterilor, care să justifice aplicarea art. 100lit. i din Codul muncii.

Cu privire la înlocuirea de către instanţă a sancţiunii disciplinare, punctul de vedere al recurentei este pe deplin fundamentat, însă el nu poate fi primit ca un motiv de casare, întrucât, dacă ar fi considerat ca atare, s-ar ajunge la înlăturarea oricărei sancţiuni pentru abaterea săvârşită de contestator, ceea ce ar echivala cu înrăutăţirea inadmisibilă a situaţiei recurentei în propriu său recurs.