C. muncii, art. 166 alin. (1)
■ Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 1552/R din 23 mai 2005, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 5623/16.12.2004, pronunţată în dosarul nr. 2971/2004, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a, conflicte de muncă şi litigii de muncă, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâta Fundaţia S.; a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; a respins acţiunea pentru perioada 01.01.2000 -08.04.2002, ca prescrisă; a admis capătul de cerere referitor la plata sporului de 15% calculat la salariul de bază pentru condiţii de încordare psihică ridicată şi responsabilitate sporită în care se desfăşoară activi-
tatca, pentru perioada 22.04.2003 – 31.12.2003 şi a sporului de 15% calculat la salariul de bază pentru perioada în care a avut în încredinţare doi copii, şi anume 22.04.2003 – 06.06.2003; a admis, în parte, capătul de cerere referitor la plata compensaţiei în bani aferente unui număr de 25 de zile corespunzătoare concediului de odihnă neefectuat pentru anul 2003; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privitor la acordarea sporului de 25% calculat la salariul de bază; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la plata orelor suplimentare pentru perioada
08.04.2001 – 31.12.2003; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale pe perioada ianuarie – martie 2004; a respins capătul de cerere referitor la plata diferenţei dintre salariul cuvenit şi cel acordat; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la acordarea diferenţei dintre salariul încasat şi salariul unui asistent social cu studii medii în funcţie de vechime pe perioada 08.04.2001 -31.12.2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că:
Având în vedere prevederile art. 166 alin. (1) C. muncii, în conformitate cu care dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarca în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, Tribunalul a constatat că dreptul la acţiune al reclamantei privind plata salariului şi celelalte obligaţii privind plata acestuia, pentru perioada 01.2000 –
08.04.2001 este prescris.
Faţă de cele mai sus reţinute, Tribunalul a analizat pretenţiile reclamantei ulterior acestei perioade.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.V., criticând sentinţa pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, ce se pot încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10C. proc. civ., astfel:
Cu privire la acordarea sporurilor calculate la salariul de bază, în temeiul O.U.G. nr. 25/2003, soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală, întrucât recurenta-reclamantă a îndeplinit condiţiile prevăzute de lege şi pe perioada anterioară apariţiei ordonanţei, retroactivitatea aplicării acesteia urmând a se face, aceasta netezind interesele angajatului, ba, mai mult, favorizându-1. Neaplicarea acestei dispoziţii pentru o perioadă anterioară apariţiei sale ar crea discriminări pentru anii anteriori apariţiei ordonanţei şi cei care s-au scurs ulterior.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarca în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata
salariilor; termenul de 3 ani trebuie raportat la momentul în carc s-a solicitat acordarea acestor drepturi, iar pârâta a refuzat. Pe de altă parte, Fundaţia S. nu s-a achitat de obligaţiile de plată a asigurărilor sociale către stat, aşa încât, de la momentul efectuării acestor plăţi la data de 17 martie 2004, s-a născut dreptul recurentei la pretenţiile deduse judecăţii.
Curtea apreciază recursul formulat, ca fiind nefondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Sporurile solicitate de către recurentă au fost reglementate abia prin O.U.G. nr. 25/18.04.2003 (M. Of. nr. 281 din 22 aprilie 2003).
Astfel, acordarea acestor sporuri nu poate fi solicitată decât după data de 22.04.2003, având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile.
In mod corect a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 01.01.2000 – 08.04.2001, în raport de termenul de 3 ani la care se referă dispoziţiile art. 166 alin. (1) C. muncii şi de data formulării acţiunii (08.04.2004).
Pentru aceste considerente şi în baza art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
