Tribunalul Olt prin sentinţa civilă nr. 576 de la 28 februarie 2013 a respins contestaţia formulată de contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT In CONSTRUCŢII Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Contestatorul a fost angajat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii-Teleorman, începând cu data de 17.10.1994 în funcţia de inspector de specialitate, gradul I, iar în cadrul ISC -Olt din data de 01.07.2010, raporturi de muncă care au încetat la data de 30.03.2012, prin decizia nr.280/29.03.2012, temeiul concedierii fiind dispoziţiile art.65 alin.1 – motive neimputabile acestuia.
Lecturând decizia de concediere s-a constatat că a avut loc restructurarea şi reorganizarea Inspectoratului Teritorial în construcţii, potrivit OUG 93/2011 HG 1157/2011 şi decizie secretarului General nr.897/2011.
La data de 29.11.2011 petentul contestator a fost notificat asupra faptului că I.S.C. a fost legal desfiinţată ca urmare a adoptării O.U.G. nr.93/2011 şi a H.G. nr.1157/ 2011, şi că sa înfiinţat Compartimentul Control şi Inspecţie pentru calitatea Lucrărilor de Construcţii Olt din cadrul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia şi că postul ocupat de contestator a fost desfiinţat. Totodată i s-a adus la cunoştinţă că pentru a se încadra în noua schemă de personal ce conţine 7 posturi de execuţie ca şi inspector de specialitate, trebuie să promoveze un concurs/examen organizat la nivel naţional.
La data de 30.11.2011 prin cerere formulată (fila 53 din dosar), contestatorul a solicitat înscrierea la concursul organizat pentru ocuparea postului de inspector de specialitate gradul I. Cererea a fost formulată ca urmare a notificării nr.12133/29.11.2011 (fila 55 aflată la dosarul cauzei) emisă de angajator prin care i s-a adus la cunoştinţă că în statul de funcţii în cadrul Compartimentului Control şi Inspecţie pentru calitatea Lucrărilor de Construcţii Olt din cadrul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia, există şapte posturi de inspectori în specialitate.
Potrivit acestor prevederi legale, instanţa a constatat că măsura concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
La alin.2 din acelaşi text se menţionează că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Textul de lege menţionat este incident în cauza de faţă câtă vreme în cuprinsul deciziei se face referire la aceasta, iar potrivit art.3 alin.1 din OUG nr.93/2011, încetarea contractelor individuale de muncă, drept urmare a aplicării prevederilor art.1 se face cu respectarea termenelor şi procedurilor prevăzute de legislaţia muncii şi protecţiei sociale în vigoare.
Prin H.G. nr.1157 din 25.11.2011 a fost modificată H.G. nr.1335/2010 în sensul că numărul maxim de posturi aprobat pentru Inspectoratul de Stat în Construcţii a fost de 750 -prin restructurarea şi desfiinţarea în condiţiile legii a unui număr de 125 de posturi.
In baza acestor modificări ale H.G. nr. 1335/2010 a fost emis Ordinul nr.2973 din
29.11.2011 de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului prin care s-a aprobat structura organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii.
Prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr.2973/29.11.2011 a fost aprobată structura organizatorică detaliată, statul de funcţii al aparatului central şi al direcţiilor regionale din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii – I.S.C.
La aceeaşi dată, 29.11.2011, prin Decizia nr.897 a Secretarului General al I.S.C. a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Regulament, în termen de maxim 3 zile de la aprobarea prin ordin al ministrului a statului defuncţii (adică la data de 29.11.2011) se va demara procedura de organizare a concursului/examenului pentru ocuparea posturilor din structurile supuse restructurării/reorganizării.
In temeiul dispoziţiilor OUG 93/2011 privind modificarea şi completarea OG 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii şi HG 1157/2011 Inspectoratul Judeţean în Construcţii Olt, a fost desfiinţat şi s-a înfiinţat Compartimentul Control şi Inspecţie pentru calitatea Lucrărilor în Construcţii Olt, în cadrul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud Vest Oltenia.
In conformitate cu Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului nr. 2973/2011 pentru aprobarea statului de funcţii al Inspectoratului de Stat în Construcţii la nivelul noii structuri înfiinţate prin desfiinţarea ISC Olt şi crearea Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia, postul de inspector de specialitate gr. I din cadrul Compartimentului Control Urbanism, Amenajarea Teritoriului şi Autorizarea Executării Lucrărilor din cadrul Serviciului Control şi Inspecţie pentru Calitatea Lucrărilor de Construcţii Olt, ocupat de contestator a fost desfiinţat.
În noul stat de funcţii aprobat prin ordinul amintit, în cadrul Compartimentului Control şi Inspecţie pentru calitatea Lucrărilor de Construcţii Olt, din subordinea Direcţiei Regionale în Construcţii Sud Vest Oltenia, au fost prevăzute 7 posturi de execuţie de inspectori de specialitate.
Potrivit art. III al. 2 din OUG 93/2011 şi art. II alin. 1 din HG 1157/2011, încadrarea personalului în noua structură organizatorică se face numai prin promovarea unui concurs/examen, cadrul legal de organizare şi desfăşurare a acestuia fiind prevăzut de Regulamentul aprobat prin decizia secretarului general nr. 897/2011.
La art. 1 alin. 6 din regulament se prevede că pentru ipoteza în care în cadrul unei structuri supuse reorganizării sau restructurării din cadrul ISC există un post sau posturi de aceeaşi categorie, clasă si/sau grad profesional, ocupat de un singur angajat sau de un număr de angajaţi inferior numărului de posturi existent, acesta/aceştia vor susţine proba de examen, fiind admişi angajaţii care au obţinut nota finală minim 7.
Participând la concurs contestatorul a obţinut calificativul respins.
Cu toate că posturile scoase la concurs nu au fost ocupate în totalitate, nota obţinută de contestator fiind sub 7 nu a permis ocuparea celor rămase vacante
Edificatoare în acest sens sunt şi prevederile art. 4 al. 4 din Regulamentul aprobat prin decizia 897/2011 potrivit căruia posturile rămase neocupate se declară vacante, urmând să se comunice candidatului care a obţinut nota finală imediat inferioară, dar cel puţin nota minimă
7.
Susţinerea potrivit căreia contestatorul nu ar fi trebuit să susţină concursul deoarece postul său există în noua structură organizatorică, nu poate fi reţinută de către instanţă, deoarece din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Regulament rezultă că nu sunt supuşi procedurii de concurs doar acei salariaţi care provin din structuri total desfiinţate, respectiv acei salariaţi, pentru care nu mai există posturi de aceeaşi categorie, clasă si/sau grad profesional cu posturile ocupate anterior, pentru care se dispune încetarea contractului de muncă.
Potrivit prevederilor art. II al. 2 din HG 1157/2011 procedurile legale de restructurare şi reorganizare a ISC trebuiau aplicate în termen de minim 30 de zile de la intrarea în vigoare a HG 1157/2011, respectiv începând cu 28.11.2011, când s-a publicat în Monitorul Oficial actul normativ în discuţie, interpretarea corectă a acestor prevederi fiind aceea că procedura de reorganizare şi restructurare la nivelul ISC trebuia desfăşurată înăuntrul termenului de 30 de zile şi nu la expirarea acestuia .
Greşit s-a susţinut de contestator, nerespectarea prevederilor privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului, având în vedere că informaţiile privitoare la concurs au fost publicate pe site-ul ISC încă din data de 21.11.2011, după intrarea în vigoarea OUG 93/2011, la data de 30.11.2011, contestatorul fiind notificat cu privire la desfiinţarea postului şi posibilitatea înscrierii la concursul din data de 05.12.2011.
Este lipsit de relevantă faptul că această notificare în vederea înscrierii la concursul din 05.12.2011 i-a fost efectiv adusă la cunoştinţă la data de 30.11.2011, contestatorul neavând la dispoziţie 3 zile lucrătoare pentru a transmite cererea de înscriere la concurs, în condiţiile în care timpul rămas i-a permis să-si manifeste opţiunea de a se înscrie la concurs si, mai mult, chiar s-a prezentat la concurs, punctajul obţinut nepermiţându-i ocuparea unuia din cele 7 posturi din noua structură organizatorică.
De altfel se poate constata că până la demararea acestui litigiu contestatorul nu a avut obiecţii în privinţa modului de organizare şi desfăşurare a concursului, nu a solicitat anularea concursului şi reluarea procedurii de concurs, astfel că aceste critici invocate direct în faţa instanţei nu pot fi primite.
Neobţinând nota minimă cerută de regulament, angajatorul a fost în imposibilitate de a proceda la angajarea contestatorului pe unul din cele 7 posturi de inspector de specialitate, fapt care a dus la încetarea contractului individual de muncă.
Cum în speţă s-a dispus concedierea întemeiată pe dispoziţiile art. 65 din C. Muncii, aplicate în speţă, salariaţilor din instituţiile şi autorităţile publice nu li se aplică procedura concedierilor colective, obligaţia de a proceda la reîncadrarea personalului în noua structură organizatorică se realizează numai ca urmare a promovării concursului/examenului fiind statuată în termeni imperativi, în dispoziţiile legale amintite anterior.
S-a impus precizarea că decizia de concediere nu a avut ca temei doar prevederile art. 65 al. 1 Codul Muncii ci este şi consecinţa aplicării unor dispoziţii cu caracter special ( OG 63/2001, OG. 93/2011, HG 1335/2011 modificată prin HG 1557/2011, Ordinul 2973 /29.11.2011 al MDRT, Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 44/2012 emis de MRDT) redate în cuprinsul deciziei atacate, aplicarea coroborată a acestor prevederi este statuată în Regulament, la art. 4 al. 1 .
În ceea ce priveşte termenul de preaviz sunt de asemenea, s-a reţinut că notificarea primită de contestator cu privire la desfiinţarea postului şi posibilitatea înscrierii la concurs constituie preaviz nu numai pentru situaţia neprezentării la concurs ci şi pentru cazul nepromovării concursului, fără promovarea concursului nefiind posibilă încadrarea în noua structură.
Instanţa a concluzionat că, postul ocupat iniţial de contestator a fost efectiv desfiinţat, iar desfiinţarea acestuia a avut fără tăgadă o cauză reală şi serioasă, şi anume reorganizarea dispusă prin OUG nr. 93/2011 şi HG nr. 1157/2011 în vederea eficientizării activităţii instituţiilor din domeniul construcţiilor, ţinând cont de condiţiile prezente ale economiei, luând în considerare constrângerile bugetare impuse de efectele crizei economice şi necesitatea implementării unor măsuri unitare la nivelul tuturor instituţiilor, aşa cum se arată în cuprinsul actelor normative respective, încadrarea în noua structură fiind permisă numai ca urmare a promovării concursului, condiţie neîndeplinită de contestatoare.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul M. I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că la pronunţarea sentinţei nu s-au avut în vedere dispoziţiile art.75 alin.1 Codul muncii coroborat cu dispoziţiile art.61 lit.c şi d, art.65 şi art.66 Codul muncii, raportat la art. III alin.2 din OUG nr.93/2011.
Arată că instanţa de fond a reţinut în mod cronologic raporturile de muncă pe care le-a avut în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, în funcţia de inspector de specialitate gradul I, iniţial începând cu data de 17.10.1994 până la data de 01.10.2010 I.S.C. Teleorman, ulterior începând cu data de 01.07.2010 până la data de 30.03.2012, în cadrul I.S.C. Olt.
Precizează că, deşi a analizat decizia de concediere şi temeiul în baza căruia a fost emisă (art.65 alin.1 Codul muncii), din punct de vedere al condiţiilor prealabile concedierii, instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile speciale aplicabile efectiv, respectiv art.III alin.2 din OUG nr.93/2011, pentru modificarea şi completarea OG nr.63/2011, privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii.
Constatând că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut la bază o cauză reală, conform art.65 alin.2 Codul muncii prin raportare la cuprinsul deciziei, prima instanţă, atunci când a analizat condiţiile legale de restructurare şi încetare a raporturilor sale de muncă a apreciat fără temei legal că intimata ar fi respectat termenul de preaviz conform modificării din data de 29.11.2011.
Mai arată că instanţa de fond nu a lămurit situaţia noilor substructuri fără personalitate juridică din cadrul direcţiilor regionale denumite compartimente de control şi inspecţie pentru calitatea lucrărilor în construcţii.
Nici OUG nr.93/2011 şi HG nr.1335/2011, pe care instanţa le-a avut în vedere la pronunţarea sentinţei, nu lămuresc clar situaţia substructurilor din cadrul direcţiilor regionale, neputându-se deduce dacă acestea sunt structuri nou înfiinţate sau reprezintă structurile anterioare reorganizate, din fostele Inspectorate de Stat în Construcţii Judeţene. OUG nr.93/2001 nu defineşte noţiunea de structură nouă organizată şi structură desfiinţată, întrucât încetarea raporturilor de muncă potrivit aceloraşi norme s-a realizat în mod diferit în funcţie de structurile nou înfiinţate şi structurile total desfiinţate.
Dacă în situaţia structurilor desfiinţate nu se aplică dispoziţiile Regulamentului aprobat prin decizia nr.897/29.11.2011, conform art. III alin.1, instanţa trebuia să aibă în vedere că decizia de concediere este nelegală în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art.65 alin.1 Codul muncii.
Consideră că, în situaţia în care instanţa a constatat că Regulamentul aprobat prin decizia nr.897/2011 se aplică pentru încadrarea personalului în noua structură organizatorică a I.S.C. trebuia să stabilească regimul juridic al raporturilor de muncă şi al unităţii astfel înfiinţate, pentru a clarifica dacă reclamantul avea sau nu obligaţia parcurgerii procedurii privind participarea la concurs.
Apreciază că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art.4 alin.3 din Regulamentul aprobat prin decizia nr.897/2011, raportat la dispoziţiile art.75 alin.1 din Codul muncii în privinţa respectării procedurii termenului de preaviz.
Conform art.75 alin.1 Codul muncii – concedierea salariatului nu se poate realiza decât cu respectarea termenului de preaviz care nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.
Momentul de la care se calculează termenul de preaviz în situaţia de faţă trebuie analizat în funcţie de dispoziţiile art.4 alin.3 din Regulamentul aprobat prin decizia nr.,897/2011.
Arată că dacă s-ar fi apreciat că I.S.C. Olt, structura în cadrul căreia reclamantul a ocupat postul de inspector, a fost reorganizată într-o nouă structură, reclamantul având obligaţia de a participa la concurs, instanţa trebuie să aibă în vedere că preavizul nu se putea emite decât după finalizarea concursului, conform art.4 alin.3 din Regulament.
Recurentul mai arată că a îndeplinit obligaţia pozitivă de a se înscrie la concurs, astfel încât notificarea din data de 29.11.2011, anterioară şi înscrierii la concurs nu poate fi echivalentă cu un preaviz conform dispoziţiilor art.4 alin.3 din Regulament şi art.75 aslin.1 Codul muncii. Potrivit art.4 alin.3 din Regulament perioada de preaviz se stabileşte în raport de finalizarea concursului/examenului şi nu în raport de data emiterii notificării anterior organizării concursului.
Pentru aceste motive, având în vedere că decizia de concediere a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art.65 alin.1 şi art.76 alin.1 coroborat cu art.61 lit.c şi d, art.65-66 Codul muncii, aceasta este lovită de nulitate, astfel încât în temeiul art.312 alin.1şi 3 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate şi apărărilor formulate, în raport de dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, recursul este fondat, din următoarele considerente:
Curtea, reţine că, instanţa de fond a analizat decizia de concediere şi temeiul în baza căruia a fost emisă (art.65 alin.1 Codul muncii), din punct de vedere al condiţiilor prealabile concedierii, însă instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile speciale aplicabile efectiv, respectiv art. III alin.2 din OUG nr.93/2011, pentru modificarea şi completarea OG nr.63/2011, privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii.
Astfel, constatând că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut la bază o cauză reală, conform art.65 alin.2 Codul muncii prin raportare la cuprinsul deciziei, prima instanţă, atunci când a analizat condiţiile legale de restructurare şi încetare a raporturilor sale de muncă a apreciat fără temei legal că intimata ar fi respectat termenul de preaviz conform modificării din data de 29.11.2011.
În speţă, notificarea nr. 12 133 emisă de ISG la 29. 11. 2011 a fost înregistrată la registratura locului de muncă al recurentului-contestator sub nr. 1844 în data de 30. 11. 2011, dată la care i-a şi fost comunicată petentului, iar în alineatul final al notificării se menţionează că acestuia îi încetează contractul individual de muncă la expirarea celor 20 zile de preaviz, în situaţia în care contestatorul nu promovează concursul de ocupare a unui post de inspector în noua structură organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii, concurs ce a fost organizat în data de 05. 12. 2011.
În aceeaşi notificare, contestatorul a fost înştiinţat că postul său a fost desfiinţat, ceea ce înseamnă că, la data de 30.11.2011, când i s-a comunicat notificarea postul recurentului nu mai exista; astfel, că, dacă postul pe care a funcţionat contestatorul era deja desfiinţat, care era rolul notificării, intimata nu a explicat cum nu a explicat nici care a fost postul pe care a funcţionat şi a fost plătit contestatorul până la data de 29 martie 2012 când a operat încetarea raporturilor de muncă.
Nefiind alte precizări în dosar, se înţelege că recurentul a funcţionat pe acelaşi post de inspector de specialitate gr I până la data intervenirii încetării raporturilor de muncă, adică 5 martie 2012, ceea ce înseamnă că la 29 noiembrie 2011, postul nu era desfiinţat, aşa cum a fost anunţat prin notificarea 12 133/2011; instanţa de fond nu a lămurit situaţia noilor substructuri fără personalitate juridică din cadrul direcţiilor regionale denumite compartimente de control şi inspecţie pentru calitatea lucrărilor în construcţii.
Nici OUG nr.93/2011 şi HG nr.1335/2011, pe care instanţa le-a avut în vedere la pronunţarea sentinţei, nu lămuresc clar situaţia substructurilor din cadrul direcţiilor regionale, neputându-se deduce dacă acestea sunt structuri nou înfiinţate sau reprezintă structurile anterioare reorganizate, din fostele Inspectorate de Stat în Construcţii Judeţene.
Curtea, constată că OUG nr.93/2001 nu defineşte noţiunea de structură nouă organizată şi structură desfiinţată, întrucât încetarea raporturilor de muncă potrivit aceloraşi norme s-a realizat în mod diferit în funcţie de structurile nou înfiinţate şi structurile total desfiinţate.
Astfel, conform Notificării nr. 12 133/29. 11. 2011, Inspectoratul Judeţean în Construcţii Olt s-a desfiinţat luând fiinţă Compartimentul Control şi Inspecţie pentru Calitatea Lucrărilor de Construcţii Olt, deci o subunitate în cadrul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia, iar în situaţia structurilor desfiinţate nu se aplică dispoziţiile Regulamentului aprobat prin decizia nr.897/29.11.2011, conform art. III alin.1, instanţa trebuia să aibă în vedere că decizia de concediere este nelegală în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art.65 alin.1 Codul muncii.
În acest context, se apreciază că dacă şi contestatorul ar fi trebuit să participe la concurs, atunci angajatorul trebuia să lămurească fără nici un dubiu raportul juridic de muncă al contestatorului în vechea structură, astfel că, sub acest aspect, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art.4 alin.3 din
Regulamentul aprobat prin decizia nr.897/2011, raportat la dispoziţiile art.75 alin.1 din Codul muncii în privinţa respectării procedurii termenului de preaviz.
Conform art.75 alin.1 Codul muncii – concedierea salariatului nu se poate realiza decât cu respectarea termenului de preaviz care nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare, în speţă, momentul de la care se calculează termenul de preaviz în situaţia trebuie analizat în funcţie de dispoziţiile art.4 alin.3 din Regulamentul aprobat prin decizia nr.897/2011.
În condiţiile în care instanţa ar fi apreciat că I.S.C. Olt, structura în cadrul căreia reclamantul a ocupat postul de inspector, a fost reorganizată într-o nouă structură, (ceea ce nu e cazul, intimata însăşi afirmând că e vorba de desfiinţare, iar nu de reorganizare) reclamantul având obligaţia de a participa la concurs, instanţa trebuie să aibă în vedere că preavizul nu se putea emite decât după finalizarea concursului, conform art.4 alin.3 din Regulament.
Curtea, constată că recurentul/contestator s-a înscris la concurs, astfel încât notificarea din data de 29.11.2011, anterioară şi înscrierii la concurs nu poate fi echivalentă cu un preaviz conform dispoziţiilor art.4 alin.3 din Regulament şi art.75 aslin.1 Codul muncii. Potrivit art.4 alin.3 din Regulament perioada de preaviz se stabileşte în raport de finalizarea concursului/examenului şi nu în raport de data emiterii notificării anterior organizării concursului.
În considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul fiind fondat, urmează a fi admis, se va modifica sentinţa în sensul că urmează a se admite contestaţia, va fi anulată decizia de concediere nr.280/29.03.2012 şi se va dispune reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior, cu plata despăgubirilor egale cu salariile majorate indexate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, despăgubire cuantificată de la data concedierii până la data reintegrării efective. (Decizia nr. 7897/2013 – Secţia I civilă, rezumat judecător Florica Diaconescu)
