R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 805/CM
Şedinţa publică de la 15 Aprilie 2009
?????
S-a luat în examinare pentru soluţionare în primă instanţă acţiunea formulată de …………. ……………….în numele şi pentru reclamanţii-membrii de sindicat …………………….şi chematul în garanţie………………………., având ca obiect drepturi băneşti.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns av. …………………pentru sindicat, lipsă fiind pârâţii şi chematul în garanţie.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Reprezentanta sindicatului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanţa, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului cât şi asupra cererii de chemare în garanţie a………………….
Reprezentanta sindicatului solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Arată că lasă la aprecierea instanţei asupra cererii de chemare în garanţie a……………………………………………………..
Tribunalul rămâne în pronunţare asupra prezentei cauze.
INSTANŢA
constată că prin cererea înregistrată la data de 30.05.2008 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanţii…………………………………….., au chemat în judecată pe pârâţii………………………….., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranşelor suplimentare cuvenite la 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acţiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare şi până la data pronunţării sentinţei în prezenta cauză, în concordanţă cu prevederile art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, sume ce urmează a fi actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie.
În motivarea acţiunii se arată că potrivit art.50, personalul didactic din învăţământ preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 ani de activitate în învăţământ. Pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Deşi prin O.U.G. nr.68/2004 privind unele măsuri în domeniul învăţământului, s-a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004, coeficienţii de multiplicare prevăzuţi în anexele nr.1 şi 2 cuprind sporul de stabilitate şi sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranşelor de vechime în învăţământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 şi 13 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învăţământ, care nu îndeplineşte condiţia prevăzută în art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învăţământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienţilor de multiplicare micşoraţi cu 1,15 % faţă de cei prevăzuţi la tranşele respective în anexele nr.1 şi 2.
O.U.G. nr.18/2005, O.G. nr.4/2006, O.G. nr.11/2007 şi Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcţiile din anexele la O.G. nr.11/2007 au stabilit acelaşi drept al membrilor de sindicat de a beneficia de salarizarea corespunzătoare celor trei tranşe, respectiv 30, 35 şi peste 40 ani de activitate în învăţământ prevăzute de dispoziţiile art.50 alin.1 , iar pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime să li se acorde o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Prin sentinţa civilă nr.921/CM/01.10.2008, Tribunalul Argeş a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtul …………………..să calculeze şi să plătească reclamanţilor drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.05.2005 şi până la data de 01.10.2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Totodată, a obligat pe pârâtul …………………………….să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Examinând înscrisurile aflate la dosar şi susţinerile părţilor, instanţa a reţinut în fapt şi în drept următoarele:
Reclamanţii sunt încadraţi la………………………, în funcţia de cadre didactice.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 ani de activitate în învăţământ.
Pentru fiecare din tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În raport de obiectul dedus judecaţii, tranşele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creşterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranşei anterioare, la care fac referire art.50 alin.2 din Statut şi art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008.
Astfel, art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 şi alin.2 drepturi ale personalului didactic din învăţământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ.
Aşadar, din interpretarea gramaticală a textului de lege menţionat, precum şi din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncţiei copulative „şi” rezultă faptul că articolul menţionat are în vedere două noţiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: „tranşe de vechime” şi „tranşe suplimentare de vechime”.
În ceea ce priveşte momentul acordării acestor tranşe suplimentare de vechime, este de menţionat că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziţiei „la”, care potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce un complement circumstanţial de timp ce indică momentul: la 30, la 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ. Că este aşa, reiese şi din interpretarea voinţei legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranşelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început şi pe cel de sfârşit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât şi cele ale O.G. nr.15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenţei a două drepturi, cel la tranşa de vechime şi cel la tranşa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în alin.2 al art.50 la indicarea procedeului, a modalităţii în care se ajunge la calcularea tranşei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noţiune, respectiv aceea de „coeficient de ierarhizare” sau, în accepţiunea O.G. nr.15/2008, „coeficient de multiplicare”.
În ceea ce priveşte modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic şi didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menţionate, salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 şi coeficienţii de multiplicare prevăzuţi în anexa nr.2 din lege, aceştia din urmă fiind diferiţi în funcţie de încadrarea în tranşe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani şi peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferenţiază tranşa suplimentară de vechime de tranşa de vechime este un alt coeficient de multiplicare care include creşterea, majorarea de 1/25 din coeficientul tranşei de vechime anterioară, intervenită în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranşei suplimentare de vechime, creştere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al tranşei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranşa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu, pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învăţământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ, ca o premiere, ca un bonus, şi de tranşa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a O.G. nr.15/2008, şi ? din coeficientul de multiplicare al tranşei anterioare de vechime. Această creştere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranşei de vechime de 30-35 de ani cu 0,252 (6,308 x 1/25). Acest nou coeficient de multiplicare se înmulţeşte cu valoarea de referinţă a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranşei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, a fost publicată O.G. nr.15 din 30 ianuarie 2008, care vizează creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ. Instanţa a constatat că acest act normativ nu face trimitere în niciun fel la dreptul personalului didactic din învăţământul preuniversitar la tranşele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare în virtutea dispoziţiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008, în coeficienţii de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învăţământul preuniversitar), prevăzuţi la ultimele trei tranşe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani şi de peste 40 de ani în învăţământ, sunt cuprinse şi creşterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranşei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienţii de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranşe şi creşterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranşei anterioare de vechime. Aşadar, prin intrarea în vigoare a ordonanţei menţionate, la coeficientul de multiplicare al tranşei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani şi de peste 40 de ani, nu se mai adaugă şi creşterea reprezentând pătrimea din tranşa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învăţământul preuniversitar la tranşele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde şi creşterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranşele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creşterii de o pătrime în coeficienţii de multiplicare prevăzuţi de anexa 2 din ordonanţă.
Dreptul la tranşele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la creşterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranşei anterioare de vechime, această creştere fiind, indubitabil, de la apariţia O.G. nr.15/2008, cuprinsă, inclusă (exprimarea legiuitorului din acest punct de vedere este foarte clară), în coeficienţii de multiplicare ai tranşelor de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani şi de peste 40 de ani.
Pe cale de consecinţă, instanţa, cu majoritate, a apreciat că dreptul privind tranşele suplimentare de vechime există în continuare şi el se cuvine personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi după intrarea în vigoare a O.G. nr.15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în niciun fel.
Interpretând altfel dispoziţiile legale menţionate anterior, s-ar ajunge la încălcarea dispoziţiilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură de Învăţământ, legea părţilor în raport de dispoziţiile Legii nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă, care stipulează prin prevederile art.4 alin.1 că părţile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu iniţieze şi să nu susţină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziţii care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislaţia specifică învăţământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum şi din prezentul contract colectiv de muncă, iar în alin.2 se arată că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului se obligă să nu iniţieze niciun act normativ şi/sau act administrativ cu caracter normativ care priveşte relaţiile de muncă şi sistemul naţional de învăţământ, fără consultarea federaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Toate acestea vin să completeze şi să susţină cele menţionate mai sus în ceea ce priveşte înseşi titulatura şi obiectul O.G. nr.15/2008 care vizează doar nişte creşteri salariale, şi nu vorbeşte despre înlăturarea unui drept stabilit printr-o lege, act normativ cu caracter net superior ordonanţei.
De asemenea, art.7 alin.2 din acelaşi contract colectiv de muncă la nivel de ramură de învăţământ prevede şi faptul că orice propunere de modificare a legislaţiei în vigoare privind drepturile şi obligaţiile personalului din învăţământ nu poate fi făcută fără consultarea federaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Aşa fiind, instanţa, în temeiul art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997 a admis acţiunea şi în consecinţă, a obligat pe pârâtul ………………………….să calculeze şi să plătească reclamanţilor drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.05.2005 şi până la data de 01.10.2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
Actualizarea cu indicele de inflaţie a fost dispusă în baza art.161 alin.4 Cod procedură civilă.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administraţiei publice locale, modificată şi completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile O.G. nr.17/2006, a fost obligat pârâtul ………………………………..să vireze fondurile necesare achitării drepturilor băneşti menţionate celeilalte pârâte.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal pârâtul municipiul Curtea de Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:
– În mod greşit tribunalul a respins cererea de chemare în garanţie formulată împotriva………………………………………..
Procedând astfel, instanţa de fond nu a dat eficienţă dispoziţiilor art.167 din Legea învăţământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, potrivit cărora fondurile necesare salarizării personalului didactic din învăţământul preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat şi defalcate în bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Repartizarea acestor sume pe comune, oraşe, municipii se face, potrivit art.14 alin.(5) din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006 prin decizie a directorului direcţiei generale a finanţelor publice judeţene.
Este evident, susţine recurentul-pârât, că reparaţia prejudiciilor salariale nu poate fi acoperită de ………………..din venituri proprii, ci de ………….prin direcţia generală a finanţelor publice, instituţie ce distribuie sumele alocate de la bugetul de stat, defalcate din taxa pe valoare adăugată, destinate finanţării cheltuielilor de personal din instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.392/R/CM/03.03.2009, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de recurentul-pârât……………………………, împotriva sentinţei civile nr.921/CM din 01 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr.2069/109/2008, intimaţi fiind reclamanţii ……………………………….reprezentaţi de…………………………., pârâtul …………………şi chematul în garanţie…………………………………….., a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea de chemare în garanţie a………………………………………….
Analizând cererea de chemare în garanţie formulată de ………………………….instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată. Potrivit art. 167 din Legea 84/1995 şi art. 13 din OUG nr. 32/2001 finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar se realizează din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.Potrivit art. 19 lit.a şi c din Legea 500/2002 şi art3 pct 6 din HG nr 34/2009 elaborează pe bază de metodologii proprii, menţinând în permanenţă un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat şi raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare; întocmeşte şi propune spre aprobare Guvernului, în condiţiile legii, bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economici aflaţi sub autoritatea ministerului însă nu are şi atribuţia de a plăti, vira şi aloca fondurile din bugetul de stat .Pe de altă parte între …………………….şi chematul în garanţie nu există niciun raport obligaţional .În consecinţă, instanţa va respinge cererea de chemare în garanţie.
În baza art. 50 alin.1 şi 2 din legea 128/1997 urmează a admite acţiunea şi a obliga pe pârâtul ………………………………..să calculeze şi să plătească reclamanţilor drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al .1 şi 2 din Legea 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.05.2005 şi până la data de 15.04.2009, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant , drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Instanţa va obliga pe pârâtul ………………………………..să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de …………………….în numele şi pentru reclamanţii-membrii de sindicat……………………….., cu sediul în…………………………, în contradictoriu cu pârâţii ………………………., cu sediul în ………………………………., ……………………..cu sediul în……………………………, şi chematul în garanţie……………………….., cu sediul în…………………………………………………
Obligă pe pârâtul …………………..să calculeze şi să plătească reclamanţilor drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al .1 şi 2 din Legea 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.05.2005 şi până la data de 15.04.2009, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant , drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Obligă pe pârâtul ……………………………………să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Respinge cererea de chemare în garanţie.
Definitivă şi de drept.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 15.04.2009 la Tribunalul Argeş, Secţia Civilă – complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale.
11.05.2009.
7
