C.A. Ploieşti, nr. 69 din 25.01.2007
Constituie timp util la şi perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin această lege au realizat un volum de muncă în fostele C.A.P.-uri în care au avut calitatea de membri cooperatori sau au achitat contribuţia minimă prevăzută de Legea nr. 5/1997, timpul util stabilindu-se în ani, prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fostul C.A.P., la cel mai mic volum anual de norme stabilit de Adunarea Generală, în perioada respectivă.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub numărul 5017 din 29 mai 2006, reclamanta D.V. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu C.J.P., să dispună prin hotărârea ce va pronunţa, anularea deciziei din 14 aprilie 2006 emisă de pârâtă şi repunerea reclamantei în situaţia anterioară.În motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat că a fost încadrată în funcţia de şef fermă la C.A.P. D., iar prin decizia nr. 193649 din 13 iunie 1997 emisă de C.P.D. a fost pensionată pentru limită de vârstă cu vechime integrală în muncă. Ulterior, prin decizia nr. 857207 din 10 octombrie 2000 emisă de aceeaşi C.J.P., datorită calităţii sale de cooperator, conform procesului-verbal din 25 februarie 1975, a primit şi din agricultură, cu respectarea dispoziţiilor art. 32 alin. (l) şi (2) Legea nr. 80/1992.Mai arată contestatoarea că în anul 2002, cele două pensii – cea de stat şi cea de C.A.P. au fost transferate de la C.J.P.D. la C.J.P.P., care a emis decizia nr. 252701 din 21 noiembrie 2002 şi decizia nr. 851010, iar în anul 2006, în urma cererii de recalculare a pensiei, C.J.P. a anulat cele două decizii de pensionare din agricultură la data de 14 aprilie 2006 – prin decizia nr. 851010 din 14 aprilie 2006 a C.P.J. – pe motiv că nu a avut calitate de membru cooperator.Prin sentinţa civilă nr. 1112 din 2 octombrie 2006, Tribunalul Prahova a admis acţiunea formulată de contestatoare, a anulat decizia emisă de pârâtă la 14 aprilie 2006 şi a dispus repunerea contestatoarei în situaţia anterioară emiterii acestei decizii.Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele: Conform fişei de pensie existentă la fila 26 dosar, începând cu anul 1970, contestatoarea a îndeplinit funcţia de inginer-şef de fermă la C.A.P., fiind înscrisă la pensie pentru limită de vârstă.S-a reţinut că, potrivit procesului-verbal încheiat la 25 februarie 1975, cu ocazia Adunării Generale a C.A.P. B., au fost primiţi ca membri cooperatori, printre alte persoane, şi contestatoarea B.V. care a realizat în perioada 1970-1991 un număr de 2.017 norme, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 1554 din 07 iunie 1996 (fila 4).Din contractul de asigurări sociale nr. 25913 din 21 noiembrie 1992 reiese că a fost achitată de către contestatoare şi contribuţia minimă prevăzută de Legea nr. 5/1997.Potrivit art. 32 din Legea 80/1992, constituie timp util la pensie şi perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin lege au realizat un volum de muncă în fostele C.A.P.-uri în care au avut calitatea de membri cooperatori sau au achitat contribuţia minimă prevăzută de Legea nr. 5/1997, timpul util stabilindu-se în ani, prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fostul C.A.P., la cel mai mic volum anual de norme stabilit de Adunarea Generală, în perioada respectivă.Articolul 33 din aceeaşi lege prevede că persoanele care au vechime utilă la pensie realizată potrivit normelor acestei legi mai mică de 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile pot beneficia de pensie în condiţiile legii, dacă contribuie la fondul de pensii de asigurări sociale de agricultor până la împlinirea vârstei de pensionare.Totodată, art. 34 din Legea nr. 80/1992 stipulează că persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru a primi pensie din agricultură pot cumula această pensie cu cea care se cuvine din alte sectoare cu sisteme proprii de asigurare.Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta C.J.P. P., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă nu avut în vedere faptul că intimata a desfăşurat activitate ca inginer în baza unui contract individual de muncă, fiind retribuită de D.G.A. şi nu de C.A.P., astfel cum era necesar pentru recunoaşterea timpului util, potrivit Legii nr. 80/1992 privind pensia şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, modificată şi completată.Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de prevederile legale aplicabile în cauză şi sub toate aspectele conform art. 304 C. proc. civ., a constatat că motivele de recurs sunt fondate, pentru următoarele considerente:Conform adeverinţei nr. 1554/1997 eliberată de P.D., reclamanta a desfăşurat activitate în calitate de inginer pe perioada 1 ianuarie 1970-1 ianuarie 1992 în baza unui contract individual de muncă, fiind retribuită de D.G.A.În acelaşi timp, conform Statutului C.A.P., reclamanta primea o anumită retribuţie în completare de la C.A.P., cu rol de stimulent în atragerea şi menţinerea specialiştilor în cadrul C.A.P., însă nu în scopul cuprinderii acestora în sistemul de pensii al agricultorilor.Acest lucru rezultă şi din fişa de pensie nr. 14144/1997 întocmită de D.G.A.I.A.D., în care se precizează că reclamanta a avut calitatea de salariat şi nu pe aceea de membru cooperator.Tot cu titlu de stimulent, specialiştii cu studii superioare primeau un lot în folosinţă sau lot de casă, însă acest stimulent nu corespundea normelor efectiv lucrate, astfel cum se menţionează pentru membrii cooperatori.Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că nu sunt întrunite în cauză dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 80/1992, respingând ca nefondat recursul formulat de contestatoare.
