MUNCĂ. APRECIEREA GREŞITĂ A STĂRII DE FAPT DE CĂTRE
INSTANŢA DE FOND.
Prin sentinţa civilă nr. 1226/LM/2009:
-s-a respins excepţia tardivităţii emiterii Deciziei
nr.120/25.11.2008, invocată de reclamanta MM;
-s-a admis acţiunea în conflict de drepturi formulată de
reclamantă pârâtei CB SA;
-s-a anulat Decizia de concediere nr.120/25.11.2008, emisă de
conducerea pârâtei şi s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe
postul deţinut anterior emiterii deciziei, respectiv acela de casier;
-a fost obligată pe pârâtă să-i plătească reclamantei despăgubiri
băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate,
precum şi cu celelalte drepturi cuvenite, de la data concedierii şi
până la reintegrarea efectivă.
a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei reprezentând
cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepţia tardivităţii emiterii deciziei, s-a reţinut că
pârâta a luat cunoştinţă de existenta furtului din cadrul Agenţiei nr. 1, care a stat
la baza sancţionării disciplinare a reclamantei chiar în ziua săvârşirii faptei,
respectiv în 24.10.2008. Verificând termenul de 30 de zile prevăzut de lege în
funcţie de această dată, instanţa a apreciat că în raport cu prev.art.268 alin.1
Codul Muncii, coroborat cu art. 101 alin.1 Cod procedură civilă, în cauză, acest
termen a fost respectat de pârâtă, decizia fiind emisă la data de 25.11.2008,
deci în interiorul acestui termen.
Cu privire la excepţia nulităţii deciziei de concediere pentru
nerespectarea prev.art.267 alin.1 din Codul Muncii, instanţa a reţinut
următoarele:
In conformitate cu prev.art.63 Codul Muncii, concedierea pentru
săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de
disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator
a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod, iar
raportat la prev.art.267 alin 1 „Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură,
cu excepţia …nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări
disciplinare prealabile”, prevederi legale preluate în Regulamentul Intern al
pârâtei.
Din referatul nr.10069/27.12.2008, a rezultat că în data de
24.10.2008, Direcţia Control din cadrul pârâtei a fost anunţată că la Agenţia nr.1
Deva a avut loc un furt provocat de o persoana necunoscută. In aceeaşi zi au
fost anunţate persoanele din conducerea băncii precum şi organele de poliţie,
s-au vizionat imaginile înregistrate pe camerele video, constatându-se că o
persoană necunoscută, identificată de reprezentanţii politiei prezenţi la faţa
locului, ca fiind un minor care se afla în vizorul organelor de politie şi care nu
era la prima tentativă de furt, a intrat pe geamul ghişeului unde funcţiona
singura casierie deservită de reclamantă, sustrăgând iniţial telefonul mobil al
acesteia, iar apoi numerarul din primul sertar al seifului aflat în interiorul
ghişeului. Prin acelaşi referat s-a concluzionat că reclamanta a părăsit locul de
muncă pentru a-şi preda actele în vederea verificării, s-a constatat că suma
sustrasă se ridică la valoarea de 7352,98 lei şi s-a consemnat faptul că au fost
luate în data de 24.10.2008 note explicative celor 3 salariate prezenţi în
agenţie, inclusiv reclamantei.
Prin procesul verbal de şedinţă nr.51/27 din 28.10.2008, Comitetul
de Direcţie al CEC Bank a luat act de furtul produs în data de 24.10.2008 din
gestiunea reclamantei şi a hotărât „cercetarea disciplinară de urgentă a
acesteia urmată de desfacerea contractului individual de muncă …. pentru
încălcarea reglementarilor interne şi conduita neglijentă în timpul serviciului”.
Ulterior acestei date, la nivelul pârâtei s-a constituit Comisia de
cercetare disciplinară a reclamantei, prin decizia nr.49/10.11.2008, reclamanta
a fost convocată în aceeaşi zi pentru cercetare şi a dat a treia notă explicativă
în data de 17.11.2008.
Prin referatul nr.10719/17.11.2008 Comisia de disciplină formată din
3 persoane, a propus cu majoritatea conducerii unităţii, aplicarea sancţiunii
desfacerii contractului de muncă al reclamantei
Analizând starea de fapt în lumina prev.art.63, art.267 Codul Muncii
şi art.43 din Regulamentul Intern, instanţa a constat că acestea nu au fost
respectate.
Astfel, din conţinutul procesului verbal de şedinţă nr.51/27 din
28.10.2008 rezultă fără echivoc faptul că măsura desfacerii contractului
individual de muncă al reclamantei a fost dispusa în mod direct de către
Comitetul de Direcţie al băncii, în lipsa şi anterior efectuării vreunei proceduri de
cercetare disciplinară, aşa cum este aceasta definită în Codul Muncii.
Individualizarea sancţiunii ce a fost aplicată reclamantei a fost
prestabilită şi nu a fost circumstanţiată în nici un fel de către Comitetul de
Direcţie, deşi la momentul întrunirii şedinţei, la dispoziţia acestora existau, sau
trebuiau să existe, atât prima notă explicativă a reclamantei cât şi referatul
Direcţiei de control nr. 10069/27.10.2008, acte în care au fost pe larg detaliate
împrejurările concrete ale săvârşirii furtului.
In plus, la data dispunerii măsurii de concediere disciplinară
(27.10.2008) Comisia de cercetare nu fusese constituită, numirea comisiei fiind
făcută doar prin Decizia nr. 49/10.11.2008, iar reclamanta nu fusese convocată
la cercetarea prealabilă.
Efectuarea pur formală a procedurii de cercetare disciplinară în
cazul reclamantei, ulterior luării deciziei de sancţionare cu desfacerea
disciplinară a CIM, rezultă şi din ignorarea de către conducerea pârâtei a
împrejurării că la nivelul Comisiei de disciplină nu a existat un punct de vedere
unanim cu privire la sancţiunea efectivă ce ar fi trebuit aplicată după o
circumstanţiere efectivă a abaterii.
Instanţa a reţinut că aceste încălcări echivalează cu lipsa efectuării
procedurii de cercetare disciplinară prealabilă, sub aceste aspecte, decizia de
sancţionare fiind lovită de nulitate absolută.
Cu privire la temeinicia Deciziei de concediere nr.120/2008, s-a
reţinut că aceasta a fost emisă pentru încălcarea de către reclamantă a
prevederilor Normelor şi Procedurilor interne privind securitatea bunurilor şi
valorilor şi cea privind operaţiunile de casă, prin părăsirea locului de muncă,
neînchiderea şi neasigurarea valorilor şi numerarului din gestiunea sa,
determinând prin acţiunile sale de neglijentă în serviciu, crearea condiţiilor
săvârşirii unui furt.
Instanţa, analizând existenta abaterii disciplinare şi a vinovăţiei
reclamantei a opinat că atât din notele explicative luate reclamantei cât şi din
rapoartele întocmite de Direcţia de control rezultă cu certitudine că fapta
reclamantei a fost pe larg circumstanţiată de contextul zilei de 24.10.2008, în
sensul că reclamanta era singura casieră din agenţie, că a avut în acea zi un
număr mare de operaţiuni pe care trebuia să le supună spre verificare la fiecare
3 ore, că în măsura în care acest lucru a fost posibil, a îndeplinit la timp toate
obligaţiile de serviciu, în acest context, reclamantei nerevenindu-i culpa
exclusivă a favorizării săvârşirii furtului.
S-a concluzionat că pârâta nu a făcut aplicarea prev.art.266 Codul
muncii în ce priveşte stabilirea gradului de vinovăţie al reclamantei şi nici nu a
analizat abaterea în funcţie de consecinţele faptei sale, decizia de concediere
fiind netemeinică.
Sentinţa a fost modificată prin Decizia nr. 276/2010 a Curţii de Apel
Alba Iulia, ca urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă, în sensul
respingerii acţiunii formulate de reclamantă, instanţa de recurs constatând că
decizia şi procedura prealabilă concedierii respectă dispoziţiile imperative ale
art. 63 şi 267 – 268 C. muncii, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei acesteia, iar
hotărârea instanţei de fond s-a bazat pe o interpretare eronată a dispoziţiilor
legale incidente şi a situaţiei de fapt.
3
