R O M Â N I A
JUDECĂTORIA MOTRU
Pretenţii
Despăgubiri pentru afectarea imobilului casă de locuit de activităţi minime: aplicabilitatea dispoziţiilor OUG 195/2005 şi art.998-999 din Codul civil din 1864 respectiv dispoziţiile art.1385 alin.1 Cod civil
Prin cererea disjunsă din dosarul …../263/2010* , reclamantul T. C. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. E. T. SA, să fie obligată pârâta la plata c/val reparaţiilor pentru degradările existente la casa de locuit şi anexa gospodărească în valoare de 27395 respectiv 272 lei, a unui gard din lemn de 630 lei şi a cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru , după disjungere , sub nr. ……/263/2012.
În dovedirea cererii , reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri ( filele 10-66) , rapoarte de expertiză tehnică întocmite în dosarul nr. ……../263/2010.
În drept cererea nu a fost motivată.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 26.03.2012 reclamantul şi-a precizat cererea arătând că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 27395 lei reprezentând contravaloarea reparaţiile degradărilor, 136 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor unui coteţ şi 315 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor gardului.
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa reţine următoarele:
Din cuprinsul raportului de expertiză în construcţii efectuat în cauză în primul ciclu procesual , raport întocmit de domnul expert D. I. , rezultă că imobilul casă de locuit proprietatea reclamantului, imobil al căror dimensiuni sunt menţionate în cuprinsul raportului de expertiză, prezintă fisuri şi crăpături în tencuielile interioare şi fundaţii, clădirea suportând mici deplasări.
În acelaşi raport de expertiză se calculează contravaloarea lucrărilor de reparaţii la imobilul casă de locuit şi la anexe, de 27397 lei, respectiv 348 lei şi 630 lei (filele 47-48).
Raportul de expertiză tehnică geologică, întocmit de expert O. A., stabileşte că excavaţiile miniere efectuate în zonă a crescut potenţialul de instabilitate al rocilor creând condiţii propice pentru destabilizări în valuri spre aval cu refulare înapoi la casa reclamantului.
S-a mai reţinut în raportul de expertiză că, lucrările miniere din zonă prin excavaţiile masive a acţionat determinant asupra stratificaţiei terenului iniţial, rupând rezistenţa în versant şi schimbând esenţial modul de acţiune a factorilor naturali ceea ce a afectat echilibrul natural preexistent( fila 24).
A mai reţinut acelaşi expert că, odată cu avansarea frontului de excavare, terenul de fundare de sub construcţii, deja afectat, va suferi modificări ample de structură (fila 30).
Concluziile rapoartelor de expertiză în construcţii şi geologice sunt confirmate şi de expertiza tehnică agricolă (filele 61-66), expertiză care reţine faptul că în zonă există alunecări de teren.
Dezlegarea pricinii de faţă, prin raportare la situaţia de fapt expusă mai sus presupune şi stabilirea normelor legale aplicabile.
În acest sens, instanţa apreciază că trebuie să se aibă în vedere dispoziţiile art. 103 din , text de lege potrivit căruia răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, răspunderea civilă delictuală, este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei ilicite, însă modurile de stingere a obligaţiilor născute din răspunderea civilă delictuală sunt supuse dispoziţiilor Codului civil, aşa cum stabileşte art. 118 din Legea 71/2011.
În aceste condiţii instanţa are a verifica aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 998 – 999 din Codul civil din 1864 dar şi a dispoziţiilor art. 1349 şi următoarele din Codul civil.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispoziţiile art. 998 şi 999 din Codul civil din 1864 care constituie temeiul de drept comun pentru stabilirea condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale.
Din cuprinsul celor două articole rezultă că ,pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciu constând în intenţie, neglijenţă ori imprudenţă.
Pentru dezlegarea pricinii de faţă se impune analiza existenţei celor patru condiţii generale ale răspunderii, condiţii cumulative.
Din probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă existenţa unui prejudiciu, constând în efectul negativ suferit de reclamant ca urmare a faptelor pârâtelor. Acest prejudiciu nu a fost reparat încă.
Cu privire la întinderea prejudiciului instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor 1385 alin. 1 Cod civil, prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel. În măsura în care este posibilă şi prezintă interes pentru cel prejudiciat, repararea în natură a prejudiciului, prin restabilirea situaţiei anterioare are prioritate faţă de repararea prin echivalent , în cauză însă instanţa va avea în vedere şi disp. art. 129 alin. 6 , aşa încât va fi analizată cererea pentru acordare de despăgubiri .
Întotdeauna prejudiciul se repară în integralitatea sa indiferent de forma de vinovăţie în cauză neputându-se reţine o culpă concurentă a pârâtului, culpă care să afecteze întinderea despăgubirilor.
Faţă de acelaşi probatoriu administrat instanţa apreciază că se poate reţine în sarcina pârâtei o faptă ilicită în sensul dispoziţiilor art. 998 C.civ. din 1864, activitatea desfăşurată de acestea încălcând dreptul subiectiv al reclamantului.
Activităţile miniere desfăşurate de pârâtă, manifestări exterioare a acestor persoane juridice au introdus în contextul relaţiilor sociale un factor nepermis prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv şi s-au adus prejudicii unui drept subiectiv.
De asemenea, în mod evident există un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu în sensul că activitatea minieră desfăşurată de pârâtă a provocat prejudiciul menţionat mai sus şi care constă în imposibilitatea reclamantului de a folosi potrivit destinaţiei imobilul casă de locuit ce-i aparţine.
În ceea ce priveşte existenţa vinovăţiei se apreciază de instanţă că acţiunile pârâtei sunt imputabile acesteia .
Referitor la această condiţie a răspunderii civile delictuale se mai reţine de instanţă aplicabilitatea dispoziţiilor OUG 195/2005 care completează în materie dispoziţiile art. 998 – 999 C.civ. din 1864.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 95 din această lege răspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului trebuie să fie suportată de poluator potrivit principiului „poluatorul plăteşte”.
Art. 68 din acelaşi act normativ stabileşte în sarcina persoanelor fizice sau juridice ce desfăşoară activităţi pe terenuri obligaţia de a evita, de a preveni şi de a repara deteriorările aduse calităţii mediului geologic.
Faţă de cele arătate mai sus şi ţinând cont de dispoziţiile art. 1385 alin. 1 instanţa apreciază că repararea prejudiciului creat reclamantului se poate realiza prin plata contravalorii reparaţiilor necesare folosirii imobilului conform destinaţiei , contravaloare stabilită în raportul de expertiză tehnică în construcţii .
Aşa fiind, instanţa va admite cererea formulată de reclamant şi va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 27846 lei, contravaloare reparaţii imobil casă de locuit, anexă şi gard împrejmuitor, valoare solicitată de reclamant.
