Art. 65 alin. 1 din Codul muncii
Art. 78 alin. 1 şi 2 din Codul muncii
Art. 287 din Codul muncii
Art. 1088 din Codul civil
Conform art. 287 din Codul muncii, angajatorul avea obligaţia să probeze susţinerile formulate în apărare, respectiv să depună organigrama anterioară reorganizării şi cea ulterioară, pentru a se putea verifica dacă reducerea postului ocupat de recurent a fost sau nu una efectivă, reală, or din probatoriul existent la dosar reiese fără dubiu că iniţial postul a fost desfiinţat, apoi reînfiinţat după aproximativ o lună de zile.
Dată fiind situaţia expusă, dispoziţiile obligatorii ale art. 65 alin. 1 din Codul muncii, potrivit cu care desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală şi serioasă, au fost încălcate, prevederi din perspectiva cărora concluziile instanţei de fond apar ca fiind greşite, ceea ce impune modificarea în întregime a sentinţei în sensul admiterii contestaţiei.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2313/2012-R
din 28.05.2012 (Dosar nr. 7166/111/2011)
Prin sentinţa civilă nr. 987/LM din data de 28.09.2011, pronunţată de Tribunalul B, în dosar nr. 7166/111/2011, s-a respins acţiunea formulată de contestatorul M A D domiciliat în O, str. M, nr. 6, bl. AN22, ap. 9, Jud. B cu domiciliul procesual ales în O, str. D, nr. 18, ap. 2, Jud. B la sediul SCPA „V & C” în contradictoriu cu intimatul M A ŞI I – C DE C AL M cu sediul în B, P R, nr. 1A, sector 1.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a fost încadrat pe perioadă nedeterminată în cadrul Corpului de Control al Ministrului – Compartimentul verificarea petiţiilor în administraţia publică din cadrul Serviciului 2- Inspecţii în Administraţia Publică, conform Actului adiţional nr. 250037 din 24.03.2010 la Contractul individual de muncă nr. 143757/2007.
Prin Dispoziţia nr. II/471 din 28.04.2011 înregistrată sub nr. 259903/29.04.2011, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, ca urmare a desfiinţării postului deţinut.
Criticile aduse de către reclamantul faţă de dispoziţia de concediere se referă la faptul că pârâtul nu a respectat procedura prevăzută de lege cu privire la concediere, respectiv disp. art. 74 lit. d din Legea nr. 53/2003 care prevăd că decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
Instanta a constatat insă că, in spetă, emiterea dispoziţiei de încetare a contractului individual de muncă nu este întemeiată pe nici unul din cazurile prevăzute la art. 61 lit. c şi d şi nici la art. 56 lit. f din Codul muncii, astfel că nu se poate pune problema obligativităţii includerii în decizia de concediere a listei tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru un loc de muncă vacant.
În acest sens instanţa a reţinut că Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. 6/2011, soluţionând recursul în interesul legii, a statuat că dispoziţiile art. 74 alin. l lit. d din Codul Muncii nu se aplică în situaţia în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul Muncii.
Asadar sub acest aspect critica reclamantului este nefondată.
Pe de alta parte, reclamantul a criticat dispoziţia de concediere, sustinand că nu s-au respectat nici disp. art. 65 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 care prevăd că se poate dispune concedierea ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat, cu condiţia ca desfiinţarea postului să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Verificând temeinicia deciziei contestate prin prisma prevederilor art. 65 Codul Muncii, instanţa a reţinut că se poate dispune concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului în situaţia desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive ce nu ţin de persoana acestuia. De asemenea, în alin. 2 al aceluiaşi text legal, se instituie cerinţa ca desfiinţarea postului să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
In speta, instanta a constatat că, prin Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr. I/0515 din 13.04.2011, au fost desfiinţate un număr de 6 posturi din cadrul Serviciul Inspecţii în Administraţia Publica, respectiv pozitiile din stat 39, 40, 41 (ocupata de reclamant), 42, 43 si 45/a. Iar prin Ordinul MAI nr. I/0533 din 31.05.2011 au fost desfiintate inca trei posturi din cadrul Serviciul Inspecţii în Administraţia Publica, respectiv pozitiile din stat nr. 44, 45 si 46. Masurile au fost luate eficientizarea si optimizarea cheltuielilor bugetare.
Faţă de aceste considerente instanţa a constatat că decizia de concediere este temeinică şi legală, desfiinţarea postului ocupat de reclamant este efectivă şi are o cauză reală şi serioasă, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 65 din Legea 53/2003, motiv pentru care a respins acţiunea ca fiind nefondată.
S-a constatat că n-au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul M A D, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi admiterea contestaţiei.
Prin motivele de recurs s-a invocat că soluţia s-a bazat doar pe baza susţinerilor neprobate ale intimatei, fără a fi avute în vedere argumentele lui, ori, se impunea a se face dovada conform art. 272 Codul muncii că desfiinţarea postului a fost efectivă, a avut o cauză reală şi serioasă, dovezi nedepuse la dosar de intimată, respingerea solicitărilor sale în acest sens i-a încălcat garanţiile unei proceduri echitabile, dreptul la apărare.
Nu s-a luat în considerare singurele probe, ordinul MAI nr. 1/533/31.05.2011 prin care s-a aprobat lista cu modificările ce se efectuează în statul de organizare al Corpului de Control al Ministrului, prin care postul ocupat de el – poziţia nr. 41 – se regăseşte la rubrica posturi care se prevăd nu la rubrica posturi ce se radiază.
A fost angajat al MAI din 15.09.2007 – corpul de control al ministrului – ca expert gr. I A, în prezent ocupând funcţia de expert gr. II 1 A – poziţia 41 -. I s-a comunicat dispoziţia de concediere în 02.05.2011 ce nu a respectat art. 76 lit. d Codul muncii, necuprinzând lista locurilor de muncă disponibile, termenul în care salariaţii să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, menţiunea că nu sunt locuri disponibile nefiind suficientă, fiind încălcat art. 64 din Legea nr. 53/2003.
Măsura desfiinţării postului nu are o cauză reală, serioasă, câtă vreme efectul este opus celui invocat de angajator şi a condus la creşterea cheltuielilor de deplasare, structurile de control au existat la instituţia prefectului dintotdeauna şi nu se puteau verifica pe ele însele. Dacă angajatorul a prevăzut crearea unor structuri în sensul expus, înseamnă că desfiinţarea posturilor nu este efectivă şi reală ci a avut loc o reorganizare a activităţii.
În drept s-a invocat art. 65, 67, 75 – 80, 269 – 275 Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului arătând că, dispoziţia de încetare a contractului de muncă s-a întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, menţinându-se lipsa locurilor vacante pretabile a fi ocupate de recurent şi de altfel, decizia nr. 6/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că nu se impune această menţiune în cazul concedierii dispuse conform art. 65 Codul muncii, aspect corect reţinut de instanţa de fond.
Prin ordinul nr. 1/0515/13.04.2011, clasificat secret, au fost desfiinţate 6 posturi de la Compartimentul verificarea petiţiilor în administraţia publică, iar desfiinţarea a fost reală, serioasă, a avut la bază faptul că activitatea era similară cu cea desfăşurată de structura de control de la nivelul instituţiei Prefectului. Greşit se afirmă că nu s-au depus probe, ori, a depus Ordinul nr. 1/0515/13.04.2011 susmenţionat, conform căruia s-au redus 6 posturi, poziţiile 39, 40, 41, 42, 43, 45/a şi nr. 1/533/31.05.2011 conform căruia s-au mai desfiinţat 3 posturi nr. 44, 45, 46. De altfel, s-a procedat la o renumerotare, o rearanjare a posturilor.
Pe de altă parte, conform minutei Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă din 10.03.2011 încheiată la CSM cu privire la interpretarea diferită a art. 78 alin. 2 Codul muncii, o hotărâre de reintegrare pe un post desfiinţat nu se poate realiza decât scriptic şi va fi urmată o nouă procedură a concedierii conform art. 65 Codul muncii, postul în speţă fiind desfiinţat efectiv.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, instanţa de recurs a constatat următoarele:
Recurentul a ocupat postul de expert gradul IA iar, prin dispoziţia directorului general al corpului de control al Ministrului nr. II/471/28.04.2011 s-a dispus în baza art. 587, 65, 66, 73, 74, 75, 283, 284 Codul muncii, în baza ordinului Ministerului nr. 1/0515/16.04.2011, încetarea contractului individual de muncă cu începere de la data expirării termenului de preaviz, determinat de desfiinţarea efectivă a postului ocupat de acesta.
S-a reţinut că potrivit notei raport nr. 249624/17.03.2010 emisă de Direcţia Generală de Control şi intern din cadrul MAI – filele 10 – 11 dosar fond – că, recurentul a avut în competenţă teritorială de activitate judeţele B, C S, T, A, S M, M şi şi-a desfăşurat activitatea la instituţia Prefectului judeţului B.
La dosarul de fond – fila 28 – s-a depus copia ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. I/0515/13.04.2011 invocat în dispoziţia de concediere, conform căruia s-a aprobat lista cu modificările ce urmau a fi efectuate în statul de organizare al corpului de control al Ministerului, iar la rubrica „Posturi care se radiază”, conform anexei – fila 29 dosar fond – din 13.04.2011 la serviciul inspecţii în administraţia publică s-au indicat numerele 39, 40, 41, 42, 53, 45/a – experţi gradul II şi 1A -, ori, postul ocupat de recurent figura chiar la una dina ceste poziţii – 41 -, criticile acestuia în sensul că poziţia nr. 41 se regăseşte la poziţia „posturi ce se prevăd” nu la „posturi ce se radiază”, apar ca nefondate.
Ulterior, însă, s-a emis ordinul nr. 1/533/31.05.2011 – deci după emiterea dispoziţiei contestate -, modificările intimatei în vigoare la 31.05.2011, iar conform anexei acestuia din 31.05.2011 – fila 31 dosar fond -, cuprinzând lista cu modificările ce se efectuează în statul de organizare al corpului de control al Ministrului, s-a indicat la rubrica posturi care se prevăd în cadrul serviciului Inspecţii în administraţia publică, poziţiile 39, 40, 41 – expert II – 1A, iar la rubrica posturi ce se radiază poziţiile 44, 45, 46 – expert gradul II – 1A -.
Din analiza celor două liste anexe a ordinelor susmenţionate se reţine faptul că iniţial au fost radiate din cadrul Serviciului în administraţia publică 6 posturi expert gradul II şi IA – din care cel cu poziţia nr. 41 ocupat de recurent -, pentru ca ulterior să fie cuprins în anexa ordinului nr. 1/533/31.05.2011 alături de alte două poziţii nr. 39, 40 la posturi care se menţin.
Ca urmare, postul ocupat de recurent din cele expuse reiese că nu a fost desfiinţat ci dimpotrivă, neexistând înscrisuri din care să reiasă că după reorganizare posturile rămase să fi primit o nouă renumerotare. Instanţa, în virtutea rolului activ, a pus în discuţia reprezentantului Corpului de control al Ministrului necesitatea depunerii la dosar a unui înscris din care să reiasă că s-a procedat astfel, însă, acesta a susţinut că nu există un act în acest sens.
Avea intimatul obligaţia conform art. 287 din Codul muncii să probeze susţinerile făcute, să depună la dosar organigrama anterioară reorganizării şi cea ulterioară pentru ca instanţa să aibă posibilitatea de-a verifica dacă reducerea postului ocupat de recurent a fost sau nu una efectivă, reală, ori, din probele administrate reiese fără dubiu faptul că iniţial postul a fost desfiinţat, apoi reînfiinţat după aproximativ o lună de zile, neexistând acte din care să reiasă că posturile rămase în Serviciul inspecţiei în administraţia publică au fost renumerotate, apărările nefiind întemeiate.
Art. 65 alin. 1 din Codul muncii prevede obligatoriu faptul că, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin. 1, ori, conform celor expuse, postul ocupat iniţial de recurent a fost desfiinţat prin ordinul nr. I/0515/13.04.2011 apoi reînfiinţat conform anexei la ordinul nr. 533/31.05.2011, criticile fiind fondate. Concluziile instanţei de fond fiind greşite, celelalte critici ale recurentului, faţă de cele expuse, nu se mai impun a fi analizate.
Faţă de considerentele de mai sus, fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanţa de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, a admis ca fondat recursul, a modificat în întregime sentinţa, a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei de concediere nr. II/471/28.04.2011 emisă de Ministerul Administraţie şi Internelor – Corpul de control al Ministrului, iar în baza art. 78 alin. 1, 2 Codul muncii a obligat intimatul să-l reintegreze pe reclamant în funcţia deţinută anterior concedierii – expert gradul I A – şi să îi plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate şi cu celelalte drepturi de care a beneficiat cu începere de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, cu aplicarea unei dobânzi legale calculate asupra sumelor datorate începând cu data de 02.06.2011 ( data introducerii acţiunii) până la data plăţii efective, conform art. 1088 în vigoare la data promovării litigiului.
