SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE: Drept procesual civil.
OBIECT: Despagubiri. Lipsa capacitatii de exercitiu a
sucursalei persoanei juridice.
Existenta legitimarii procesuale pasive în
conditiile art. 41 alin. 2 Cod procedura civila.
Neincidenta exceptiei lipsei calitatii
procesuale pasive.
Temei de drept: art. 41 alin. 2 Cod procedura civila
(Decizia civila nr. 1273 din 19 noiembrie 2007)
(dosar 3670/111/2006)
Prin sentinta civila nr. 344/LM din 20.04.2007, pronuntata în dosar nr. 3670/11172006, Tribunalul Bihor a admis în parte contestatia formulata si precizata de contestatorul C.S. în contradictoriu cu intimata C.N.U. SA BUCURESTI si în consecinta:
A obligat intimata în favoarea contestatorului la plata diferentei dintre drepturile salariale avute anterior emiterii deciziei nr.19/11 mai 2006 si cele efectiv încasate pentru perioada 16 mai 2006 – 21 decembrie 2006.
A obligat intimata sa elibereze contestatorului carnetul de si sa îi plateasca drepturile banesti conferite de O.U.G. nr.8/2003.
A dispus anularea deciziei de concediere nr.32/28 februarie 2007 emisa de intimata.
A respins capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor banesti ce reprezinta echivalentul pensiei pentru limita de vârsta pentru perioada 21 decembrie 2006 si pâna la solutionarea irevocabila a prezentei cauze.
A obligat intimata în favoarea contestatorului la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:
Prin Dispozitia nr.19 din 11 mai 2006 emisa de intimata, contestatorul a fost transferat de la Sectorul Închidere ecologizare datorita modificarii Structurii organizatorice a Sucursalei la Biroul Radioprotectie Protectia Muncii – Formatori în functia de inginer miner începând cu data de 16 mai 2006.
În încheierea de sedinta din data de 2 martie 2007 instanta a retinut ca prin precizarea de actiune de la fila 45 nu se mai sustine nici un capat de cerere formulat în actiunea introductiva (fila 65).
Astfel, referitor la drepturile salariale pentru perioada 16 mai 2006 – 21 decembrie 2006 când a expirat preavizul, din ansamblul probelor administrate la dosar, instanta retine ca, contestatorul a îndeplinit functia de sef sector Conservare, Închidere, Ecologizare – clasa 48 (fila 16 de la dosar) urmând ca dupa emiterea Dispozitiei nr.19 din 16 mai 2006 sa fie încadrat în functia de inginer miner cu un salar brut de 1.589 lei fata de 2.332 lei, fapt ce reiese din actele aditionale nr.5548 din 1 aprilie 2006 si 15 iunie 2006 (filele 35, 36 la dosar), actul aditional din 15 iunie 2006 nefiind semnat de catre contestator.
Or, potrivit art.41 alin.1 din Codul Muncii contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, modificarea contractului individual de munca referindu-se la salariul, locul muncii constituie o modificarea unilaterala a contractului individual de munca, în speta neexistând acordul expres al contestatorului.
Analizând comparativ organigramele de la filele 16, 17 la dosar instanta a retinut ca la baza emiterii dispozitiei nr.19 nu a stat modificarea structurii organizatorice, functia de sef sectie poz.28 (fila 17) fiind îndeplinita de Sere Ioan.
Din statele de plata (fila 74 la dosar) instanta a retinut ca, contestatorul a încasat salariul diminuat.
Fata de aceste considerente instanta a obligat intimata sa plateasca contestatorului diferenta dintre drepturile salariale avute anterior deciziei nr.19/11 mai 2006 si cele efectiv încasate pentru perioada 16 mai 2006 – 21 decembrie 2006.
Nu poate fi retinuta exceptia nulitatii exceptiei cererii de chemare în judecata invocata de intimata întrucât obiectul contestatiei este precizat.
Referitor la eliberarea carnetului de munca, instanta a retinut în încheierea de sedinta publica din data de 2 martie 2007, ca, carnetul de munca se afla la unitatea intimata.
Or, potrivit Decretului nr.92/1976 – la încetarea activitatii salariatului, angajatorul are obligatia de a preda titularului carnetul de munca cu toate completarile la zi. Intimata nefacând dovada acestui lucru, va fi obligata sa elibereze carnetul de munca.
Potrivit prevederilor O.U.G. 8/27 februarie 2003 – art.1 – salariatii disponibilizati prin concedieri colective din cadrul societatilor nationale, companiilor nationale, societatilor comerciale cu capital majoritar de stat si societatilor comerciale la care acestea detin pachetul majoritar de actiuni, denumite în continuare societati, beneficiaza de masurile de protectie sociala beneficiaza de masurile de protectie prevazute de prezenta ordonanta pe baza unui program de restructurare si de reorganizare a societatii iar personalul disponibilizat va beneficia la desfacerea contractului individual de munca, de plati compensatorii, conform legislatiei în vigoare, fara restrictii, (fila 16 la dosar).
Fata de aceste considerente instanta a obligat intimata sa-i plateasca drepturile banesti conferite de O.U.G. nr.8/2003.
Prin preavizul nr.5298 din 30 noiembrie 2006 emisa de intimata, la data de 21 decembrie 2006 contractul individual al contestatorului înceteaza în conformitate cu prevederile art.65 din Codul Muncii.
Prin dispozitia nr.32 din 28 februarie 2007 emisa de catre intimata, contestatorului i se desface contractul individual de munca în temeiul art.61 lit. a din Legea 53/2003 începând cu data de 1 martie 2007 întrucât nu s-a prezentat la sediul unitatii pentru justificarea absentelor nemotivate, fara a exista o cauza obiectiva.
Instanta a retinut din probele administrate ca la data de 21 decembrie 2006 contestatorului i-au încetat raporturile de munca cu intimata în temeiul art.65 din Codul Muncii iar Dispozitia nr.78/21 decembrie 2006 emisa de catre intimata la data încetarii contractului individual de munca al contestatorului nu mai are relevanta.
Fata de aceste considerente instanta a retinut ca încetarea raporturilor de munca al contestatorului s-a produs la 21 decembrie 2006, astfel ca a dispus anularea deciziei de concediere nr.32/28 februarie 2007 emisa de intimata.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor banesti ce reprezinta echivalentul pensiei pentru limita de vârsta pentru perioada 21 decembrie 2006 si pâna la solutionarea irevocabila a prezentei cauze, instanta l-a respins întrucât contestatorul nu a facut dovada prin nici un mijloc de proba ca i s-ar fi refuzat cererea de înscrierea la pentru limita de vârsta.
Fiind în culpa procesuala, în conformitate cu art.274 Cod procedura civila si urmare admiterii în parte a contestatiei precizate, instanta a obligat intimata sa plateasca în favoarea contestatorului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, justificate prin onorariu avocatial.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs compania Nationala a Uraniului SA Bucuresti solicitând admitere acesteia, casarea sentintei.
Prin motivele de recurs s-a invocat sa sentinta s-a pronuntat în contradictoriu cu sucursala Bihor ce conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 nu are personalitate juridica, deci fiind lipsita de capacitate juridica, singura în masura a comparea în fata instantelor de judecata fiind C.N.U.SA Bucuresti. Fata de cele expuse, se arata faptul ca cerere reclamantului este neîntemeiata, îndreptata împotriva unei persoane lipsita de capacitate procesuala pasiva, solicitând casarea hotarârii, citarea sa si comunicarea actelor de procedura.
În drept s-au invocat dispozitiile art. 304 indice 1 si 299 si urm. cod procedura civila.
Examinând sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs, cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Actiunea a fost formulata de intimatul reclamant C.S. în contradictoriu cu C.N.U. SA Bucuresti – Sucursala Bihor.
Din analiza organigramei Sucursalei Bihor a C.N.U. SA Bucuresti – fila 15 dosar fond -, se retine faptul ca aceasta are organe proprii de conducere – director, inginer sef, sef, oficiu juridic, sefi sectoare, mai mult, deciziile contestate au fost emise de directorul acestei societati.
Potrivit art. 41 alin. 2 Cod procedura civila, societatile care nu au personalitate juridica, pot sta în judecata ca pârâte daca au organe proprii de conducere, dispozitie legala imperativa ce-i confera implicit intimatei în contradictoriu cu care s-a solutionat litigiul în prima instanta, atât capacitate cât si calitate procesuala pasiva, criticile aduse fiind nefondate.
Întrucât alte critici nu s-au adus sentintei recurate, neexistând motive de ordine publica ce conform art. 306 alin. 2 Cod procedura civila sa fi fost nevoie a fi invocate din oficiu de instanta de recurs, nefiind incidente dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila se va respinge ca nefondat recursul urmând a fi mentinuta în întregime sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.
Retinând culpa procesuala a recurentei, în baza art. 274 Cod procedura civila, instanta de recurs o va obliga sa-i plateasca intimatului 500 RON cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocatial ocazionat în recurs.
