Drepturi băneşti – accident de muncă Contracte de muncă


5. drepturi băneşti – accident de muncă

Prin acţiunea înregistrată la data de 08.12.2008, reclamantul S.M., a chemat în judecată pârâta SC PRAKTIKER ROMANIA SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 5.000 lei ce reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul material si suma de 10.000 Euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a accidentului de a cărui victima a fost in data de 08.02.2007.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că a fost angajatul unităţii pârâte in funcţia de lucrător comercial , activitatea sa desfăşurându-se in cadrul Magazin Craiova .

Reclamantul menţionează ca , in data de 08.02.2007, aflându-se in timpul serviciului, in tura de la orele 12-21, executa manevre de completare a rafturilor cu mărfuri, conform sarcinilor de serviciu atribuite. In timp ce ridica un glaf cu marfa, de pe tavanul magazinului s-a desprins carcasa de protecţie a unui neon care l-a accidentat in zona capului si a fetei, producându-i leziuni care iniţial au necesitat îngrijiri medicale de circa 15 zile, conform certificatului medico-legal emis de IML Craiova.

Pentru a dovedi acţiunea a depus la dosar copie Certificatul Medico – Legal, adeverinţa nr. 43/09.02.2007 prin care se dovedeşte calitatea de salariat a societarii parate, copie a contractului individual de munca ,copie certificat de concediu medical , copie Bilet de externare din Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova, copie (traducere din italiana in romana ) a Procesului – Verbal de urgenta emis de Unitatea ASL 7 din Siena Structura Complexa de Urgenta.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 269 alin.1,2, art.39 lit.f, art. 171 alin.2, art. 173 alin. 1, art. 174 alin.1, art. 175, art. 177 alin. 2,3 Codul Muncii, art. 1000 alin.3 C.Civ.

La data de 29 ian.2009 parata a depus întâmpinare solicitând instanţei respingerea cererii de judecata,întrucât accidentul nu a fost produs din culpa paratei şi nu sunt incidente dispoziţiile art. 269 din codul muncii.

De asemenea, parata a mai formulat cerere de chemare in garanţie a SC OMILOS INVESTMENT SRL Bucureşti societatea căreia îi aparţine clădirea în care se desfăşoară activitatea magazinului din Craiova si a SC POLTISAN SRL Braşov societatea căreia îi revine obligaţia de întreţinere a instalaţiilor, inclusiv instalaţia de iluminat, conform contractului de service şi întreţinere nr. 10811/29.12.2005 ca in cazul admiterii cererilor reclamantului, instanţa sa dispună obligarea acestora la plata către reclamant a despăgubirilor solicitate in acţiunea principala a reclamantului.

Parata a mai depus la dosar Contract de service si întreţinere si Act Aditional Contract de service si întreţinere încheiat intre SC PRAKTIKER ROMANIA SRL si SC POLTISAN SRL Brasov, Contract de închiriere –ANEXA 11 lista de reparaţii si întreţineri.

La data de 26.02.2009, parata a formulat cerere precizatoare la cererea de chemare in garanţie cu privire la temeiul de drept pe care aceasta se întemeiază, considerând ca de fapt culpa aparţine persoanelor responsabile de instalarea, respectiv întreţinerea corpului de iluminat, temeiul de drept al cererii de chemare in garanţie găsindu-si aplicarea in dispoziţiile art. 60 si următoarele C.Pr.Civ., raportat la prevederile art. 290,291 din Codul Muncii si art. 82 din Legea 168/1999, precum si art. 969,998 si 999 Cod Civil.

La data de 09.03.2009, SC OMILOS INVESTMENT SRL Bucuresti , in calitate de chemata in garanţie , a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare in garanţie formulata de parata SC PRAKTIKER ROMANIA SRL, prin care solicita respingerea acestea ca neîntemeiata, motivând ca după construire si amenajare, clădirea si terenul care au făcut obiectul contractului sus menţionat au fost predate către parata SC PRAKTIKER ROMANIA SRL in stare de funcţionare si conform proiectului de execuţie, nefiind consemnata nici o obiecţiune din partea paratei.

Parata SC PRAKTIKER ROMANIA SRL, a depus la dosar un set de documente ce au stat la baza cercetării accidentului de munca, copie contract individual de munca, copie fisa de instruire individuala in domeniul securităţii si sanatatii in munca, copie certificat medical, copie bilet diagnosticare, , decizia de formare a comisiei, copie pontaj din data de 08.02.2007, copie fisa postului, copie buletin identitate, imagini foto ale locului in care s-a produs accidentul.

Prin Notele scrise depuse in instanţa, SC PRAKTIKER ROMANIA SRL, considera ca, potrivit legii civile ,angajatorii răspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in măsura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat, si, in consecinţa , litigiul este de competenta secţiei civile.

Prin încheierea din 07 aprilie 2009 , instanţa a pus in discuţia parţilor excepţia de necompetenţă materială si constatând ca litigiul dedus judecaţii este un litigiu de munca, a respins cererea de declinare a competentei in favoarea secţiei civile, iar prin încheierea din 05 mai 2009, instanţa a încuviinţat proba cu cate 2 martori atât pentru reclamant, cat si pentru parat, proba cu interogatoriu solicitat atât de parat , cat si de chematul in garanţie, pentru reclamant.

Astfel au fost audiaţi martorii Sabin Cristian, Badea Nicu Dan, Dina Anca Nicolae si Buzatu Roxana ale căror declaraţii au fost depuse la dosar.

La dosar s-a depus la 07.05.2009 raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in cauza de către expertul desemnat Ionescu Dumitru .

Prin sentinţa nr. 3871/03.12.2009 Tribunalul Dolj a admis în parte cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri materiale în cuantum de 3242,8 lei şi cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, a respins cererea formulată de reclamant privind daunele morale, a respins cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta constatând următoarele:

Reclamantul a fost angajat al societăţii pârâte SC PRAKTIKER ROMANIA SRL cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcţia de lucrător comercial , desfăşurându-şi activitate in cadrul magazinului din Craiova ce aparţine pârâtei .

La 08 02 2007 , in exercitarea atribuţiilor de serviciu , in timp ce executa manevre de completare a rafturilor cu mărfuri a atins cu un glaf carcasa de protecţie a unui neon aflat pe tavanul magazinului . Carcasa de protecţie s-a desprins şi a căzut lovindu – l pe reclamant in faţă, deasupra nasului şi a ochiului stâng.

In urma loviturii reclamantul a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 zile îngrijiri medicale , aşa cum rezultă din certficatul medico legal nr 319/A2/14 02 2007 , eliberat de Institutul de Medicină Legală Craiova / fila 4 ) , leziuni constând in plagă contuză nazosprincenoasă stingă , verticală , de 2 cm , suturată , echimoze gălbui violacee la nivelul pleoapelor inferioare de la ambii ochi , fractură OPN cu laterodeviere spre dreapta .

După producerea accidentului de muncă , reclamantul a beneficiat de concediul medical 12 zile de la 09 02 2007 pînă la 20 02 2007 aşa cum rezultă din certificatul de concediu medical seria CCMAA nr 4496974 aflat la fila 8 .

De asemenea , pentru vindecare , reclamantul a necesitat tratament conform reţetelor medicale depuse la dosar şi a necesitat internarea in Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova in perioada 26 02 2008 – 28 02 2008 aşa cum rezultă din biletul de externare aflat la dosar la fila 9.

Instanţa apreciază că in urma accidentului de muncă din 08 02 07 reclamantul a suferit un prejudiciu material constând in contravaloarea tratamentului medicamentos , contravaloarea consultaţiilor medicale, inclusiv cea pentru obţinerea certificatului medico legal , contravaloarea tichetelor de masă de care a fost lipsit in perioada in care s-a aflat in concediu medical, având in vedere că tichetele de masă se acordă numai proporţional cu zilele efectiv lucrate , nu şi în zilele de concediu medical.

Din raportul de expertiză întocmit in cauză , a rezultat că modalitatea de fixare a grătarelor de protecţie cu coliere din plastic , a fost necorespunzătoare in raport de greutatea acelor grătare şi că în condiţiile lovirii accidentale cu un raft de către reclamant, grătarul a căzut pentru că nu a fost fixat robust, iar colierele de plastic au cedat.

De asemenea, din raportul de expertiză rezultă că grătarele de protecţie ar fi trebuit fixate cu coliere de metal situaţie in care nu mai cădeau chiar dacă erau lovite puternic.( fila 229), ceea ce conduce la concluzia că se reţine în sarcina pârâtei culpa pentru producerea prejudiciului material pretins de reclamant.

Valoarea totală a prejudiciului material aşa cum a fost dovedită cu actele depuse la dosar este de 3242,8 lei sumă pe care angajatorul efectiv SC PRAKTICHER ROMANIA SRL va fi obligat să o plătească reclamantului in conformitate cu prevederile art 269 din Codul Muncii potrivit cărora că „ angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu”.

Angajatorului îi revine obligaţia de plată a prejudiciului material având in vedere că potrivit art. 40 alin. 2 litera b din codul muncii îi revine obligaţia „să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă” trebuia să asigure la locul de muncă securitatea muncii , pentru toţi salariaţii , trebuia să ia măsuri pentru a verifica şi a se asigura că toate elementele construcţiei in care se desfăşoară activitatea sunt in siguranţă .

De asemenea potrivit art. 171 din codul muncii „ Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă. (3) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu. (4) Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului”, potrivit art. 173 din codul muncii „(1) În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia. (2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă”, iar potrivit art. 177 din codul muncii „(1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor. (2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor”.

În baza acestor prevederi legale instanţa apreciază că prezentul litigiu este un litigiu de competenţa secţiei conflicte de muncă, iar angajatorului îi revine obligaţia de a despăgubi integral pe salariat pentru prejudiciul suferit în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Faţă de cele arătate mai sus , instanţa va admite in parte acţiunea şi va obliga pârâtul angajator SC PRAKTIKER ROMANIA SRL să plătească reclamantului despăgubiri materiale in cuantum de 3242,8 lei .

În conformitate cu art 274 din codul de pr civilă va obliga pârâtul angajator SC PRAKTIKER ROMANIA SRL să plătească reclamantului şi cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat şi de expert, proporţional cu faptul că cererea de chemare în judecată a fost admisă numai în parte, doar cu privire la un capăt de cerere.

In ceea ce priveşte daunele morale instanţa retine că potrivit art 269 din Codul Muncii, acestea nu pot fi acordate decât in situaţia in care , intre părţi a existat prevăzută expres o clauză în acest sens.

Răspunderea angajatorului este una contractuală , raporturile dintre părţi bazându-se pe contractul individual de muncă încheiat de angajator cu salariatul, iar nu una delictuală in sensul prevăzut de art 998 – 999 din Codul civil.

Ca urmare , în lipsa unei clauze exprese privind daunele morale , acestea nu pot fi acordate în litigiile izvorând din raporturile de muncă.

Acest fapt rezultă si din interpretarea pe care a dat-o Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia nr. XL/2007 prin care a soluţionat recursul in interesul legii in sensul că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.

Instanţa va respinge cererile de chemare in garanţie având în vedere prevederile art. 171 din codul muncii alin.3 potrivit cărora „dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu”, răspunderea pentru repararea prejudiciului revenind angajatorului, fără să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 60 privind chemarea în garanţie.