Diplomă nerecunoscută Absolvenţi


Decizia civilă nr.1588 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr.884/27.06.2011 pronunţată de Tribunalul Brăila a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei formulate de pârâtul I.Ş.J.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantele R.T. şi G.I., reprezentate de S.I.B. “C.G.C.”, în contradictoriu cu pârâţii G.P.N., I.Ş.J. BRĂILA, şi U.A.T. BRĂILA .

Au fost obligaţi pârâţii G.P.N. şi I.S.J. Brăila să le încadreze pe reclamante în funcţia de profesor pentru învăţământul preşcolar începând cu data de 09.02.2010 şi să efectueze înscrierile în cărţile de muncă.

Au fost obligaţi pârâţii G.P.N. şi U.A.T. Brăila să plătească reclamantelor drepturile salariale cuvenite pentru această funcţie, inclusiv diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv plătite, începând cu data de 9.02.2010 şi până la data pronunţării, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantele: R.T. şi G.I., reprezentate de S.Î.B. „C. G. C.” cheamă în judecată pe pârâţii: G.P.N., U.A.T. Brăila şi I.Ş.J. Brăila pentru a se dispune încadrarea sa în funcţia de profesor pentru învăţământul preşcolar cu plata salariului corespunzător, calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite pentru noua funcţie şi cele efectiv încasate, începând cu data de 09.02.2010 şi până la data soluţionării cauzei, drepturi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii şi înscrierea acestor menţiuni în cartea de muncă.

În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că sunt angajate ca institutori la pârâta G.P.N. nr. 38. În anii 2007-2008 au absolvit Facultatea de Sociologie şi Psihologie din cadrul Universităţii Spiru Haret, promovând examenele de licenţă în sesiunea iulie 2007, respectiv iulie 2008. Ca urmare a acestui fapt şi în baza Ordinului nr. 3235/09.02.2010 emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au solicitat încadrarea pe post de profesor pentru învăţământul preşcolar şi, pentru că cererea nu le-a fost acceptată, a promovat acţiunea de faţă.

Pârâtul I.Ş.J., prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive în cauză. A motivat excepţia pe faptul că, potrivit legii, nu are nici o atribuţie cu privire la încadrarea pe funcţie a reclamantelor, încadrarea reclamantelor fiind atributul angajatorului, respectiv al pârâtei G.P.N., nu asigură finanţarea drepturilor salariale pretinse şi nu efectuează înscrieri în carnetul de muncă al reclamantelor.

Pe fond a cerut respingerea acţiunii, întrucât nu recunoaşte diplomele pe care reclamantele le-au prezentat în susţinerea cererii de încadrare pe post de profesor pentru învăţământul preşcolar. Pârâtul arată că diplomele reclamantelor (fila 17 şi 25) au fost eliberate de către Universitatea Spiru Haret pentru o specializare neacreditată prin hotărâre de Guvern şi prin urmare, în opinia sa diplomele nu îndeplinesc condiţiile de legalitate pentru a fi recunoscute. În continuare, I.S.J. Brăila se apără, susţinând că nu are calitatea de ordonator de credite şi nu are atribuţii legale de finanţare. Începând cu anul 2001 unităţile şcolare sunt finanţate din bugetele unităţilor administrativ teritoriale pe raza cărora îşi desfăşoară activitatea.

În apărare, pârâtul a mai solicitat suspendarea soluţionării cauzei până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 55001/299/2010 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, care are ca obiect recunoaşterea diplomei de licenţă a reclamantelor.

Pârâta U.A.T. Brăila, prin întâmpinare a invocat, de asemenea lipsa calităţii procesual pasive pentru lipsa oricărui raport juridic cu reclamanta, care are statut de angajată a unităţii de învăţământ chemată în judecată. M.B. mai subliniază că nu are nici atribuţii de plată a drepturilor băneşti revendicate prin acţiune. Pe fond a cerut respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

În cauză s-au administrat probe cu acte.

Analizând acţiunea pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, mai întâi asupra excepţiilor, aşa cum dispune art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a reţinut cele ce vor fi arătate în continuare.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a I.S.J. Brăila, tribunalul constată că nu este fondată. În baza acţiunii cu care a fost investită instanţa, primul capăt de cerere îl reprezintă încadrarea reclamantelor pe postul de profesor învăţământ preşcolar. În temeiul prevederilor din Statutul personalului didactic, încadrarea reclamantelor pe post se face prin dispoziţia inspectorului şcolar general (art.11alin.5). Potrivit C.C.M. încheiat la nivel de ramură şi la nivel de I.S.J. Brăila, cu toate că încheierea contractului individual de muncă este în atributul unităţii şcolare, directorul acesteia semnează C.I.M. în baza unei decizii de delegare de competenţă, emisă de inspectorul şcolar general. În baza aceleiaşi delegări de competenţă, angajatorul este cel care face şi înscrierile în cartea de muncă a reclamantei. Aşadar, atribuţiile I.S.J. prevăzute de lege pentru soluţionarea primului şi ultimului capăt de cerere sunt semnificative, iar excepţia nefondată.

Următorul argument formulat de I.S.J. Brăila în susţinerea excepţiei priveşte lipsa calităţii sale de ordonator de credite. Argumentul este întemeiat pentru al doilea capăt de cerere (privind plata drepturilor salariale), dar irelevant asupra acţiunii în ansamblu. Tribunalul respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a municipiului Brăila, întrucât, deşi nu are atribuţii legate de încadrarea pe post a institutorilor, are atribuţii de plată a drepturilor băneşti. Astfel, începând cu anul 2001 unităţile şcolare sunt finanţate din bugetele unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.

Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că reclamantele au calitatea de institutori la G.P.N. Brăila, astfel cum rezultă din copia cărţilor de muncă aflate la dosar. Încadrarea pe acest post s-a făcut în baza art. 5-7 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Din copia diplomelor eliberate de Universitatea Spiru Haret (fila 17 şi 25), rezultă că reclamantele au absolvit cursurile Facultăţii de Sociologie şi Psihologie, promovând examenul de licenţă în sesiunea din luna iulie 2007, respectiv iulie 2008. Legea nr. 128/1997 a fost modificată prin O.U.G. nr. 40/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 387/2009, în sensul că în învăţământul preşcolar şi cel primar funcţia de educator/educatoare, institutor/institutoare din învăţământul preşcolar şi cea de învăţător/învăţătoare, institutor/institutoare din învăţământul primar se înlocuieşte cu funcţia de profesor pentru învăţământul preşcolar şi respectiv profesor pentru învăţământul primar. Pentru a ocupa funcţia de profesor este necesară absolvirea cu diplomă a ciclului I de studii universitare de licenţă sau a ciclului II de studii universitare de masterat în profilul postului sau absolvirea liceului pedagogic, urmată de absolvirea unei instituţii de învăţământ superior de scurtă sau lungă durată în profilul pedagogic.

Prin Ordinul nr. 3235/09.02.2010 emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului s-au aprobat specializările de nivel universitar care conferă dreptul absolvenţilor liceelor pedagogice de a ocupa funcţiile didactice de profesor în învăţământul preşcolar şi în învăţământul primar. Astfel, se stipulează dreptul absolvenţilor de liceu pedagogic de a ocupa funcţia de profesor în învăţământul preşcolar şi primar, dacă au finalizat cu diplomă de absolvire/licenţă şi studii universitare de scurtă sau lungă durată ori ciclul I de studii universitare de licenţă sau ciclul II de studii universitare de masterat, având înscrisă pe diplomă de absolvire/licenţă una din specializările prevăzute în Centralizator (anexa I).

Verificând îndeplinirea acestor dispoziţii legale de către reclamante, instanţa a constatat că acestea sunt absolvente ale liceului pedagogic, au absolvit cu examen de licenţă facultatea de Sociologie şi Psihologie din cadrul Universităţii Spiru Haret, desfăşurându-şi activitatea ca institutori, astfel cum s-a reţinut mai sus. Reclamantele au făcut dovada îndeplinirii condiţiei de absolvire a studiilor universitare cu diploma de studii.

Despre apărarea pârâtului I.S.J. Brăila, conform căreia diploma nu este valabilă, întrucât a fost emisă de instituţia de învăţământ superior pentru o specializare pentru care nu are acreditare, tribunalul costată că este irelevantă din punct de vedere juridic. Diploma în cauză este un act emis în condiţii de legalitate de o instituţie publică, recunoscută de stat, producând efecte, în faţa oricărei autorităţi, până la înscrierea în fals.

Pârâtul care a invocat această apărare nu a făcut dovada că înscrisul exhibat de reclamantă este nul, s-a dispus anularea lui sau face obiectul unui litigiu aflat pe rolul vreunei instanţe de judecată.

Dosarul la care a făcut trimitere pârâtul I.S.J. Brăila în sprijinul cererii de suspendare a judecăţii de faţă (dosar nr. 55001/299/2010 al Judecătoriei sectorului I Bucureşti) are ca obiect „recunoaşterea legală, fără nici un fel de îngrădiri a anilor de studiu şi a diplomelor eliberate…” de către Universitatea Spiru Haret, nu reprezintă o dovadă a apărării făcute de pârât, iar soluţia din acest dosar nu poate influenţa prezenta hotărâre. De aceea, tribunalul a respins cererea de suspendare ca nefondată.

Pe fond, a admis acţiunea după cum urmează: a obligat pe pârâţii G.P.N. şi I.S.J. să încadreze pe reclamante în postul de profesor pentru învăţământul preşcolar, începând cu data de 09.02.2010 şi să facă înscrierile în cartea de muncă, iar pe pârâţii G.P.N. şi U.A.T. i-a obligat la plata drepturilor salariale pentru funcţia de profesor în învăţământul preşcolar şi a diferenţelor cuvenite, începând cu data la care s-a dispus încadrarea.

În temeiul art. 161 alin. 4 Codul muncii, drepturile salariale vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii I.Ş.J. şi M.B. pentru U.A.T. Brăila.

I.Ş.J. Brăila a criticat hotărârea instanţei de fond pentru următoarele motive:

Referitor la excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive în mod eronat instanţa de fond a reţinut faptul că I.Ş.J. Brăila este cel care face angajarea pe post, schimbarea de încadrare şi înscrierile în carnetul de muncă, în condiţiile în care calitatea de angajator o are numai directorul unităţii de învăţământ.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, faptul că adeverinţele depuse de reclamante sunt valabile întrucât au fost emise de o instituţie de învăţământ superior pentru o specializare pentru care are acreditare, fără a verifica dacă formele absolvite sunt acreditate sau autorizate să funcţioneze şi dacă acestea se regăsesc în hotărârile de guvern, deoarece, în cazul reclamantei, în adeverinţă nu specifică forma absolvită ci, se menţionează doar că este eliberată de Facultatea de Psihologie, acreditată la zi.

Cu privire la obligarea instituţiei de a efectua înscrierile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, de asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că I.Ş.J. Brăila poate efectua aceste înscrieri, întrucât, calitatea de angajator aparţine G.P.N. Brăila.

A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii reclamantelor ca nefiind netemeinică şi nelegală.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 304 alin. 9 Cod procedură civilă, OUG nr. 75/2005, HG nr. 693/2003, HG nr. 1082/2003, HG nr. 1609/2004, HG nr. 940/2004, HG nr. 916/2005, HG nr. 1175/2006, HG nr. 676/2007 şi HG nr. 635/2008.

Recurentul-pârât M.B. a criticat sentinţa civilă pentru următoarele aspecte:

Pe excepţie, în mod greşit instanţa de fond a apreciat faptul că M.B., ca unitate administrativ teritorială cu personalitate juridică, are calitate procesuală pasivă, apreciind ca temei legal în acest sens prevederile potrivit cărora finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale. De fapt, instanţa nu a ţinut seama de prevederile art. 24 lit. c) din Legea cadru a descentralizării care prevede faptul că se exercită competenţe partajate cu autorităţile administraţiei publice centrale privind învăţământul preuniversitar din partea autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor, instanţa de fond nefăcând distincţia între categoriile de finanţare ce se asigură de la bugetul local şi modul de formare a acestuia.

Instanţa de fond a apreciat că pârâta I.Ş.J. Brăila nu ar avea calitate procesuală pasivă, prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 Statutul Personalului Didactic precizând că angajarea pe post se face în baza deciziei de repartizare semnată de inspectorul şcolar general ceea ce justifică angajarea acestei instituţii pârâte, alături de unitatea de învăţământ, în raporturi juridice de muncă cu personalul didactic.

Pe fondul cauzei, a apreciat că instituţia pârâtă, în speţă M.B., nu poate fi obligată la plata unor drepturi de natură salarială, plata acestora fiind reglementată de art. 167 alin. (1) din Legea Învăţământului nr. 85/1995, iar plata la care a fost obligat prin sentinţa civilă nu poate fi realizată din punctul de vedere al prevederilor Legii administraţiei publice – Legea nr. 215/2001 şi a Legii bugetului de stat – Legea nr. 11/2010.

Mai mult, prin acte normative succesive, OUG nr. 71/2009 şi OUG nr. 45/2010, plata drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti personalului bugetar a fost eşalonată pe parcursul a 3-4 ani.

Există premisele ca M.B. să nu poată plăti independent de voinţa sa cu consecinţa de a suporta „actualizarea cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective”, aşa cum nelegal s-a stabilit prin hotărârea recurată.

A solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat în sensul respingerii acţiunii.

În drept, şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1, art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă.

Intimatele – reclamante, prin reprezentant S.Î.B. „C.G.C.”, au depus note scrise prin care au solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză ca nefondate şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţată de Tribunalul Brăila.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul declarat de pârâtul I.Ş.J.Brăila este, în parte, fondat iar recursul declarat de pârâtul M.B. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Critica formulată de recurentul-pârât I.Ş.J. Brăila vizând lipsa calităţii sale procesuale pasive nu este întemeiată.

Privind încadrarea pe funcţie a personalului didactic, dispoziţiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1977 s-a prevăzut ca validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice se face de către inspectoratul şcolar.

Este adevărat că, angajarea pe post se face de directorul unităţii de învăţământ, însă aceasta se realizează pe baza deciziei de repartizare semnată de I.Ş.G.

Atribuţii în materia încadrării unităţilor de învăţământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic, reveneau inspectoratelor şcolare ca organe descentralizate de specialitate subordonate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi în temeiul dispoziţiilor art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995.

Atribuţii asemănătoare ce revin I.Ş.J. au fost prevăzute şi prin dispoziţiile art. 254 alin. 6, alin. 17 din Legea nr. 1/2011 cât şi de prevederile art. 95 alin. 1 lit. b, l, m din aceeaşi lege.

Rezultă astfel existenţa unor competenţe legale stabilite în sarcina Inspectoratului Şcolar Judeţean inclusiv în domeniul gestionării resurselor umane şi a posturilor didactice la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti cât şi în ceea ce priveşte monitorizarea activităţilor de constituire, vacantare şi de ocupare a posturilor didactice din unităţile de învăţământ, fapt ce justifică existenţa calităţii sale procesuale pasive în proces.

Nici critica vizând schimbarea încadrării reclamantelor prin recunoaşterea drepturilor acestora la exercitarea funcţiei de profesor pentru învăţământul preşcolar nu poate fi primită.

Prin dispoziţiile art. II pct. 1 lit. a din OUG nr. 40/2009 a fost prevăzută modificarea art. 5 alin. 1 lit. a şi b din Legea nr. 128/1997, prin introducerea în învăţământul preşcolar a funcţiei de profesor pentru învăţământul preşcolar.

Pentru ocuparea unei asemenea funcţii s-a prevăzut ca cerinţă prevederile dispoziţiilor art. 7 alin. 1 lit. d din Legea nr. 128/1997 modificată, absolvirea cu diplomă a ciclului I de studii universitare de licenţă sau a ciclului II de studii universitare de masterat în profilul postului sau absolvirea liceului pedagogic urmată de absolvirea unei instituţii de învăţământ superior de scurtă sau de lungă durată în profilul pedagogic.

Ulterior, prin Ordinul nr. 3235/09.02.2010 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au fost aprobate specializările de nivel universitar care conferă dreptul absolvenţilor liceelor pedagogice de a ocupa funcţiile didactice de profesor în învăţământul preşcolar şi profesor din învăţământul primar.

Prin dispoziţiile art. 1 alin. 2 din Ordinul menţionat s-a prevăzut îndeplinirea condiţiilor de ocupare a funcţiei didactice de profesor în învăţământul preşcolar de absolvenţii cu diplomă ai liceelor pedagogice repartizaţi în învăţământul preuniversitar pe posturi de educatori, care au finalizat cu diploma de absolvire/licenţă şi studii universitare de scurtă durată sau de lungă durată ori ciclul I de studii universitare de licenţă sau ciclul II de studii universitare de masterat, având înscris pe diploma de licenţă una din specializările cuprinse în Centralizatorul precum şi probele de concurs aprobate prin Ordinul nr. 6052/04.12.2009, la aria curriculară „om şi societate” disciplina psihologie.

În speţă, intimata-reclamantă R.T. este absolventă a Liceului Pedagogic din anul şcolar 1979 obţinând diploma de educatoare iar în anul 2008 a absolvit Facultatea de Sociologie – Psihologie din cadrul Universităţii „Spiru Haret” Bucureşti, dobândind titlul de licenţiată în psihologie.

Intimata-reclamantă G.I. este absolventă a Liceului Pedagogic din anul şcolar 1973 obţinând diploma de educatoare iar în anul 2007 a absolvit Facultatea de Sociologie – Psihologie din cadrul Universităţii „Spiru Haret” Bucureşti, dobândind titlul de licenţiată în sociologie- psihologie.

Criticile recurentului-pârât privind valabilitatea acestor documente ca fiind emise de o instituţie de învăţământ superior pentru o specializare pentru care are acreditare, fără a verifica dacă formele absolvite sau acreditate sunt autorizate să funcţioneze nu pot fi primite.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, actul de absolvire emis nu a fost anulat ori nu s-a cerut anularea sa şi, în condiţiile legii, îşi produce efectele juridice.

Apărările legate de acreditarea/neacreditarea formei de învăţământ absolvite de intimata-reclamantă nu se circumscriu obiectului acţiunii câtă vreme aceasta nu priveşte anularea actului emis care atestă studiile absolvite şi dobândirea titlului de licenţiată în psihologie, bucurându-se de o prezumţie de legalitate.

Este găsită întemeiată critica formulată de recurentul-pârât vizând obligarea sa la efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, o asemenea obligaţie revenind din punct de vedere legal exclusiv unităţii de învăţământ dată fiind calitatea sa de angajator, potrivit prevederilor art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1977 şi ale art. 90 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 – Legea Educaţiei Naţionale.

Potrivit prevederilor art. 3, art. 6 şi art. 20 din Decretul nr. 92/1976 în vigoare până la data de 01.01.2011, revenea unităţii angajatoare întocmirea, completarea şi păstrarea carnetului de muncă de către compartimentul care are în sarcină evidenţa personalului, de către persoane cu pregătire corespunzătoare desemnate în acest scop de conducerea unităţii.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Municipiul Brăila, problema de fapt şi de drept invocată prin motivele de recurs vizează aspectele ţinând de calitatea procesuală pasivă a acestuia.

Calitatea procesuală reprezintă îndreptăţirea unei persoane de a figura ca parte în proces şi presupune existenţa unei identităţi între titularii raportului juridic dedus judecăţii, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) şi a obligaţiei corelative (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se stabileşte funcţie de dreptul ce face obiectul judecăţii, a cărui existenţă sau inexistenţă urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.

În speţă, obiectul judecăţii îl reprezintă pretenţiile intimatei-reclamante de plată a drepturilor salariale cuvenite în baza încadrării pe funcţia de profesor pentru învăţământul preşcolar, inclusiv diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv plătite începând cu data de 09.02.2010 şi până la data pronunţării, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Referitor la existenţa acestor drepturi salariale, problema pusă în discuţie vizează nu doar simpla plată ci şi aspectele care ţin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situaţiile economico-financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea şi ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuţi de lege.

Sub aceste aspecte, se constată că recurentului-pârât îi revin astfel de atribuţii, împrejurare care justifică existenţa calităţii sale procesuale pasive.

Potrivit art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale. Finanţarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.

În cadrul finanţării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal şi care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ – teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ.

Dispoziţii asemănătoare se regăsesc şi în prevederile art. 104 alin. 2 şi 5 din Legea nr. 1/2011.

Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuţiilor ce revin consiliilor locale, asigurarea sumelor necesare plăţii unor asemenea drepturi salariale ce fac parte din finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ.

În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care un drept patrimonial al cărui existenţă este recunoscută pe o perioadă de timp, să fie vidat de substanţa sa şi practic, să devină lipsit de orice valoare.

De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculaţi de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

În ce priveşte actualizarea cu indicele de inflaţie, potrivit dispoziţiilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Soluţia actualizării cu indicele de inflaţie are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit.

De altfel, chiar Curtea Constituţională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflaţiei a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanţei la valoarea ei reală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost admis recursul declarat de pârâtul I.Ş.J. Brăila.

A fost modificată în parte sentinţa civilă nr. 884/27.06.2011 a Tribunalului Brăila, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia privind obligarea pârâtului I.Ş.J. Brăila la efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantelor.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate.

A fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Brăila pentru U.A.T. Brăila.