Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 409 din data de 20.04.2013
I. Prin sentința penală nr.64/17.01.2013, Judecătoria Brașov a hotărât :
În baza art. 178 alin. 2 și 5 C.pen. cu aplic. art.320¹ alin.7 C.pr.pen. condamnă inculpatul S T la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.71 alin.1 și 2 C.pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a (teza a II-a), b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 alin.1 C.pen., suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art.71 alin.5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a (teza a II-a), b C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.359 C.pr.pen. pune în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni.
Constată că la data de 21.07.2010 autoturismul cu numărul de înmatriculare de Bulgaria P9408AK nu avea obligatorie valabila.
În baza art.14, 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 si 999 Cod civil, admite in parte actiunile civile formulate de partile civile si dispune obligarea Biroului National Carte Verde din Bulgaria prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania la plata urmatoarelor sume de bani:
– suma de 14.000 lei cu titlu de daune materiale pentru partea civila S C
– suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S C
– suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S M
– suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S M
– suma de 2.500 lei cu titlu de daune materiale pentru partea civila S F R
– suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S F R
– suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S E
– suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S F
În baza art.14, 346 C.pr.pen. rap. la art.998 și 999 Cod civil, dispune obligarea Biroului National Carte Verde din Bulgaria prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania la plata unei prestatii periodice in favoarea partilor civile S F si S E in cuantum de 100 lei lunar pentru fiecare, incepand cu data de 21.07.2010 si pana la majoratul acestora.
În baza art.14, 346 C.pr.pen. rap. la art.998 și 999 Cod civil, dispune obligarea Biroului National Carte Verde din Bulgaria prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania la plata unei prestatii periodice in favoarea partilor civile S M si S M in cuantum de 100 lei lunar pentru fiecare, incepand cu data de 21.07.2010 si pana la majoratul acestora.
Respinge cererea formulată de Ministerul Public cu privire la prelevarea de probe biologice de la inculpat conform art.7 din Legea nr.76/2008.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezentând 50% din onorariu apărător oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Brașov
În baza art.193 alin.2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre partea civila S C si la plata sumei de 1.000 lei catre partea civila S F R.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Brașov a reținut ca stare de fapt că, în data de 21.07.2010, inculpatul a condus autovehiculul marca Mazda 626 având nr. de înmatriculare de Bulgaria P9408AK pe DN 1, dinspre Sibiu spre Brasov. În autoturism se aflau și cele două victime, împreună cu care inculpatul se întorcea din Germania. La km 199+300 m, în dimineața zilei de 21.07.2010, inculpatul a adormit la volan și a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune frontală cu autoutilitara marca Iveco cu nr. înmatriculare B-34-FRV condusă regulamentar de martorul M V. În urma impactului, autoturismul condus de inculpat a ricoșat în șanțul de pe marginea drumului, rezultând decesul numiților S C și S C, pasageri ai autoturismului condus de inculpat.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului care, în data de 21.07.2010, a condus autovehiculul marca Mazda 626 având nr. de înmatriculare de Bulgaria P9408AK pe DN 1, dinspre Sibiu spre Brasov, iar la km 199+300 m a patruns pe contrasens si a intrat in coliziune cu autoutilitara marca Iveco cu nr. inmatriculare B-34-FRV condusa regulamentar de martorul M V, rezultand decesul partilor vatamate S C si S C, pasageri ai autoturismului condus de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 C.pen.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cp, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prev. de art.72 C. pen, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală urmând a reține și dispozițiile art. 320¹ alin.7 C.pr.pen referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei.
Astfel, judecătoria a avut în vedere că infracțiunea nu este una intenționată și a fost săvârșită pe fondul oboselii extreme și nu a încălcării conștiente a unei reguli de circulație. În favoarea acestuia, au fost reținute circumstanțele de ordin personal, respectiv faptul că acesta este o persoană pe deplin integrată în societate, fără antecedente penale și îndeosebi faptul că acesta a manifestat interes pentru situația sa, s-a prezentat în fața instanței, prin întreaga sa atitudine contribuind la soluționarea cu celeritate a cauzei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat că Spitalul Clinic de Urgență Brasov s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2669,58 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor sanitare acordate inculpatului S T.
Atâta vreme cât inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru savârșirea infracțiunii de vatamare corporala asupra propriei persoane, acțiunea civilă a spitalului nu a putut fi alăturată acțiunii penale în fața instanței de judecată, motiv pentru care spitalul clinic de urgență nu a avut calitatea de parte civilă în cauză. În cazul spitalului, acesta poate solicita instanței civile repararea prejudiciului, atâta vreme cât inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală asupra propriei persoane, aspect care de altfel nici nu se poate face, din moment ce autovătămarea nu este prevazută de legea penală.
Judecătoria Brașov a mai reținut că, în cursul judecății, s-au constituit părți civile numiții S F R in calitate de sotie a victimei S C, copii minori S E si S F, S C in calitate de sotie a victimei S C si copii acestora S M si S M (declarațiile de constituire de părți civile sunt la filele 31,32 din dosarul instanței).
Judecătoria a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999 C.civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor.
Cu referire la partea civilă S C, aceasta a solicitat suma de 26.084 lei cu titlu de daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu deplasarea la Brașov, cheltuieli cu pomenirea, taxe bisericești, cheltuieli cu preoții, etc.
Din analiza tuturor chitanțelor și bonurilor fiscale depuse la dosar rezultă o sumă totală de 14.000 lei, sumă ce a fost dovedită cu înscrisuri de partea civilă.
Raportat la acestea, deși este posibil ca partea civilă sa fi cheltuit sume de bani mai mari decât acestea, astfel cum a relatat și martorul audiat, prejudiciul nu a fost dovedit sub aspectul întinderii sale, astfel că nu este determinat, împrejurare în care instanța va respinge solicitarea privind acordarea diferenței până la cuantumul solicitat de partea civilă.
Partea civilă S F R a solicitat suma de 25.000 lei cu titlu de daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu deplasarea la Brașov, cheltuieli cu pomenirea, taxe bisericești, cheltuieli cu preoții, etc.
Din analiza tuturor chitanțelor și bonurilor fiscale depuse la dosar rezultă o sumă totală de 2.500 lei, sumă ce a fost dovedită cu înscrisuri de partea civilă, confirmata și de martora audiată.
Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, prima instanță a avut în vedere că pierderea soțului, respectiv a tatălui, la începutul unei căsătorii și la o vârstă foarte fragedă pentru copii, reprezintă, în mod evident, o pierdere imensă ce nu poate fi reparată în nici un mod, acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale fiind în măsură să compenseze într-o oarecare măsură imensa pierdere suferită.
Atât pentru copii, cât și pentru soțiile victimelor, pierderile vor fi resimțite pe parcursul întregii vieți. Minorii, pe lângă faptul că nici nu înțeleg probabil ce s-a întâmplat cu tatăl lor, vor fi lipsiti de sprijinul unui tată sau de simpla prezență a acestuia în anumite momente ale vieții sale, trauma acestora fiind evident mai mare. Judecătoria Brașov a avut în vedere că daunele morale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, ci trebuie să reprezinte o reparație echitabilă pentru pierderea suferită.
În raport de aceste aspecte, prima instanță a considerat că se impune acordarea următoarelor sume cu titlu de daune morale:
– suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SC
– suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SM
– suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SM
– suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SFR
– suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SE
– suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SF
De asemenea, prima instanță a considerat întemeiată solicitarea privind plata unei prestații periodice lunare având în vedere că tatăl, în măsura în care ar fi trăit, ar fi fost obligat să asigure întreținerea minorilor cel puțin până la împlinirea vârstei de 18 ani, starea de nevoie a acestora fiind prezumată de lege.
La stabilirea cuantumului acestei prestații periodice, judecătoria a avut în vedere că, la dosarul de urmărire penală ( filele 80- 83 ), se află contractele de muncă nr. 3540115 pe numele victimei S C și nr. 3540119 pe numele lui Ș C, încheiate pe o durată de 3 luni, în perioada 01.06.2010 – 31.08.2010, în care se consemnează un salariu de 600 lei lunar. Se va avea în vedere și salariului minim pe economie la data săvârșirii faptei, care era tot în cuantum de 600 lei pe lună.
Prima instanță a reținut că, în cazul în care se acordă întreținere pentru 2 persoane (situație întâlnită în speță), cuantumul pensiei este de 1/3 din valoarea obținută conform art. 94 din Codul Familiei.
Față de acestea, judecătoria a acordat părților civile ȘM, Ș M, S E și S F câte o prestație lunară de la data accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru fiecare dintre cei patru copii, în cuantum de 100 lei lunar, urmând a se calcula de către debitorul obligației de plată cuantumul prestațiilor adunate până la rămânerea definitivă a sentinței, ce vor fi plătite ca o sumă globală.
Cu privire la debitorul obligației de plată a acestor sume, prima insțanță a reținut că autoturismul mazda 626 cu nr. de înmatriculare de Bulgaria P 9408AK nu avea la data accidentului o asigurare obligatorie de raspundere civilă valabilă.
Astfel, din adresa Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România aflată la fila 48 dosar, a rezultat că societatea de asigurare Bulstrad Vienna Insurance Group din Bulgaria a infirmat valabilitatea poliței de asigurare pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare P 9408 AK la data producerii accidentului 21.07.2010. Întrucât în termenul de 3 luni, Biroul Național de Carte Verde din Bulgaria nu a furnizat un răspuns referitor la situația asigurării autoturismului nr. de înmatriculare P 9408 AK la data producerii accidentului 21.07.2010, s-a considerat, conform art.13 din Regulamentul General al Consiliilor Birourilor, că respectivul autoturism are locul obișnuit de staționare în Bulgaria.
Biroul National de Carte Verde garantează plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autoturisme neasigurate care au locul obișnuit de staționare în aria lor de competență ( în principal care sunt înmatriculate în țara biroului ). În speță, obligația de garantare a plății despăgubirilor aparține Biroului Național de Carte Verde din Bulgaria. Acesta nu raspunde în calitate asigurator de raspundere civilă auto, ci pentru inculpat, ca și garant al plății despăgubirilor, in temeiul și numai dacă sunt întrunite condițiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a acestuia.
În aceste condiții, Judecătoria Brașov a obligat Biroul Național de Carte Verde din Bulgaria la plata, către părțile civile, a tuturor sumelor cu titlu de daune la care putea fi obligat și incupatul, având în vedere temeiul răspunderii și faptul că biroul nu răspunde ca asigurător, ci este garantul plăți despăgubirilor de către inculpat.
De asemenea, a obligat biroul singur la plata sumelor, iar nu în solidar cu inculpatul, întrucât biroul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, ci de garant al plății, având dreptul de a se întoarce împotriva inculpatului pentru tot ceea ce plătește, prima instanță considerând că nu există nici un temei legal care să permită obligarea în solidar a Biroului de Carte Verde din Bulgaria împreună cu inculpatul la plata despăgubirilor.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și părțile civile Ș C, Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S F R, S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R) și Biroul Național Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a criticat sentința primei instanțe sub aspecte de nelegalitate relativ la modalitatea de acordare a prestației lunare în favoarea minorilor, din cuprinsul memoriului cu motivele de recurs (fila 3 dosar recurs) rezultând că se impunea obligarea la plata unei sume globale de la data comiterii faptei și până la data pronunțării soluției de către prima instanța.
Părțile civile Ș C, Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S F R, S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R) au adus critici de netemeinicie relativ la cuantumul despăgubirilor civile ce le-au fost acordate, raportat la nevoile minorilor și la pierderile suferite, apreciind că se impune majorarea în recurs a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale la suma de 100.000 lei pentru fiecare parte civilă. În acest sens, a se vedea memoriul cu motivele re recurs dezvoltate pe larg la filele 29-30 dosar recurs.
Biroul Național Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a criticat sentința primei instanțe sub aspecte de netemeinicie circumscrise cuantumului nejustificat de mare, în opinia recurentului, a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale. În acest sens, a fost invocată practica judiciară depusă la judecarea cauzei în primă instanță. Același recurent a apreciat în cuprinsul memoriului conținând motivele de recurs (filele 22-25 dosar recurs) o încălcare a dispozițiilor legale care consacră principiul egalității de tratament și regim juridic aplicabil părților raporturilor juridice procesuale, deoarece, în litigii similare, nu au fost acordate despăgubiri într-o asemenea sumă.
III. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.3856 alin.3 C.pr.pen., Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și părțile civile Ș C, Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S F R, S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R), însă și sub alte aspecte decât cele invocate de acești recurenți, după cum urmează :
Curtea reține că recursurile din prezenta cauză vizează doar latura civilă, neaducându-se critici de niciun recurent sub aspectul laturii penale a cauzei, în condițiile în care fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului s-au stabilit corect, fiind în deplină concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale – art.3201 alin.4 C.pr.pen..
A. Înainte de toate, Curtea va avea de analizat cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de duane morale, cuantum apreciat ca redus de către părțile civile, respectiv prea mare de către asigurătorul de răpsundere civilă.
În ceea ce privește criticile aduse de părțile civile relativ la cuantumul daunelor morale acordate – apreciate ca insuficiente pentru a repara prejudiciul produs, Curtea va avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, instanța supremă apreciind în cuprinsul Deciziei nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penală că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale celei ce va fi obligat, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
În aceste condiții, Curtea reține că părțile civile au suferit un prejudiciu moral suficient de întins ca urmare a decesului soțului/tatălui lor, într-o perioadă de formare a personalității minorilor, ceea ce a condus la un efort deosebit din partea mamei acestora – părțile civile Ș C și S F R). Curtea reține că familia joacă un rol foarte important în structurarea și formarea personalității copilului. Părinții influențează copiii prin concepția lor despre lume și viață, dar și prin comportamentele, temperamentele, atitudinile, dorințele lor, gradul lor de toleranță. Familia constituie factorul primordial al formării și socializării copilului, este primul său intermediar în relațiile cu societatea și tot ea constituie matricea care imprimă primele și cele mai importante trăsături caracteriale și morale, atitudinile pe care copilul le adoptă în familie punând bazele conduitelor sale viitoare. Ea reprezintă locul în care copilul învață regulile de comportare, strategii de rezolvare a problemelor practice, dobândește competențe sociale de bază (negocierea, comunicarea, exprimarea emoțională, controlul mâniei și a agresivității, conduita asertivă, etc.), care îl vor ajuta pe tânărul și adultul de mai târziu să se adapteze optim la rolurile familiale, profesionale și sociale pe care comunitatea și societatea din care face parte le așteaptă de la el. În cadrul familiei, copiii, beneficiind de sprijinul material, cognitiv și mai ales afectiv al părinților, învață să fie autonomi și independenți, să fie siguri pe ei înșiși, să fie disciplinați și cinstiți, pentru a reuși în viață. De asemenea, familia este locul unde sunt construite prototipuri pentru toate tipurile de relații sociale (de supraordonare sau subordonare, de complementaritate sau de reciprocitate). Or, lipsa tatălui, la această vârstă a părților civile minore, este resimțită mai acut, este conștientizată mai intens și conduce, în mod automat, la un efort mai mare din partea mamei rămase să supravegheze la formarea acestora.
Pornind de la aceste aspecte, Curtea reține că sumele de 50.000 lei, respectiv 70.000 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale acordate soțiilor/copiilor victimelor, pe de o parte, vor asigura o compensare deplină pentru suferința cauzată de decesul celor două victime, iar pe de altă parte, nu vor conduce la o îmbogățire fără just temei a părților civile, în condițiile în care aceste sume de bani reprezintă 70, respectiv 100 de salarii minime pe economie, în funcție de calitatea părții civile – soție, respectiv copil al victimelor accidentului de circulație. Așadar, criticile aduse sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile cu titlu de daune morale vor fi respinse ca nefondate.
B. În ceea ce privește temeiurile de drept în baza cărora Biroul Național Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile, Curtea reține că prima instanță nu a reținut dispozițiilor art.49, 50 și 54 alin.2 din Legea nr.136/1995, alături de dispozițiile art.14 C.pr.pen., art.346 alin.1 C.pr.pen., art.998-999 C.civ.
Astfel, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.49 din Legea nr.136/1995, Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, iar potrivit art.50 din același act normativ “Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”;. Aceaste norme sunt norme de drept substanțial.
Potrivit dispozițiilor art.54 alin.1 din aceeași lege, “Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”;, iar potrivit alin.2 Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2. Aceste din urmă norme sunt unele de drept procesual, reglementându-se modalitatea de exercitare a dreptului subiectiv.
Legătura dintre cele două norme juridice reprezintă corelația dintre conținut și formă.
Or, Judecătoria Brașov nu le-a avut în vedere la stabilirea obligației de plată în sarcina Biroului Național Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, astfel că sentința recurată va fi casată în sensul reținerii dispozițiilor art.49, 50 și 54 alin.2 din Legea nr.136/1995, alături de dispozițiile art.14 C.pr.pen., art.346 alin.1 C.pr.pen., art.998-999 C.civ., ca temei de drept al obligării Biroului Național Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, la plata despăgubirilor civile către părțile civile.
C. În ceea ce privește criticile care vizează modalitatea de stabilire a obligației la plata prestațiilor periodice în favoarea părților civile Ș M, Ș M, S E și S F de la data faptei și până la majoratul acestor din urmă părți, Curtea le găsește întemeiate, pentru următoarele considerente:
Astfel, în privința modalității de plată a despăgubirilor cuvenite celor aflați în întreținerea victimei, regula este ca aceasta să se facă eșalonat, în rate lunare.
Curtea va avea în vedere că plata unei sume periodice s-a solicitat de către părțile civile Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R), la nivelul pensiei de întreținere pe care ar fi datorat-o tatăl acestora.
Așadar, Curtea va verifica sumele stabilite prin raportare la venitul minim pe economie – de altfel salariul victimei Ș C în perioada 01.06.2010 – 31.08.2010, a fost de 600 lei lunar, acest cuantum reprezentând venitul minim pe economie, însă nu numai la nivelul anului producerii accidentului auto, cum a avut în vedere prima instanță, ci și prin raportare la nivelul stabilit an de an de Guvernul României, deoarece acest nivel al venitului minim este reglementat în fiecare an, cu o tendință de creștere.
Pentru a ajunge la o concluzie asupra unei determinări corecte sau nu a cuantumului pensiei de întreținere, Curtea reamintește faptul că, atât doctrina, cât și practica în materie, au stabilit faptul că se acordă o sumă globală de la data săvârșirii faptei ilicite până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești, urmând ca după această dată, să se dispună plata eșalonată până la majoratul sau vârsta maximă de 25 de ani, în cazul continuării studiilor, dar până la finalizarea acestora.
Analizând modul de soluționare al laturii civile sub acest aspect, Curtea reține că prima instanță a stabilit, în mod greșit, atât suma de 100 de lei lunar cu titlu de prestații periodice în favoarea părților civile Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R) până la majoratul acestora, cât și faptul că această sumă a fost acordată lunar de la data producerii accidentului rutier soldat cu moartea celor două și până la majoratul părților civile minore.
Astfel, inculpatul a comis infracțiunea în data de 21.07.2010, când venitul minim pe economie fusese stabilit, prin HG nr.1051/2008, la nivelul de 600 lei/lunar.
De asemenea, Curtea reține că pronunțarea unei soluții prin care să se dispună asupra soluționării acțiunii civile a intervenit la data prezentei decizii, dat fiind faptul că a fost casată hotărârea primei instanțe. Așadar, Curtea se va raporta la actele normative care au stabilit, în perioada 21.07.2010-24.04.2013, cuantumul venitului minim pe economie, după cum urmează :
– pentru anul 2010 – HG nr.1051/2008, 600 lei,
– pentru anul 2011 – HG nr.1193/2010, 670 lei,
– pentru anul 2012 – HG nr.1225/2011, 700 lei,
– pentru anul 2013, inclusiv luna ianuarie – HG 1225/2011, 700 lei,
– pentru anul 2013, începând cu luna februarie – HG 23/2013, 750 lei.
Având în vedere că suma datorată cu titlu de de întreținere pentru 2 minori este de 1/3 din venitul celui obligat la plata acesteia, rezultă următoarele sume de bani :
– pentru anul 2010, suma globală de 536 lei pentru fiecare dintre părțile civile Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R),
– pentru anul 2011, suma globală de 1.340 lei pentru fiecare dintre părțile civile Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R),
– pentru anul 2012, suma globală de 1.400 lei pentru fiecare dintre părțile civile Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R),
– pentru anul 2013 până la data prezentei decizii, suma de 475 lei pentru fiecare dintre părțile civile Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R).
În aceste condiții, Curtea, în baza temeiurilor de drept menționate supra în cadrul secțiunii III.B, va obliga Biroul Național Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, la plata sumei de 3.751 lei către fiecare din părțile civile Ș M, Ș M, S E și S F, prin reprezentanții legali ai acestora, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale pentru perioada 21.07.2010-24.04.2013, urmând ca, după această din urmă dată și până la majoratul acestor părți civile, să li se plătească acestora 1/6 din venitul minim pe economie stabilit potrivit legii.
D. În ceea ce privește criticile aduse de recurentul Biroul Național Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și care vizează o încălcare a dispozițiilor legale care consacră principiul egalității de tratament și regim juridic aplicabil părților raporturilor juridice procesuale, deoarece, în litigii similare, nu au fost acordate despăgubiri într-o asemenea sumă, Curtea găsește că acestea nu au nicio legătură cu prezenta cauză, urmând a fi respinse ca nefondate.
În lumina celor de mai sus, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și părțile civile Ș C, Ș M (prin reprezentant legal Ș C), Ș M (prin reprezentant legal Ș C), S F R, S E (prin reprezentant legal S F R) și S F (prin reprezentant legal S F R) împotriva sentinței penale nr.64/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care o casează potrivit celor de mai sus, urmând a fi menținute celelalte dispoziții.
Totodată, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Biroul Național Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, împotriva aceleiași sentințe.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 alin.2 și 3 C.pr.pen.,
