Drepturi băneşti rezultate din executarea unui contract de performanţă


C. muncii, art. 156

■ Contractul de performanţă reprezintă o anexă la contractul individual de muncă, având, prin urmare, aceeaşi durată ca actul care a dat naştere raporturilor juridice de muncă dintre părţi.

■ Contractele de aderare la contractul de performanţă au caracter accesoriu în raport de contractul de performanţă, fiind grefate pe acesta şi depinzând în mod esenţial de derularea acestuia, astfel încât nu mai produc efecte după încetarea contractului de performanţă, care, la rândul său, nu poate supravieţui încetării contractului individual de muncă.

■ în condiţiile în care angajatorul nu a depus anexa la contractul de performanţă, care cuprindea criteriile de performanţă şi obiectivele în funcţie de care salariatul putea beneficia de drepturile salariale pretinse, nu se poate reţine că nerespectarea unei obligaţii de către un partener contractual al angajatorului reprezintă un factor care afectează gradul de realizare a obiectivelor şi criteriilor de performanţă.

C.A. Cluj, s. civ., mun., asig. soc., min. şi fam., decizia civilă nr. 835 din 9 aprilie 2008, în Jurindex

Prin sentinţa civilă nr. 194 din 06.02.2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul B.J.D., în contradictoriu cu pârâta R.A.G.C.L. Câmpia U. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 20.150,11 lei, reprezentând drepturi salariale restante, corespunzătoare contractelor de performanţă încheiate, aferente anilor 2003 şi 2004. A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de instanţă, în ce priveşte drepturile salariale aferente anului 2002, vizând cererile de intervenţie formulate. A fost admisă în parte cererea de intervenţie în nume propriu, formulată de intervenienţi, în contradictoriu cu pârâta R.A.G.C.L. Câmpia U. şi, în consecinţă, a obligat pârâta să plătească intervenienţilor drepturile salariale corespunzătoare contractelor de performanţă încheiate, aferente anilor 2003 şi 2004. A fost respinsă ca prescrisă cererea intervenienţilor pentru drepturile salariale aferente anului 2002.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul, în data de 23.07.2001, a fost ales preşedinte al Consiliului de Administraţie, respectiv director la regia pârâtă, încheindu-se contractul de performanţă nr. 7359/10.10.2001, anexă la contractul individual de muncă nr. 5532/24.07.2001.

La dosar s-au depus actcle adiţionale încheiate în anii 2003 şi 2004, prin care s-a specificat că art. 8 din contractul de performanţă se modifică şi se actualizează, potrivit cu obiectivele şi criteriile de performanţă.

De asemenea, intervenienţii în nume propriu au depus contractele de aderare încheiate în anii 2001, 2002, 2003 şi 2004, care, la art. 5, menţionează numărul de salarii de bază la care au dreptul aceştia, după aprobarea bilanţului anual şi condiţionat de realizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă.

Din analiza extrasului procesului-verbal nr. 39 din data de

29.04.2004, instanţa constată că la punctul 4 – Diverse s-a consemnat că în urma votului s-a aprobat acordarea a 4 salarii de bază pentru reclamantul B.D., avându-se în vedere că s-au realizat criteriile şi obiectivele de performanţă pe anul 2003, conform bilanţului pe acest an.

Instanţa nu poate reţine susţinerea pârâtei privind dificultăţile financiare, atâta timp cât, potrivit art. 156 C. muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor, iar cuantumul acestora este nesemnificativ raportat la alte costuri. Pârâta trebuia să achite drepturile salariale la data când acestea au fost aprobate, respectiv de la data de 29.04.2004.

Având în vedere prevederile art. 283 lit. c) C. muncii, potrivit căruia cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate

în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul B.J.D., precum şi cererile de intervenţie şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâta la plata către reclamant şi intervenienţi a drepturilor salariale restante, corespunzătoare contractelor de performanţă încheiate, aferente perioadei anilor 2003 şi 2004, sume ce vor fi actualizate cu rata dobânzii.

Dreptul la premiul anual pentru reclamant şi intervenienţi s-a născut doar după aprobarea bilanţului contabil anual, fiind condiţionat de realizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă. Cum această aprobare s-a făcut la data de 29.04.2004, această dată este data de la care începe să curgă termenul de 3 ani, prevăzut de art. 283 lit. c) C. muncii, termen în care reclamanţii şi intervenienţii erau îndreptăţiţi să solicite plata.

Instanţa a respins ca prescrisă cererea intervenienţilor cu privire la acordarea drepturilor salariale restante pe perioada anului 2002, ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate din oficiu. Plata acestor drepturi a fost efectuată în cursul anului 2003, moment ce se situează în afara termenului de 3 ani, prevăzut de art. 283 lit. c) C. muncii.

împotriva acestei hotărâri, pârâta R.A.G.C.L. Câmpia U. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinţei şi, după rejudecarca cauzei, respingerea acţiunii şi cererilor de intervenţie.

In motivarea recursului s-a apreciat ca netemeinică şi nelegală solicitarea reclamantului privind acordarea unei sume egale cu 4 salarii de bază realizate de acesta în anii 2003 şi 2004, întrucât, dacă pentru anul 2003, potrivit procesului-verbal de şedinţă a consiliului de administraţie a R.A.G.C.L. întrunit în luna aprilie 2004, s-a aprobat premierea contestatorului cu 4 salarii de bază, pentru anul 2004 nu pot fi acordate acelaşi număr de salarii de bază, deoarece, pe parcursul lunii septembrie 2004, contestatorul şi-a dat demisia din funcţia de director al regiei, fapt ce are drept consecinţă rezilierea contractului de performanţă mai sus amintit. Pentru aceste motive, obligarea regiei la plata către contestator a unei sume egale cu 4 salarii de bază realizate de acesta, pentru anul 2004, este netemeinică şi nelegală.

Prin obligarea R.A.G.C.L. la plata drepturilor salariale ale reclamantului şi intervenienţilor, aferente anului 2003 şi pentru întreg anul 2004, având în vedere că atât contractul de performanţă, cât şi contractele de aderare, ca actc accesorii contractului de performanţă, au încctat a mai

avea aplicabilitate odată cu demisia reclamantului, sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 304 C. proc. civ. pentru casarca hotărârii atacate.

O altă critică adusă sentinţei recurate este aceea, potrivit căreia, aşa cum reiese atât din întâmpinarea formulată, cât şi din adresa nr. 73/04.01.2005 a R.A.G.C.L., comunicată reclamantului B.I.D., ca răspuns la adresa acestuia nr. 8854/27.12.2004, în calculul realizării obiectivelor şi criteriilor de performanţă, s-a luat în considerare şi producţia facturată la R.A.T.A.C.F.L.T., care, atât la data respectivă, cât şi la data prezentei, este refuzată la plată, fiind în litigiu. Cu toate acestea, la pronunţarea hotărârii atacate nu s-a ţinut cont şi de acest aspect.

Producţia facturată de R.A.G.C.L. către R.A.T.A.C.F.L.T. pentru perioada 30.12.1999 – 31.05.2003 şi pentru perioada 29.08.2003 -31.05.2006 este în litigiu prin cele două cauze aflate pe rolul Tribunalului Comercial Cluj. Având în vedere cuantumul acestor sume, menţiunea făcută de recurentă, potrivit căreia regia întâmpină serioase dificultăţi financiare, este mai mult decât motivată, iar solicitarea celor două litigii, amintite mai sus, cu beneficiarul R.A.T.A.C.F.L.T., este de asemenea netemeinică şi nelegală.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite în parte recursul pentru următoarele considerente:

Contractul de performanţă nr. 7359/10.10.2001, pe care reclamantul şi-a întemeiat pretenţiile, reprezintă o anexă la contractul individual de muncă încheiat între reclamant şi pârâtă, având, prin urmare, aceeaşi durată ca actul care a dat naştere raporturilor juridice de muncă dintre părţi, ceea ce rezultă din pct. III art. 2 din contractul de performanţă, precum şi din pct. X art. 15 lit. c).

De asemenea, contractcle de aderare ale intervenienţilor la contractul de performanţă încheiat între reclamant şi pârât au caracter accesoriu în raport de contractul de performanţă, fiind grefate pe acesta şi depinzând în mod esenţial de derularea acestuia, astfel încât nu mai produc efecte după încetarea contractului de performanţă, care, la rândul său, nu poate supravieţui încetării contractului individual de muncă al reclamantului.

De altfel, aceste aspecte au fost tranşate prin decizia civilă nr. 1922 din 28.09.2007 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată într-un prim ciclu procesual, prin care s-a statuat, cu caracter obligatoriu, pentru prima instanţă că, pentru perioada 09.10.2004 – 31.12.2004, nu există temei pentru acordarea drepturilor salariale bazate pe contractul de performanţă şi contractele de aderare, ca urmare a demisiei reclamantului din

08.10.2004.

Prin urmare, criticile recurentei subsumate acestui motiv de recurs apar a fi întemeiate, Curtea constatând că se impune modificarea sentinţei în sensul limitării întinderii drepturilor salariale doar la perioada

01.01.2003 – 08.10.2004, în care reclamantul a fost angajatul pârâtei.

Această dispoziţie a instanţei de recurs este menită să înlocuiască

cuantumul de 20.150,11 lei, reţinut de prima instanţă, care, afirmativ, corespunde drepturilor salariale pretinse de reclamant pentru anul 2003 şi 2004.

In schimb, critica privind greşita includere în baza de calcul în funcţie de care se verifică realizarea obiectivelor şi a criteriilor de performanţă a producţiei facturate de R.A.T.A.C.F.L.T., care constituie obiectul unui litigiu judiciar, nu este întemeiată.

Astfel, deşi s-a indicat numărul dosarelor aflate pe rolul Tribunalului Cluj, Curtea constată că pârâtul angajator nu şi-a îndeplinit obligaţia de a proba aspectele afirmate, contrar exigenţelor art. 287 C. muncii.

Din aceeaşi perspectivă legală, Curtea reţine că pârâta nu a depus anexa nr. 2 la contractul de performanţă care cuprindea criteriile de performanţă şi obiectivele în funcţie de carc reclamantul putea beneficia

de drepturile salariale pretinse. In lipsa îndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei legale de a-şi proba susţinerile, Curtea nu poate reţine că nerespectarea unei obligaţii de către un partener contractual al pârâtei reprezintă un factor care afectează gradul de realizare a obiectivelor şi criteriilor de performanţă.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a admis în parte recursul, a modificat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâta să plătcască reclamantului şi intervenienţilor drepturile salariale corespunzătoare contractelor de performanţă pentru perioada 01.01.2003 –

08.10.2004 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.