Determinarea punctajului anual al asiguratului potrivit art. 78 alin.1 din legea 19/2000 Asistenţă şi asigurări sociale


Contestatorul a precizat că intimata nu i-a luat în calcul vechimea totală în muncă la IRTA de 14 ani şi 8 luni, din perioada 1969-1975, fără grupa a II-a de muncă, astfel că a fost prejudiciat prin modul eronat de calcul,la care nu s-a adăugat o perioadă de 21 de ani.

Intimata CJP Mehedinţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii contestatorului ca neîntemeiată.

Instanţa a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică în specialitatea contabilitate, desemnând expertul tehnic Dârpeş Nicolae, care a efectuat şi depus raportul de expertiză.

Intimata CJP Mehedinţi a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză susţinând nelegalitatea calculelor efectuate de expert cu privire la modul de calcul al punctajului anual.

Prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară expertul şi-a menţinut opinia exprimată în raport , a arătat că în anul 1978, ca ultim an de activitate, asiguratul a cotizat 4 luni, iar intimata a calculat media punctelor realizate lunar prin împărţirea la 12, rezultând un punctaj anual de 0,2841 puncte faţă de punctajul precedent de 0,2583 puncte.

Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa nr. 753/14 iunie 2007 a admis acţiunea formulată de contestator, a dispus modificarea deciziei nr.120157 din 01.10.2006, emisă de intimata CJP Mehedinţi, în sensul că se va înscrie cuantumul pensiei lunare a reclamantului în sumă de 136,55 RON în loc de 128 RON.

A obligat intimata la plata sumei de 400 lei RON cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că din coroborarea art. 78 alin. 1 şi art. 78 alin.2 din Legea Pensiilor nr.19/2000 nu rezultă că, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului realizat în condiţiile în care în anul respectiv s-a cotizat pentru un număr redus de luni.

Art. 78 alin.2 din legea 19/2000 face trimitere la metoda de calcul utilizată în raportul de expertiză fiind legală şi prevăzută în mod operativ în acest text, ca alternativă la situaţia în care nu s-a cotizat întreaga perioadă dintr-un an calendaristic.

Astfel, în condiţiile în care la stabilirea vechimii în muncă se cumulează numărul total de ani,luni, zile în care o persoană a contribuit la fondul asigurărilor sociale de stat, este ilogic şi nedrept ca în anii în care a contribuit numai o fracţiune de timp(luni), calculul punctajului să se facă prin împărţirea la 12, fapt ce ar conduce la o diminuare drastică a punctajului şi aceasta în condiţiile în care la vechimea în muncă este contabilizată numai perioada efectiv lucrată, iar nu un an calendaristic, complet.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata criticând sentinţa pentru nelegalitate şi solicitând modificarea acesteia şi respingerea contestaţiei.

În motivarea recursului se arată că expertul a întocmit o expertiză ale cărei concluzii încalcă prevederile art. 78 alin.1 din legea 19/2000. În pofida obiecţiunilor formulate instanţa de fond a omologat o expertiză ale cărei calcule sunt eronate.

Precizează că la calculul punctajelor anuale pentru anii 1961, 1966, 1975 şi 1978 s-a stabilit în mod incorect că punctajul anual se calculează prin împărţirea la numărul de luni lucrate în fiecare din anii respectivi, deşi legea nu este interpretabilă stabilind în mod clar că punctajul rezultat în anul respectiv se împarte la 12.

Recurenta mai invocă, în sprijinul afirmaţiilor sale, decizia nr.500/2004 prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a art.78 alin.1 privind calculul punctajului anual.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat şi urmează să-l admită, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 „punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună”.

Textul redat anterior este clar în sensul că punctajul rezultat în anul respectiv se împarte la 12. Redactarea clară, neechivocă a normei juridice nu permite o altă interpretare decât cea rezultată din însuşi conţinutul normei.

Trimiterea la art. 78 alin 2 din Legea nr. 19/2000 nu este pertinentă în cauză, textul alin. 2 nu constituie o alternativă la situaţia în care nu s-a cotizat întreaga perioadă dintr-un an calendaristic cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond. Ipoteza alin. 2 se referă la perioadele în care Comisia Naţională pentru Statistică a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual şi nu lunar. Prin urmare, nefiind incident în speţă, textul art. 78 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 nu poate constitui un argument pentru justificarea soluţiei adoptate prin sentinţa recurată.

Reţinând că punctajul contestatorului pentru anii 1961, 1966, 1975 şi 1978 trebuia calculat prin împărţirea la numărul de luni lucrate în anii respectivi şi nu la 12 astfel cum prevede textul art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, instanţa de fond a realizat o interpretare greşită a legii, ajungând la o concluzie care adaugă la lege, subzistând astfel motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

În consecinţă,, în temeiul art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa în sensul respingerii contestaţiei.

??

??

??

??

1