Dreptul muncii şi securităţii sociale Obligarea la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani ;  obligarea pârâtei la


Tribunalul CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 1734 din data de 23.10.2013

Dreptul muncii și securității sociale

Obligarea la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani ; obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensiei .

Art. 116, 107 din Legii 263/2010 ; decizia nr. 40 din data de 22.09.2008 a ICCJ.

Prin sentința civilă nr. 1734/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. …./116/2012 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A.M. cu dom. în Călărași str. …, jud. Călărași în contradictoriu cu pârâta CJP CĂLĂRAȘI – Călărași, str. …., a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de de urmaș ale reclamantei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani și la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.11.2009 .

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rol acestei instanțe sub nr. …/116/2012 la data de 29.06.2012 reclamanta AM în contradictoriu cu pârâta CJP CĂLĂRAȘI a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensiei .

În motivarea cererii reclamanta a arătat că este pensionată în conformitate cu prevederile Legii 3/1977.

Fiind o stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG nr. 1550/2004, HG nr. 733/2005, încadrându-se în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea, conform dispozițiilor OUG 4/2005.

Reclamanta a susținut că întrucât a desfășurat activități ce se încadrează în grupa I a de muncă, în mod eronat, pârâta a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani.

Solicită a fi avute în vedere dispozițiile art. 116, 107 din Legii 263/2010 precum și decizia nr. 40 din data de 22.09.2008 a ICCJ.

În drept, invocă prevederile Legii 19/2000, modificată, Legii 3/1977, Legea 263/2010.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată motivat că dispozițiile legale în baza cărora reclamanta își motivează în drept cererea sunt abrogate , nu își mai produc efectele conform art. 196 din Legea 263/2010.

În aceste condiții, a arătat pârâta că nu mai există temei legal pentru a recalcula punctajul reclamantului în temeiul HG 1550/2004, OUG nr. 4/2005, Legea 19/2000 . Mai mult decât atât , în temeiul dispozițiilor art. 169 alin 1 din Legea 263/2010 pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta este soția supraviețuitoare a defunctului AM decedat la data de 19.10.2009.

Conform decizie de pensionare nr 64107/01.07.1992 dreptul la pensie al autorului reclamantei a fost stabilit cu începere de la data de 01.07.1992, reținându-se că a avut o vechime totală în muncă de 30 de ani, 6 luni și 8 zile în grupa I a de muncă.

Prin decizia nr- 157957 din 2010 a fost stabilit dreptul reclamantei (în calitate de soție) la pensie de urmaș de la AM, începând cu data de 01.11.2009.

Prin acțiunea pendinte, reclamanta a solicitat ca în urma recalculării drepturilor sale de pensei de urmaș potrivit OUG 4/2005 , la stabilirea punctajului mediu anual să se aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani raportat la activitatea desfășurată în grupa a I a muncă de autorul său.

Conform ART. 4 alin 1 din OUG 4/2005 “Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.”;.

În acest sens, instanța a reținut că potrivit art. 2 din Normele metodologice de aplicare aprobate prin HG 1550/2004 (1) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

(2) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.

(3) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.”;

Astfel, conform art. 14 din Legea 3/1977 ” ( 1)Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:

a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;

b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.

(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de:

a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;

b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.

(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca.

(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.”;

Prin urmare, 25 de ani lucrați în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa II de muncă echivalează cu 30 de ani lucrați în condiții normale.

Mai mult Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat prin decizia nr. 40 din data de 22.09.2008 pronunțată în dosar nr. 16/2008 că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

ICCJ în considerentele deciziei arată că “asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.”;

Susținerea pârâtei că nu se poate reține în cazul reclamantei stagiul de cotizare de 20 de ani întrucât actele normative invocate au fost abrogate prin Legea 263/2010, nu poate fi reținută deoarece prevederile Legii 3/1977, OUG 4/2005 își găsesc aplicabilitatea în cauză, atât în considerarea caracterului obligatoriu al dezlegării date prin decizia nr. 40/2008 a ICCJ , cât și datorită faptului că drepturile la pensie ale autorului reclamantei au fost stabilite în temeiul legii 3/1977 , fiind aplicabile prin urmare normele în vigoare la data nașterii dreptului. Legea noua, Legea 263/2010 se aplică situațiilor ivite după intrarea acesteia în vigoarea, așa încât , instanța apreciază că abrogarea HG 1550/2004 și OUG 4/2005 are ca efect inaplicabilitatea acestor norme raporturilor juridice născute după momentul abrogării.

În speță, întrucât autorul reclamantei a avut o vechime de peste 20 de ani, în grupa I de muncă, iar dreptul său de pensie s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, reclamanta ( în calitate de urmașă a titularului de pensie ) beneficiază de reducerea stagiului complet de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, pentru considerentele expuse anterior, motiv pentru care instanța privește întemeiat primul capăt din cerere, urmând a-l admite și în consecință, va obliga pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că prin modul greșit de recalculare a pensiei, reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu ce se impune a fi reparat, motiv pentru care va obliga pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.11.2009 ( data la care a fost deschis dreptul reclamantei la pensie de urmaș).