C. muncii, art. 154, art. 164
■ Fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani pentru prestată în baza contractului individual de muncă.
■ Principala obligaţie a angajatorului este aceea de plată a salariului, a contraprestaţiei pentru munca îndeplinită de salariat.
■ Orice reţinere din salariu este îngăduită numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, iar reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
■ Este nelegală condiţionarea plăţii drepturilor salariale angajatului de prestarea altor activităţi decât acelea prevăzute în contractul individual de muncă, respectiv prezentarea acestuia la compartimentele resurse umane, salarizare şi administrativ ale instituţiei pentru încheierea notei de lichidare şi predarea bunurilor din patrimoniu pe care le avea în inventar.
C.A. Bucureşti, s. a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 2313/R din 8 aprilie 2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 814 din 03.10.2008, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, Secţia civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.F. împotriva pârâtului Centrul Cultural Local „I.V.” Giurgiu şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei toate drepturile salariale cuvenite în perioada 01-15.05.2007; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune-interese.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Conform contractului individual de muncă, reclamanta a fost angajată a pârâtului începând cu data de 07.04.2003, pe durată nedeterminată, având funcţia de referent coregraf.
Prin decizia nr. 201/15.05.2007, emisă de pârât, au încetat raporturile de muncă ale reclamantei, iar prin sentinţa civilă nr. 328/LM/AS din 19.10.2007 a Tribunalului Giurgiu, a fost admisă contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de conccdicre, dispunându-se anularea acesteia şi reintegrarea reclamantei în funcţia avută anterior, cu
obligarea angajatorului pârât la plata drepturilor salariale pe perioada
15.05.2007 şi până la reîncadrarea efectivă.
înainte de desfacerea contractului de muncă, angajatorul nu a plătit salariatei drepturile salariale aferente perioadei 01-15.05.2007, deşi aceasta s-a prezentat la serviciu şi a desfăşurat activităţi specifice funcţiei de încadrare.
In privinţa zilei de 1 mai 2007, Tribunalul a constatat că, în mod greşit, pârâtul a apreciat lipsa nejustificată a reclamantei, întrucât, conform art. 134 alin. (1) C. muncii, această zi este nelucrătoare, iar cu privire la ziua de 5 mai 2007, s-a reţinut că reclamanta nu a fost absentă, astfel cum a susţinut angajatorul, ci a fost plecată cu elevii cursanţi în Bulgaria, pentru desfăşurarea activităţii coregrafice.
Prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 154 alin. (2) C. muncii.
Astfel, a fost înlăturată apărarea angajatorului pârât, în sensul că acordarea drepturilor salariale pretinse de reclamantă urinează să se facă după ce aceasta se va prezenta la sediul instituţiei în vederea rezolvării situaţiei bunurilor de inventar şi întocmirii notei de lichidare, cu motivarea că, pe de o parte, situaţia expusă face obiectul unui alt litigiu, iar, pe de altă parte, nu există un text de lege care să condiţioneze plata drepturilor salariale de îndeplinirea activităţilor pretinse de pârâtă.
Cu privire la daunele solicitate de reclamantă, instanţa de fond a reţinut că, pentru neplata la timp a drepturilor salariale cuvenite, aceasta nu a făcut dovada unui prejudiciu.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., recurentul Centrul Cultural Local „LV.” Giurgiu a arătat, în esenţă, următoarele:
Ca urmare a încetării raporturilor de muncă, reclamanta avea obligaţia, conform prevederilor legislaţiei muncii, să se prezinte la compartimentele resurse umane, salarizare şi administrativ ale instituţiei pentru încheierea notei de lichidare şi predarea bunurilor din patrimoniu pe care le avea în inventar.
întrucât nu a procedat astfel şi nu a răspuns solicitărilor de a se prezenta la sediul instituţiei pentru predarea bunurilor, conducerea unităţii angajatoare a dispus, prin referatul înregistrat cu nr. 1029/12.06.2007, sistarea acordării drepturilor salariale pentru perioada 01-15.05.2007 până la încheierea notei de lichidare şi predarea bunurilor.
De asemenea, recurenta a susţinut că prin sentinţa civilă nr. 328/LM/AS din 19.10.2007, Tribunalul Giurgiu a dispus anularea
unui act administrativ inexistent, rcspectiv decizia nr. 20/15.05.2007, emisă de Consiliul Local al Municipiului Giurgiu. Or, decizia de concediere cu nr. 201/15.05.2007 a fost emisă de conducerea Centrului Cultural Local JLV.” Giurgiu şi nu a fost anulată, continuând să-şi producă efectele.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
In conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (2) C. muncii, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Principala obligaţie a angajatorului este aceea de plată a salariului, a contraprestaţiei pentru munca îndeplinită de salariat. Cum, pentru perioada în litigiu, intimata reclamantă a prestat munca, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că aceasta este îndreptăţită la plata drepturilor salariale.
In temeiul art. 164 alin. (1) C. muncii, orice reţinere din salariu este îngăduită numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, iar reţinerile cu titlu de daune cauzatc angajatorului nu pot fi efectuatc decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Prin urmare, Curtea constată că, în mod just, prima instanţă a reţinut ca fiind nclegală condiţionarea plăţii drepturilor salariale cuvenite inti-matei-reclamante pentru perioada în litigiu de prestarea altor activităţi decât acelea prevăzute în contractul individual de muncă, care o îndreptăţesc la salarizare pentru munca depusă.
Sub un alt aspect, se reţine că, în raport de obiectul cererii cu care instanţa a fost învestită, plata drepturilor salariale neachitate pentru perioada 01-15.05.2007, anterioară datei emiterii deciziei de concediere, nu prezintă relevanţă în cauză împrejurarea învederată de recurent, în sensul că decizia nr. 201/15.05.2007, emisă de conducerea Centrului Cultural Local „LV.” Giurgiu, nu a fost anulată, continuând să-şi producă efectele.
Referitor la solicitarea recurentului privind obligarea reclamantei de a se prezenta la sediul instituţiei în vederea încheierii notei de lichidare şi a predării bunurilor de inventar avute în administrare, precum şi a diplomelor şi trofeelor obţinute la diverse concursuri, cum angajatorul pârât nu a formulat cererc reconvenţională în faţa instanţei de fond, în
condiţiile prevăzute de art. 119 C. proc. civ., Curtea constată că o astfel de cerere nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine, astfel încât, vizând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., a respins recursul formulat de recurentul Centrul Cultural Local „I.V.” Giurgiu, ca nefondat.
