1. drepturi băneşti şi completarea carnetului de muncă
Prin cererea înregistrată la data de 30.01.2009, reclamantul D.E.D. a chemat în judecată pârâta SC J. SRL, pentru ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la restituirea carnetului de muncă completat cu toate înscrierile la zi, rectificarea carnetului de muncă în sensul încetării contractului individual de muncă în baza prevederilor art. 79 Codul Muncii, obligarea pârâtei la plata salariului datorat până la data încetării contractului individual de muncă, respectiv pe perioada 15.09.2008-15.10.2008, a garanţiei (800 lei) şi a celorlalte sume de bani reţinute în mod nelegal în cuantum de 400 lei precum şi obligarea acesteia la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat la societatea pârâta ca şofer aşa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr.10651/11.02.2008 şi încheiat la data de 01.02.2008.
Reclamantul mai arată că la data de 09.10.2008 a solicitat încetarea contractului individual de muncă în baza art. 79 din Codul Muncii, motivul demisiei fiind oprirea lunară a sumei de 100 lei reprezentând garanţie şi a sumei de 100 euro reprezentând amendă, sumă care i-a fost oprită din patru curse efectuate, pentru nerespectarea de către pârâtă a prevederilor legale cu privire la informarea angajatului asupra prevederilor legilor internaţionale.
Cererea a fost înregistrată în evidenţele pârâtei sub nr.370/09.10.2008 şi aprobată de conducerea unităţii.
Reclamantul mai învederează faptul că pe perioada preavizului a fost prezent la locul de muncă, dar în data de 18.10.2008 a refuzat plecarea în cursă-în Franţa-pentru că în acel moment nu avea nici-o sursă de pentru întreţinerea zilnică.
A mai arătat că unitatea în mod nelegal şi cu neluarea în considerare a cererii de demisie înaintate, a procedat la desfacerea contractului de muncă în baza art.61 lit.a Codul Muncii, dispunând această măsură înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.34 alin.5, art.154, art.269 din Codul Muncii şi ale art.4 şi art.6 alin.1 din decretul nr.92/1976.
În susţinerea celor arătate a depus la dosarul cauzei în copie: contractul individual de muncă nr.10651/11.02.2008, cererea prin care a solicitat încetarea contractului individual de muncă nr.370/09.10.2008 şi răspunsul societăţii pârâte, decizia de încetare a contractului individual de muncă nr.62/06.11.2008, adresa nr.387/21.10.2008, sesizarea ITM nr.10122/22.10.2008 şi răspunsul acestuia nr.375/02.12.2008.
La data de 20.02.2009, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât din data de 18.10.2008 când reclamantul a refuzat să plece în cursă în Franţa nu s-a mai prezentat la muncă
In ceea ce priveşte primul capăt de cerere, respectiv obligarea societăţii de a restitui carnetul de muncă completat cu toate înscrierile la zi, pârâta învederează faptul că deşi reclamantul a fost notificat în datele de 07.11.2008 şi 28.01.2009 să se prezinte la societate pentru ridicarea acestuia şi rezolvarea problemelor financiare a refuzat acest lucru.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la rectificarea carnetului de muncă în sensul încetării contractului individual de muncă în baza prevederilor art.79 Codul Muncii, pârâta arată faptul că încetarea acestuia s-a datorat lipsei nemotivate de la programul de lucru pe perioada preavizului şi că dispoziţiile art.267 Codul Muncii au fost respectate întocmai.
În ceea ce priveşte plata drepturilor salariale pe perioada15.09.2008-15.10.2008, pârâta învederează faptul că aceste nu i-au fost achitate întrucât nu s-a mai prezentat la societate pentru rezolvarea situaţiei dosarului personal şi a problemelor financiare.
În ceea ce priveşte garanţia reţinută, pârâta arată că unitatea nu i-a oprit nici-o sumă de bani cu titlu de garanţie, reclamantul nefăcând nici-o dovadă în acest sens, iar în ceea ce priveşte plata sumei de 400 lei, aceasta reprezintă c/v amenzii care i-a fost aplicată în timp ce efectua un transport pe teritoriul Ungariei pentru utilizarea incorectă a aparatului tahograf, amendă pe care de fapt a plătit-o unitatea şi pe care reclamantul s-a angajat s-o achite în tranşe, dar a refuzat şi acest lucru.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, pârâta a solicitat respingerea acestuia pe motivul că în contractul individual de muncă al reclamantului nu sunt stipulate clauze care să prevadă acordarea unor astfel de daune, invocând în acest sens Recursul în interesul legii pronunţat de ÎCCJ prin Decizia nr.40/2007 din 07.05.2007.
În apărare, pârâta a depus în copie: CIM nr.10651/11.02.2008, adresele nr.370/09.10.2008 şi nr.387/21.10.2008, procesul verbal nr.30.10.2008, adresa nr.386/21.10.2008, decizia de desfacere a contractului de muncă nr.62/06.11.2008, hotărârea emisă de Biroul Principal Vamal Szeged nr.120995/1-2008 51100 KB8000826 şi contestaţia acesteia, îndrumător, chitanţa de plată a amenzii administrative nr.B 977625 şi alte înscrisuri.
În şedinţa din data de 20.03.2009, pârâta prin avocat a depus copia procesului verbal de predare primire a carnetului de muncă iar reclamantul a depus răspuns la întâmpinare şi a învederat instanţei că renunţă la judecarea capătului 1 şi 2 de cerere, respectiv la restituirea carnetului de muncă şi rectificarea acestuia, luându-i-se declaraţie în acest sens.
Apărătorul pârâtei a aratat că unitatea îi va achita reclamantului drepturile salariale pe perioada 1.09.-15.10.2008 şi va depune dovezi în acest sens, iar in ceea ce priveşte cererea de restituire a garanţiei, a învederat că nu i s-au reţinut reclamantului sume cu titlu de garanţie drept pentru care a solicitat proba cu interogatoriu şi înscrisuri, respectiv state de plată din ultima perioadă, instanţa încuviinţând această cerere.
Pe lângă statele de plată solicitate de instanţă, pârâta a mai depus în copie ordine de deplasare şi concluzii scrise.
Prin sentinţa nr. 3203/21.10.2009 Tribunalul Dolj a admis cererea,a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 15.09.2008-15.10.2008, conform contractului individual de muncă, a respins celelalte capete de cerere.
Reclamantul a fost salariat al societăţii pârâte până la data de 06.11.2008, când prin decizia nr.62/06.11.2008, înregistrată la ITM la data de 10.11.2008 i-a încetat contractul individual de muncă în baza art.61 lit.a Codul Muncii, pentru absenţe nemotivate şi pentru refuzul de a pleca în cursă.
În şedinţa publică de la 20.03.2008 reclamantul a declarat că renunţă la judecarea capătului unu şi doi de cerere privind restituirea carnetului de muncă şi rectificarea acestuia declaraţie consemnată şi ataşată la dosar.
În conformitate cu prevederile art. 156 Codul Muncii “salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorilor”.
Ca urmare, instanţa constată că reclamantul este îndreptăţit să primească drepturile salariale aferente perioadei 15.09.2008-15.10.2008, drepturi pe care societatea pârâtă nu i le-a achitat , dar pe care a recunoscut că i le datorează prin apărarea făcută.
Instanţa va respinge, ca nefiind întemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 800 lei cu titlu de garanţie întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv din statele de plată nu rezultă că pârâta i-a reţinut suma pretinsă iar reclamantul nu a putut face dovada dreptului pretins.
Conform art.269 alin.1 Codul Muncii „ angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Cum din cuprinsul hotărârii nr.120955/1-2008 51100KB8000826 emisă de Biroul Principal Vamal Szeged vinovat de aplicarea amenzii administrative de 400 lei se face însăşi reclamantul întrucât a utilizat în mod greşit comutatorul tahografului, instanţa va respinge şi acest capăt de cerere.
Conform deciziei nr.40/2007 din 07.05.2007 a ÎCCJ, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art.269 alin.1 din Codul Muncii, daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Având în vedere că în contractul individual de muncă al reclamantului nu sunt stipulate clauze în acest sens, instanţa urmează să respingă şi acest capăt de cerere.
