Prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt angajaţi ai I.P.J. Suceava, iar potrivit art. 49 din Legea nr. 138/1999 „personalul civil din ministerele şi instituţiile prevăzute la art. 47, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi îndemnizaţiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate”.
Astfel că, poliţiştilor, care la data promulgării legii menţionate erau cadre militare, însă ulterior, prin Legea nr. 360/2002, au devenit funcţionari publici civili cu statut special, dar păstrându-şi toate drepturile prevăzute de legea anterioară, în calitate de cadre militare, li s-a acordat, prin O.G. nr. 38/2003, sporul de fidelitate de până la 20% din salariu, în funcţie de vechime în cadrul prim-pârâtei şi secund pârâtei, precum şi prima de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
Urmare recursurilor declarate de pârâţi împotriva sus-menţionatei sentinţe civile, Curtea de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 1221 din 11.09.2008, a admis recursurile şi, în consecinţă, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins ca nefondată, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, curtea a avut în vedere că sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar este reglementat prin O.U.G. nr. 24/2000, iar art. 14 prevede că acest act normativ se aplică şi personalului civil încadrat în structurile unor ministere cu atribuţii privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională.
Că, potrivit art. 15 din acelaşi act normativ, la data intrării sale în vigoare se abrogă anexele nr. IV/1 – IV/3, V, VI, VII/2 – VII/12, VIII/1, VIII/2, IX/1 şi IX/2 la Legea nr. 154/1998, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
S-a reţinut, de asemenea, că statutul poliţistului este reglementat prin Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi el este definit, în esenţă, ca fiind funcţionar public civil (cu statut special); că, într-adevăr, drepturile salariale ale reclamanţilor – intimaţi – personal contractual civil – îşi au sediul materiei în O.U.G. nr. 24/2000, nicidecum şi/în O.G. nr. 38/2003 şi/în Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 7.12.2007, reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. – Biroul Teritorial din I.P.J. Suceava a chemat în judecată pârâţii M.I.R.A.I.P al Judeţului Suceava, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceştia să fie obligaţi la plata drepturilor băneşti cuvenite cu titlu de primă de concediu şi spor de fidelitate de până la 20% pentru anii 2004, 2005, 2006 şi 2007, actualizate în raport de indicele de inflaţie la data plăţii, către fiecare membru de sindicat.
În motivarea acţiunii se arată că, în conformitate cu art. 47 din Legea nr. 138/1999, personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate de legislaţia aplicabilă în sectorul bugetar şi de unele drepturi prevăzute în prezenta lege.
Conform art. 49 din aceeaşi lege, personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art. 47 care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Arată reclamantul, că membrilor de sindicat enumeraţi în anexă nu li s-au acordat drepturile băneşti solicitate, întrucât s-a apreciat în mod abuziv că numai poliţiştii pot beneficia de aceste drepturi, deşi anumite sporuri sunt acordate ambelor categorii de salariaţi, respectiv sporul de dispozitiv de 25%, sporul de condiţii de pericol deosebit.
Prin întâmpinare, M.I.R.A. a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, întrucât drepturile băneşti cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi nu de cele ale O.G. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor sau de cele ale Legii 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar. Mai mult, nu se poate reţine că reclamanţii desfăşoară activităţi similare cu ale unui poliţist, astfel încât să fie îndreptăţiţi la primirea aceloraşi sporuri.
Pârâtul I.J.P. Suceava, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 808 din 21.04.2008 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul 7417/86/2007 a fost admisă excepţia privind prescripţia dreptului material la acţiune, constatat prescris dreptul reclamanţilor la acţiune pentru perioada 1.01.2004 – 7.12.2004 şi respins pretenţiile salariale aferente acestei perioade ca fiind prescrise; a fost admisă în parte acţiunea având ca obiect „drepturi băneşti” şi obligaţi pârâţii la plata către membrii de sindicat ai S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. – Biroul Teritorial din I.P.J. Suceava, salariaţi civili, a sporului de fidelitate cuvenit, procentual în funcţie de vechimea fiecăruia, începând cu data de 7.12.2004, la zi, sume ce urmează a fi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie de la data efectuării plăţii; au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor primele de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu cuvenite pe anii 2005, 2006, 2007, sume ce vor fi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanţii sunt angajaţi ai I.J.P. Suceava, iar potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 138/1999 „personalul civil din ministerele şi instituţiile prevăzute la art. 47, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate”.
Astfel că, poliţiştilor, care la data promulgării legii menţionate erau cadre militare, însă ulterior prin Legea nr. 360/2002 au devenit funcţionari publici civili cu statut special, dar păstrându-şi toate drepturile prevăzute de legea anterioară, în calitate de cadre militare, li s-a acordat prin O.G. nr. 38/2003 sporul de fidelitate de până la 20% din salariu, în funcţie de vechime în cadrul prim-pârâtei şi secund-pârâtei, precum şi prima de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
Având în vedere cele două texte de lege, nu se poate reţine diferenţierea între personalul contractual civil şi personalul cu statut de funcţionar public, atâta timp cât ambele categorii de personal desfăşoară activităţi similare, cu atât mai mult cu cât acest fapt este recunoscut de pârâtul M.I.R.A., prin aceea că aceste categorii de personal – contractual civil – beneficiază de norma de hrană de care beneficiază şi poliţiştii, acordată în baza H.G. nr. 501/1994, precum şi de indemnizaţia de dispozitiv de luptă în procent de 25%, spor de condiţii de pericol deosebit, similar prevăzut pentru poliţişti, în aceste condiţii nu se pot face diferenţe privind sporul de fidelitate, prima de concediu, prevăzute pentru poliţişti, având în vedere că ambele categorii de personal îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Cu privire la prima de concediu, se poate observa că aceste prevederi legale au devenit neaplicabile anterior anului 2002 prin procedura suspendării, instituită iniţial prin prevederile art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 33/2001, urmată ulterior de menţinerea acestei măsuri prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, precum şi art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004.
Articolul 18 din Legea nr. 10/1972 prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Aceste prevederi sunt reiterate şi în cuprinsul art. 38 din Legea nr. 53/2003.
Ca urmare, fiind un drept câştigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu ar putea fi anulată prin actele normative sus menţionate, de altfel aceste dispoziţii legale nu conţin vreo referire la eventualitatea desfiinţării dreptului la prima de concediu, ci doar suspendarea exerciţiului ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, iar Curtea Constituţională, prin decizia nr. 38/25.01.2005, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din legile bugetului de stat pe anii 2004 şi 2005, care au suspendat acordarea drepturilor respective.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs M.I.R.A. şi I.P.J. .
M.I.R.A., precum şi I.P.J. Suceava critică hotărârea atacată pe considerentul că ea este lipsită de temei legal.
Învederează că drepturile salariale cuvenite personalului civil contractual al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Suceava sunt prevăzute de O.U.G. nr. 24/2000, nicidecum în O.G. nr. 38/2003, care se referă la salarizarea poliţiştilor.
Actul normativ citat (O.U.G. nr. 24/2000) nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la prima de concediu pentru această categorie de personal.
Nu se poate susţine că un tâmplar, un electrician, o femeie de serviciu, un şofer etc. (personal contractual civil MIRA) desfăşoară activităţi similare cu ale unui poliţist, astfel încât persoanele din prima categorie să fie îndrituite să primească aceleaşi sporuri cu cele ale poliţiştilor.
Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reţine că cele două recursuri sunt întemeiate din motivele expuse în cele ce urmează:
Sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar este reglementat prin O.U.G. nr. 24/2000.
Articolul 14 prevede că acest act normativ se aplică şi personalului civil încadrat în structurile unor ministere cu atribuţii privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională.
În fine, potrivit art. 15 din acelaşi act normativ (publicat în M.Of. I nr. 138 din 31 martie 2000), la data intrării sale în vigoare se abrogă anexele nr. IV/1 – IV/3, V, VI, VII/2 – VII/12, VIII/1, VIII/2, IX/1 şi IX/2 la Legea nr. 154/1998, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Statutul poliţistului este reglementat prin Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi el este definit, în esenţă, ca fiind funcţionar public civil (cu statut special).
Salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor sunt reglementate prin O.G. nr. 38/2003, aprobată cu modificări, prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, drepturile salariale ale reclamanţilor intimaţi – personal contractual civil – îşi au sediul materiei în O.U.G. nr. 24/2000, menţionată anterior, nicidecum şi/în O.G. nr. 38/2003 şi/în Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Reclamanţii profită de trecerea poliţiştilor în cadrul civili, cu statut special, pentru a pretinde identitate de tratament juridic, cu trimitere la lex tertia (a treia lege), de fapt o mixtură între drepturile personalului contractual şi cele ale poliţiştilor, ceea ce, evident, se situează în afara oricărui cadru legal.
Aşa cum în mod corect relevă recurenţii M.I.R.A., precum şi I.P.J. Suceava, un tâmplar, un electrician, o femeie de serviciu, un şofer etc. (personal contractual civil MIRA) nu desfăşoară activităţi similare cu ale unui poliţist, astfel încât persoanele din prima categorie să fie îndrituite să primească aceleaşi sporuri cu cele ale poliţiştilor.
Cum recursurile sunt fondate, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 312 al. 3 din acelaşi cod, au fost admise, iar sentinţa nr. 808 din 21 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia civilă în dosarul nr. 7417/86/2008 modificată, în sensul că acţiunea reclamanţilor, din considerentele menţionate, a fost respinsă ca nefondată.
Totodată, a fost menţinută dispoziţia de admitere a excepţiei prescripţiei extinctive pentru perioada 1.01.2004 – 7.XII.2004 şi de respingere, ca prescrise, a pretenţiilor salariale ale reclamanţilor aferente acestei perioade.
