Desfiintare post sofer Concediere Despagubiri Drepturi salariale


Curtea de apel Brasov, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, decizie civilă nr. 171/M, sedinţa publică de la 19 februarie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 1258/2007, Tribunalul B r a ş o v a dispus următoarele:

A admis in parte contestatia formulata de contestatorulD. D.-P.,domiciliat in mun.B,str.(…)_ nr.38(…)5, .B, .1,jud.B,in contradictoriu cu intimateles.c.E. SA,cu sediul in mun.B,_ E. nr.239,sector 1,B sis.c.E. SA-Zona E. B,cu sediul in mun.B,str.(…) nr.15 B,jud.B.

A obligat pe intimate sa plateasca in solidar contestatorului suma de592 RON,cu titlu de drepturi salariale restante,aferente perioadei de preaviz. Obliga pe intimate sa plateasca in solidar contestatorului suma de3933,68 RON,reprezentand contravaloarea bruta actualizata a 546 de ore suplimentare,efectuate in perioada iunie 2003-mai 2006,suma ce va fi actualizata in continuare,prin aplicarea indicelui de inflatie,incepand cu luna aprilie 2007 si pana la data platii efective. A obligat pe intimate sa plateasca in solidar contestatorului suma de3396 RON,reprezentand contravaloarea a trei salarii medii nete,conform prevederilor CCM la nivel de E.. A obligat pe intimate sa plateasca in solidar contestatorului suma de 1000 RON,cu titlu de cheltuieli de judecata.

A respins restul pretentiilor contestatorului.

A respins cererea intimatelor de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecata,ca nedovedita

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatorul a fost angajatul s.c.E. S.A. B-Sucursala E. B,in calitate de conducator auto.

Prin Decizia nr.107 din data de 16.05.2006 emisa de intimata s.c.E. S.A. s-a dispus desfacerea contractului individual de al contestatorului,in baza art.65 si art.66 din C o d u l m u n c i i. In aceasta decizie s-a retinut faptul ca,motivul concedierii il reprezinta desfiintarea postului ocupat de salariat,respectiv a postului de sofer,din cadrul sectiei Servicii Interne,ca urmare a reorganizarii activitatii Zonei E. B,conform programului de reorganizare a E. S.A.,aprobat prin Hotararile Consiliului de Administratie al E. S.A. din data de 07.06.2005 si din data de 09.08.2005.

Examinand decizia contestata,din punct de vedere formal, instanta constata ca aceasta nu este lovita de nulitate absoluta,deoarece contine toate elementele obligatorii prevazute de C o d u l m u n c i i,respectiv:

-motivarea in fapt si in drept a concedierii;

-mentiunea potrivit careia preavizul nu se acorda in natura,astfel incat se va achita salariatului o indemnizatie egala cu salariul de baza si celelate drepturi pe durata preavizului;(este adevarat ca decizia nu contine si durata preavizului,dar aceasta rezulta cu certitudine din dispozitiile art.48 din CCM la nivelul E.,fiind de 60 de zile,in cazul contestatorului-fila 63-vol.I);

-mentiunea referitoare la faptul ca,datorita desfiintarii tuturor posturilor din cadrul sectiei,criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere nu se pot aplica;

-mentiunea potrivit careia nu exista in cadrul societatii posturi vacante compatibile cu pregatirea salariatului,astfel incat nu i se poate oferi acestuia un alt loc de munca.

In consecinta,primul petit al actiunii nu este intemeiat.

In subsidiar,contestatorul a solicitat la petitul 2 al actiunii,anularea deciziei contestate, ca fiind nelegala si netemeinica,emisa cu nerespectarea prevederilor legale si a Contractului colectiv de munca.

Din statele de personal depuse de intimati la dosar,state existente inainte de concediere si dupa concediere(filele 111-128-vol.1) rezulta cu claritate faptul ca toate posturile desofer autoturismdin cadrul Sectiei Servicii Interne au fost desfiintate.

Aceasta desfiintare a postului contestatorului,dar si a altor salariati,a avut la baza urmatoarele acte,aflate la filele 133-150-vol.I din dosar:

-Hotararile Consiliului de Administratie a s.c.E. s.a.B din 07.06.2005 si 09.08.2005;

-Planul Social din data de 21.04.2005 intre E. si G.,prin care partile au convenit faptul ca,in vederea cresterii competitivitatii societatii pe plan international si a dezvoltarii pe termen M.,este necesara reorganizarea acesteia,prin reducerea unui numar de posturi si incetarea unor contracte individuale de munca dintre E. si Salariati;

-Proiectul de concediere colectiva din aprilie 2006.

In consecinta,concedierea contestatorului a fost dispusa de intimata s.c.E. S.A. in mod legal,cu respectarea dispozitiilor art.65 alin.2 C o d u l m u n c i i,decizia contestata nr.107din data de 16.05.2006 nefiind susceptibila de anulare.

In ceea ce priveste petitul 3 privind plata catre contestator a unor despagubiri egale cu salariile indexate,majorate si reactualizate cu indicele de inflatie si alte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei si pana la data pronuntarii hotararii,instanta il va respinge,avand in vedere respingerea petitelor 1 si 2,in virtutea principiului de drept “accesorium sequitur principalem”.

Potrivit art.50 alin.1 CCM la nivelul E.,”la concediere din motive care nu tin de persoana salariatului,angajatorul ii plateste,functie de vechimea acestuia,o indemnizatie minima de concediere …de trei salarii medii nete.”

Alineatul 4 din acelasi articol dispune ca “prevederile domeniului vizat in prezentul articol se completeaza cu prevederile Planului Social insusit de parti”.(fila 78-vol.I)

Punctul 4 din Planul Social prevede ca ,in cazul plecarilor non-voluntare,angajatii E. vor primi “…12 salarii(medii brute)”.

In consecinta,sustinerea reclamantului este intemeiata,acesta avand dreptul atat la cele 3 salarii medii nete prevazute de CCM la nivelul E.,si de cele 12 salarii medii brute,prevazute de Planul Social.

Deoarece intimata a acordat contestatorului contravaloarea a 12 salarii medii brute,avand in vedere dispozitiile Planului Social,instanta apreciaza ca petitul 4 al actiunii este intemeiat,urmand sa le oblige pe parate sa plateasca contestatorului suma de3396 lei,reprezentand contravaloarea a trei salarii medii nete,conform art.50 din CCM la nivel de E.,conform expertizei efectuate in cauza.(fila 7-vol.II)

In ceea ce priveste petitul 5 din actiune,privind obligarea intimatelor la plata integrala a drepturilor salariale,reprezentand sporuri(vechime in munca,in si spor de lucru peste program),precum si bonuri de masa in cuantum de 7,15 RON,corespunzatoare perioadei de preaviz de 60 de zile lucratoare,instanta constata ca acesta este intemeiat in parte,pentru urmatoarele considerente:

In ceea ce priveste plata drepturilor salariale pe perioada de preaviz(exceptand bonurile de masa),contestatorul arata ca a incasat doar indemnizatia egala cu salariul de baza,nu si celelate drepturi salariale,reprezentand sporuri.

Intimata nu a depus la dosar dovada achitarii drepturilor salariale pe perioada de preaviz,pentru ca instanta sa poata verifica sustinerile contestatorului.

Deoarece acesta din urma recunoaste ca a primit o indemnizatie egala cu salariul de baza,fara sporurile aferente,iar intimatele,carora le revine sarcina probei in litigiile de munca,nu au facut dovada achitarii sporurilor,instanta va obliga pe intimate sa plateasca contestatorului doar aceste sporuri la salariul de incadrare(2 salarii-perioada de preaviz a fost de 2 luni),conform calculului efectuat de expert,adica suma de 592 RON(296 lei X 2).(fila 9-vol.II)

Deoarece contestatorul nu a fost la lucru in perioada de preaviz,acordandu-i-se acesta in natura,el nu are dreptul la tichete de masa.

Prevederile art.69 din CCM la nivelul E.,precum si ale art.118 alin.1 C o d u l m u n c i i,potrivit carora salariatii pot efectua munca suplimentara,numai la solicitarea angajatorului,instanta retine ca,desi nu s-a dovedit in cauza cererea expresa a angajatorului privind efectuarea de ore suplimentare,in masura in care insa acestea sunt efectiv prestate de catre reclamanta,acestea trebuie platite.

In consecinţa,deoarece s-a dovedit in cauza efectuarea de ore suplimentare,instanţa le va obliga pe intimate sa plătească reclamantei suma de3933,68 RON,reprezentand 546 ore suplimentare in cuantum actualizat.

Cererea referitoare la actualizarea sumei acordate conform indicelui de inflaţie este întemeiata, având in vedere prevederile art.1082 si art.1073 C.civ.,deoarece prin neplata drepturilor de natura salariala s-a creat contestatorului un prejudiciu constând in lipsa de folosinţa a banilor.

Astfel,pentru perioada martie-aprilie 2006,contestatorul a beneficiat de tichete de masa,iar,din interpretarea dispoziţiilor Legii nr.142/1998,rezulta ca nu i se poate acorda si diurna,pentru zilele in care a beneficiat de aceste tichete.(filele 12,45-vol.II)

G. de toate considerentele de fapt si de drept arătate anterior,instanţa va admite in parte contestaţia,va obliga pe intimate sa plătească in solidar contestatorului suma de592 RON,cu titlu de drepturi salariale restante,aferente perioadei de preaviz,va obliga pe intimate sa plătească in solidar contestatorului suma de3933,68 RON,reprezentând contravaloarea actualizata a 546 de ore suplimentare, va obliga pe intimate sa plătească in solidar contestatorului suma de3396 RON,reprezentând contravaloarea a trei salarii medii nete,conform CCM la nivel de E. si va respinge restul pretenţiilor contestatorului.

Împotriva cestei sentinţe a formulat recurs reclamantul în termen, motivat.

În motivele de recurs, sentinţa este criticată pentru următoarele:

1. Decizia de concediere nu conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 74(1), 65(1), 70(2) lit.d C o d u l m u n c i i, iar măsura dispusă nu este reală.

2. Despăgubirile pe acre trebuie să le primească recurentul sunt de 16.023 lei, drepturi salariale, conform expertizei.

3. În mod greşit nu i s-au acordat contravaloarea tichetelor de masă.

Solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii pretenţiilor în integralitate.

Împotriva sentinţei a formulat recurs şi pârâta(…) E. SA Bîn termen, motivat.

În motivele de recurs se invocă următoarele:

1. Sentinţa este greşită sub aspectul acordării drepturilor salariale cuvenite perioadei de preaviz.

2. În mod greşit s-au acordat drepturile salariale reprezentând ore suplimentare, neexistând dovezi cu privire la acestea . Foile de parcurs nu sunt ştampilate de unitate.

Pentru munca peste program unitatea acordă spor la salariu.

3. Cu privire la acordarea de către instanţă a trei valori nete pe E., în conformitate cu art. 50 din CCM, se susţine că instanţa de fond nu a valorificat în mod întemeiat expertiza care menţiona că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile de cumulare matematică a celor două sume.

Faţă de recursul promovat de recurentul reclamant,_ E. SA Zona E. B a formulat întâmpinare susţinând respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea formulată de recurentul contestator D. D. P. faţă de recursul_ E. SA se susţine respingerea ca nefundat a recursului intimatei .

Cu privire la recursul formulat de contestatorul D. D. instanţa reţine că nu este fondat.

Măsura restructurării postului reclamantului a avut la bază programul de reorganizare aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al E. SA din data de 7.06.2005 şi 9.08.2005, program pe care instanţa de judecată nu are competenţa de a-l cenzura. Este atributul exclusiv al conducerii fiecărei societăţii comerciale, de a aprecia măsurile care se impun a fi luate pentru eficientizarea activităţii şi o buna organizare a acesteia, potrivit scopului şi obiectului de activitate. Au fost respectate astfel dispoziţiile art. 65 din C o d u l m u n c i i, şi întrucât prin desfiinţarea posturilor de şofer, s-au avut în vedere toate posturile, inclusiv al reclamantului, astfel că măsura luată, nu a avut în considerare, persoana reclamantului, ci postul în sine. Acest lucru este confirmat prin înscrisul de la fila 39 dosar recurs, în care sunt desfiinţate posturile de şofer, inclusiv al reclamantului şi se procedează la externalizarea activităţii de mentenenţă – pază.

A fost respectată aşadar condiţia privind caracterul real şi serios al restructurării, care aşa cum am arătat mai sus, s-a întemeiat pe o hotărâre a consiliului de administraţie, abilitat în acest sens.

În ceea ce priveşte critica legată de nulitatea deciziei nr. 107 din 16.05.2006, din analiza acesteia, rezultă că au fost respectate dispoziţiile imperative prevăzute de art. 268 din C o d u l m u n c i i, astfel că nu operează nulitatea absolută invocată de reclamant.

Cu privire la motivul de recurs invocat de contestatorul D. D. prin care se solicită acordarea sumei de 16.023 lei cu titlu de drepturi salariale, conform expertizei, instanţa constată că pentru perioada de preaviz, la fond s-a dispus corect cu privire la sumele acordate .

S-a recunoscut de către contestator că a primit o indemnizaţie egală cu valoarea salariului de bază pentru perioada de preaviz însă fără sporurile acordate de drept de unitate pentru disponibilizare şi faţă de acestea dispoziţiile instanţei de fond este corectă, deoarece se fundamentează pe concluziile raportului de expertiză care cuantifică sporurile cuvenite lunar pentru preaviz la suma de 296 lei.

Acordarea drepturilor salariale pe perioada preavizului constituie un motiv de critică şi pentru recursul formulat de_ E. SA. Se susţine că s-au calculat aceste drepturi conform art. 3 din decizia de concediere, iar instanţa de fond a acordat de două ori aceleaşi drepturi.

Se constată însă că instanţa de fond a acordat exact totalul sporurilor ( 15% spor vechime, 5% spor petrol, 10% spor M.) calculate de expert

la ObiectivulIIIdin expertiză reprezentând suma de 296 lei /lună x 2 luni durata preavizului = 592 lei diferenţe drepturi salariale aferente perioadei de preaviz pentru care există dovada plăţii către contestator.

Prin urmare, pentru aceste considerente acest motiv de recurs invocat de_ E. SA va fi respins. Acordarea unor drepturi suplimentare peste această sumă aşa cum pretinde recurentul contestator în motivele de recurs ar încălca dispoziţiile art. 3 din decizia de concediere care a fost menţinută de instanţă drept pentru care şi acest motiv de recurs va fi respins.

Pe de altă parte, în recursul la obiecţiuni, expertul precizează că foile de parcurs folosite ca dovadă a orelor suplimentare au ştampila S. a intimatei deci aceasta are cunoştinţă de acestea.

Cu privire la acordarea contravalorii bonurilor de masă, instanţa constată recursul contestatorului nefondat.

În mod corect a apreciat instanţa de fond faptul că bonurile de masă nu se acordă decât în condiţiile în care angajatul prestează efectiv activitate în cadrul unităţii angajatoare, lucru care în cauză nu s-a realizat.

Cu privire la soluţionarea pretenţiilor contestatorului constând în plata diurnei pentru deplasări, se constată că în mod corect a interpretat instanţa de fond dispoziţiile Legii 142/1998 constatând că nu pot fi acordate şi tichete de masă şi diurnă pentru zilele în care şoferii se fală în delegare sau detaşare, aceste zile neconsiderându-se ziler lucrate.

Pentru aceste considerente recursul contestatorului va fi respins.

Cu privire la recursul_ E. SA instanţa reţine neîntemeiată critica referitoare la acordarea drepturilor salariale reprezentând ore suplimentare . Aceste ore suplimentare lucrate în zilele de odihnă, sărbători legale şi alte zile libere se pot dovedi cu price mijloace de probă cum s-a procedat şi în speţă ( martori, înscrisuri).deoarece aceste drepturi sunt distincte şi nu se confundă cu orele suplimentare .lucrate în timpul programului normal de lucru, în cadrul zilelor lucrătoare. În consecinţă, au fost corect acordate.

Cu privire la motivul de recurs formulat de recurenta_ E. SA faţă de acordarea a trei salarii nete pe E. în conformitate cu art 50 din CCM, instanţa constată dispoziţiile instanţei de fond corecte.

Potrivit art. 6 din decizia de concediere, indemnizaţia de concediere va fi acordată în conformitate cu art 50 din CCM completate cu prevederile Planului Social.

Conform planului Social art 4 completat prin prevederile amendamentului din 9.01.2006 indemnizaţia de concediere se stabileşte în funcţie de vechimea în E..

Pentru vechimea sa, conform expertizei f-8 vol. II dosar Tribunal, contestatorul, pe lângă drepturile dispuse în decizia de concediere mai beneficiază de 3 salarii medii nete pe E. conform art. 50 din CCM .

Trebuie remarcat că amendamentul

la PlanulSocialîncheiat în 13.09.2006 într E. SA şi Sindicatul E. care prevede că„ voinţa comună a părţilor la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin 1 din CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin . 1 din CCM” nu se aplică în cauză deoarece a intervenit după decizia de concediere a contestatorului.

În consecinţă şi acest motiv de recurs este nefondat.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă instanţa va respinge ambele recursuri şi va dispune restituirea cauţiunii plătită pentru susţinerea cererii de suspendare a executării dispoziţiilor sentinţei de fond, către recurenta_ E. SA.