Decizia civilă nr. 600 din 25 mai 2009
Prin sentinţa civilă nr. 129/27.02.2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6181/110/2007 s-a admis acţiunea formulată de către reclamanţii B. M. ş.a.. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligaţi pârâţii să-i acorde reclamantei M. D. creşterile salariale prevăzute de OG nr. 10/2006 privind creşterile salariale ce se acordă personalului bugetar astfel: 5% începând cu 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu data de 10.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 până la 31.07.2007 data eliberării din funcţie conform Decretului Prezidenţial nr. 762/31.07.2007, actualizate cu coeficientul de inflaţie, începând cu ianuarie 2007 până la data plăţii efective.
S-a constatat că pentru reclamanţii R. A. ş.a., drepturile constând în indexările de 5% începând 01.01.2007; 2% începând cu data de 01.04.2007; 11% începând cu 01.10.2007 intră în baza de calcul la stabilirea şi actualizarea pensiei de serviciu a reclamanţilor.
Au fost obligaţi pârâţii Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
Au fost obligaţi pârâţii Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
Au fost obligaţi Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău să emită o nouă adeverinţă de salarizare pentru fiecare reclamant în vedere recalculării pensiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele: Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6181/110/2007 la Tribunalul Bacău, reclamanţii M. D. ş.a. au chemat în judecată pârâţii Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, 2) Ministerul Justiţiei, 3) Curtea de Apel Bacău, 4) Tribunalul Bacău, 5) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând ca instanţa de judecată:
a) să constate a reclamanţilor cauzată de prevederile O.G. NR. 10/31.01.2007 privind creşterile salariale ce s-au acordat pentru anul 2007 personalului bugetar şi persoanelor ce ocupă funcţii de demnitate publică, în raport de prevederile art. 35 din O.U.G. nr. 27/2006 aprobată şi completată prin Legea nr. 45/2007 şi de art. 27 din O.G. nr. 137/2000 republicată.
b) să anuleze situaţia creată prin discriminare.
c) să oblige pârâţii să plătească reclamantei M. D. o despăgubire echivalentă cu sumele reprezentând indexările ce s-au acordat prin actele normative indicate mai sus pentru anul 2007, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, respectiv:
– de 5% începând cu 01.01.2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006,până la 02 august 2007 – data eliberării din funcţie.
– de 2 % începând cu 01.04.2007, faţă de nivelul din luna martie 2007, până la 02 august 2007.
d) să oblige pârâţii la plata dobânzii legale (calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G. 9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligaţiile băneşti) pentru sumele datorate, începând cu luna ianuarie 2007, până la efectuarea plăţii.
e) să se stabilească pentru toţi reclamanţii că aceste drepturi (despăgubiri) constând în indexările de 5% începând cu 01.01.2007, de 2% începând cu data de 01.04.2007, precum şi 11 % începând cu 01.10.2007 intră în baza de calcul la stabilirea şi actualizarea pensiei de serviciu a reclamanţilor; totodată s-a solicitat stabilirea acestor drepturi şi pentru viitor, deoarece pensiile de serviciu ale foştilor magistraţi se corelează cu salariile magistraţilor aflaţi în activitate, conform art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată prin O.U.G. nr. 100/2007;
f) să oblige pârâţii Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;
g) să oblige pârâţii Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău să emită o nouă adeverinţă de salarizare pentru fiecare reclamant, în vederea recalculării pensiei.
Din examinarea lucrărilor şi actelor din dosar, instanţa – Tribunalul Bacău a reţinut în fapt următoarele:
Reclamanţii au avut calitatea de judecători la Curtea de Apel Bacău. Prin O.G. nr. 10/31 ianuarie 2007 personalul bugetar şi demnitarii publici au beneficiat de creşterile salariale în cursul anului 2007, salariile/indemnizaţiile lor de bază fiind majorate în trei etape: – cu 5 % – de la 01 ianuarie 2007, faţă de nivelul din decembrie 2006; – cu 2 % de la 01.04.2007, faţă de nivelul din martie 2007 şi cu 11 % de la 01 octombrie 2007, faţă de nivelul din septembrie 2007.
Judecătorii de la curţile de apel, tribunale şi judecătorii au fost discriminaţi în raport cu toate categoriile sociale din sectorul public, inclusiv în raport cu magistraţii de la Î.C.C.J. şi personalul auxiliar de specialitate din instanţe şi parchete, celor discriminaţi salariile nefiindu-le majorate în nici un fel.
Prin O.U.G. 27/2006 privind salarizarea reclamanţilor la art. 35 se prevede că: „Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt brute şi impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor în conformitate cu prevederile legale”.
Prin neindexarea salariilor judecătorilor şi procurorilor au fost încălcate prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care prevăd că: „Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor: … economice … în special dreptul la un salariu egal, pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare.”
Prin aceste dispoziţii se aplică un tratament diferenţiat şi discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătoreşti, el nefiind justificat în mod obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a acestuia este inadecvată.
Discriminarea prin neindexarea salariilor este contrară şi practicii , care în considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a reţinut jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul MARKS, Curtea Belgiei, 1979), ce statuează că: „în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, din diferenţa de tratament săvârşită de stat între indivizii aflaţi în situaţii analoge, fiind o justificare obiectivă şi rezonabilă”, iar prin Decizia nr. 01/08.02.1994, a stabilit că „un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să justifice raţional, în respectarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a activităţilor publice.”
Mai mult, prin Decizia nr. 135/05.11.1996, Curtea Constituţională a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.
Faţă de această expunere de motive de mai sus, instanţa a admis acţiunea formulată de către reclamanţi şi a obligat pârâţii să-i acorde reclamantei M. D. creşterea salarială prevăzută de O.G. 10/2007 privind creşterile salariale ce se acordă personalului bugetar, astfel: 5% – începând cu 01.01.2007, faţă de nivelul din decembrie 2006; 2 % – începând cu 01.04.2007, faţă de nivelul din martie 2007 până la 31.07.2007, data eliberării din funcţie conform Decretului Prezidenţial nr. 762/31.07.2007, actualizate cu coeficientul de inflaţie, începând cu ianuarie 2007, pana la data plăţii efectuate.
S-a constatat că pentru reclamanţii: R. A., P. A. ş.a., drepturile constând în indexările de 5 % începând cu data de 01.04.2007, 11% începând cu 01.10.2007, intră în baza de calcul la stabilirea şi actualizarea pensiei de serviciu a reclamanţilor.
Au fost obligaţi pârâţii Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău să emită o nouă adeverinţă de salarizare pentru fiecare reclamant în vederea recalculării pensiei.
Împotriva acestei sentinţe au promovat recursuri Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Bacău şi Ministerul Justiţiei, recursuri promovate şi motivate în termen legal, scutite de plata taxei de timbru şi înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 6181/110/2007. La 04.08.2008 în temeiul dispoziţiilor O.U.G. 75/2008 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea la I.C.C.J. de unde ulterior la 4.02.2009 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
I. Recursul Ministerului Economiei şi Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău critică soluţia primei instanţe, invocând că în mod greşit s-a reţinut că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el şi reclamanţi nu există nici un raport juridic, legal sau convenţional de natură să creeze în sarcina sa obligaţia de a plăti despăgubirile băneşti în discuţie. Recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 1 din O.U.G. 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 prevăd faptul că executarea obligaţiilor de plată ale instanţelor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea 500/2002 privind finanţele publice, coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, şi anual pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie, iar potrivit art. 3 alin.l pct.2 din O.U.G. 208/2005, în îndeplinirea funcţiilor sale, Ministerul Finanţelor Publice are în principal următoarele atribuţii – elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale şi raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectul legii de modificări a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Finanţelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de a elabora proiectul de rectificări a acestor bugete.
În mod corect aşadar instanţa de fond a reţinut calitatea procesuală a Ministerului Finanţelor.
II. Recursul Ministerului Justiţiei critică soluţia primei instanţe pentru următoarele considerente:
-instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
-hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Examinând recursul Ministerului Justiţiei, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
În ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă M. D. aceasta a fost eliberată din funcţia de judecător prin decret preşedinţial la 31.07.2007.
Potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, „drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanţă sunt brute şi impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale”.
În baza art. l din O.G. nr. 10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază – astfel cum au fost majorate potrivit O.G. nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit O.U.G. nr. 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi indemnizaţiile personalului care ocupă funcţii de demnitate publică prevăzute în anexele II şi III din Legea nr. 154/1998, urmau să fie majorate în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007, faţă de nivelul din luna martie 2007 şi cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie 2007. Respectivul act normativ a intrat în vigoare conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 la data de 2.02.2007 şi se aplică conform art. 32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Prin urmare, faptul că ulterior, respectiv la 12.03.2007, art. 35 al O.U.G. nr. 27/2006 a fost abrogat prin art. l pct. 17 din Legea nr. 45/2007 nu mai putea împiedica aplicarea O.G. nr. 10/2007, referitoare la indexările salariale şi categoriei profesionale în care se regăsesc magistraţii.
Trebuie astfel avut în vedere conţinutul şi caracterul acestui drept solicitat, de a beneficia de unele prestaţii sociale, evident de natură salarială. Aşa cum a fost reglementată, indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal, pentru un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parţială a efectului creşterii preţurilor pentru bunurile de consum.
Trebuie de asemenea subliniat că în nici un caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecţie socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajaţi ai autorităţilor şi instituţiilor publice, în condiţiile existenţei inflaţiei, pentru acoperirea unei părţi din rata inflaţiei.
Cu toate acestea, intimatei-reclamante M. D. nu i-au fost acordat pentru anul 2007 acest adaos salarial, deşi anterior, dar şi ulterior – în anul 2008 aceste adaosuri au fost prevăzute şi acordate cu acest titlu.
În concluzie, unul şi acelaşi element (constând în majorarea legală prin indexare pentru acoperirea devalorizării monedei naţionale) produce efecte juridice diferenţiate în sistemul de salarizare al personalului din unităţile finanţate din fonduri bugetare, în funcţie de apartenenţa la o anumită categorie socio-profesională.
Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalităţii de tratament (art. 154 Codul muncii) şi cel al diferenţierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea şi cantitatea muncii, respectiv condiţiile de muncă. Ca atare, principiul egalităţii de tratament în salarizare implică recunoaşterea aceloraşi obiective şi elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie – a depunerii unei activităţi în muncă şi a erodării salariilor din cauza creşterii indicelui preţurilor de consum şi a inflaţiei . Deci tuturor acestor persoane trebuie să li se recunoască, pentru acelaşi element faptic generator de drepturi salariale, acelaşi element salarial: indexarea anuală.
Din moment ce intimata-reclamantă este într-o situaţie identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenţei inflaţiei rezultă că aceasta nu poate fi tratată diferenţiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există o justificare obiectivă şi rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexării pentru anul 2007 este unul şi acelaşi: creşterea indicelui preţurilor de consum şi a inflaţiei în anul 2007 faţă de anul 2006.
În acest caz, suntem din punctul de vedere al practicii Curţii Europene, potrivit art. 14 CEDO, în prezenţa unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat la un moment dat doar de menţinerea puterii de cumpărare a celorlalţi salariaţi cu excepţia categoriei din care fac parte reclamanţii.
Diferenţa de tratament instituită prin O.G. nr. 10/2007 pentru anul 2007,nu se întemeiază – aşa cum s-a reţinut – pe nici o justificare obiectivă şi rezonabilă cu atât mai mult cu cât, menţinându-se condiţiile şi criteriile acordării indexărilor, aceste drepturi au fost reluate şi pentru această categorie de personal în anul următor – 2008 (Legea nr. 45/2007 – majorarea începând cu 1.04.2008 cu 2% faţă de luna decembrie 2007 şi respectiv cu 1 octombrie 2008 faţă de luna septembrie 2008).
De altfel Curtea Europeană s-a pronunţat constant cu privire la calitatea de „bun” a drepturilor prevăzute de sistemele de protecţie socială (Dec. Muller împotriva Austriei/16.12.1974, H. Gaygusuz împotriva Austriei/1996). Este de reţinut că în cazul în care dreptul garantat poate fi mărit periodic, doar cuantumul său poate fi supus unor restricţii, nu şi acordarea acestuia ca atare.
Pentru aceste considerente apare ca fiind legală şi temeinică soluţia primei instanţe prin care i-au fost acordate reclamantei M. D. creşterile salariale de 5% şi 2% începând cu 01.01.2007 şi respectiv 10.04.2007.
Referitor la toţi ceilalţi intimaţi-reclamanţi şi la situaţia intimatei-reclamante M. D. (pentru aceasta doar după 31.07.2007) se reţine că aceştia au avut calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Bacău, în prezent fiind pensionari.
Conform dispoziţiilor art. 85. (2) din Legea 303/2004 – „pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror din activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului…”
Se constată însă că în cursul anului 2007 indemnizaţia brută lunară a unui judecător în activitate nu a fost majorată, neexistând în acest sens nici o dispoziţie legală. Este adevărat că o parte din corpul judecătorilor a promovat o serie de acţiuni în justiţie având ca obiect acordarea unor despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând indexările salariale prevăzute de O.G. 10/2007, dar soluţiile obţinute de aceştia – de admitere sau după caz, de respingere nu au efect decât inter partes . De aceea, Curtea concluzionează că dispoziţiile art. 85 (2) din Legea 303/2004 nu au incidenţă în speţă.
Mai mult, prin prisma unei eventuale situaţii discriminatorii prin neacordarea acestor indexări se constată că:
-nu s-a dovedit existenţa unui tratament diferit în cadrul sistemului judiciar, în sensul acordării acestor indexări doar pentru anumiţi pensionari care au avut calitatea de magistraţi.
-în raport de alte categorii profesionale – de esenţă este faptul că pensionarii care au avut calitatea de magistraţi nu se găsesc în situaţii identice sau similare cu personalul bugetar şi persoanele care ocupă funcţia de demnitate publică (şi care au beneficiat de prevederile O.G. 10/2007).
Pentru aceste considerente, Curtea concluzionează că intimaţi i-reclamanţi – pensionari nu pot beneficia de includerea în baza de calcul a pensiei cu indexările prevăzute de O.U.G. 10/2007, pe cale de consecinţă urmând să fie respinse şi capetele de cerere având ca obiect „efectuare menţiuni în carnetul de muncă” şi „eliberare adeverinţă”.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă va fi respins recursul Ministerului Economiei şi Finanţelor ca nefondat, va fi admis recursul
Ministerului Justiţiei şi se va modifica în parte sentinţa civilă 129/27.02.2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în sensul că: se vor respinge ca nefondate capetele de cerere având ca obiect “includere în baza de calcul a pensiei a indexărilor prevăzute de O.U.G. 10/2007”, “efectuare menţiuni în carnetele de muncă” şi “eliberare adeverinţe” şi se vor menţine dispoziţiile cu privire la obligarea pârâţilor să plătească reclamantei M. D. indexările de 5% şi 2%, actualizate cu indicele de inflaţie şi obligarea Curţii de Apel Bacău la efectuarea de menţiuni în carnetul de muncă al reclamantei M. D.
